Liuba C. Bîrsan, Pârcălabii cetăților de pe Nistru în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, „Anuar”, Muzeul de Istorie a Moldovei, Chișinău, I/1991
168 (...) Așa, Vlaicul – unchiul lui Ștefan cel Mare –
e numit la 8 septembrie 1457 pârcălab la Cetatea Albă; în 1467 [1476?] îl găsim
pârcălab de Hotin, unde apără cu vitejie cetatea de atacurile lui Mehmed II;
(...).
(...) Astfel, la 9 octombrie 1467 la Hotin e trimis în
calitate de pârcălab Vlaicul (pan Vlaicul), ca reprezentant al domnului
Moldovei, prin care „Domnul Moldovei făgăduia Regelui Cazimir supunerea
pârcălabului cetății de la Hotin în schimbul ajutorului ce i l-ar da în contra
turcilor”(8).
8 = C. C. Giurescu, Contribuții la studiul marilor dregători
în sec. XIV-XV, ,București, 1927, p. 7.
170 (...) Pierderea cetăților Chilia și Cetatea
Albă în iulie-august 1484 a risipit vechea linie de apărare la hotarul
răsăritean al Țării Moldovei, (...).
(...) De ce Ștefan cel Mare nu așeză pârcălabul la
Tighina (cetate bine întărită și organizată), ci la Ciubîrciu? Aceasta ar fi
însemnat, probabil, cedarea întregului
teritoriu de sud (până la zidurile cetății Tighina) turcilor. Or, Ștefan
nu voia să piardă regiunea alăturată Cetății Albe, pe care turcii ar fi
putut pune mâna în lipsa unie administrații locale.