Mircea Eliade, Piloții orbi, „Vremea”, nr. 505, 19 septembrie 1937
(…)
Cel dintâi lucru pe care l-au fãcut iugoslavii dupã
rãzboi a fost sã colonizeze Banatul românesc aducând în masã de-a lungul
frontierei cele mai pure elemente sârbesti. Iugoslavii,
atunci ca si acum, erau departe de a avea linistea si coheziunea politicã
pe care am fi putut-o avea noi: problema croatã izbucnise cu violentã.
Cu toate acestea, stiind cã adevãrata granitã nu e cea însemnatã pe hãrti,
ci limita pânã unde se poate întinde un neam (Nae Ionescu) – au fãcut
tot ce le-a stat în putintã ca sã deznationalizeze judetele românesti. Si se
pare cã au reusit. În orice caz, acum, la granita Banatului, stau masive
colonizãri sârbesti, sate care nu existau la conferinta pãcii….
(…)
Dintre toate minoritãtile noastre, în afarã de armeni,
numai turcii erau cei mai inofensivi; i-am lãsat sã plece. Pãmânturile
lor, în bunã parte, au intrat în stãpânirea bulgarilor. Bazargicul
este complet bulgarizat.
Ceva mai mult. Am lãsat pe bulgari sã-si cumpere si sã cultive pãmânt
pânã la Gurile Dunãrii. Pilotii orbi s-au fãcut unealta celei mai
înspãimântãtoare crime împotriva fiintei statului românesc: înaintarea
elementului slav din josul Dunãrii spre Deltã si Basarabia. N-a fost un
singur om politic român care sã înteleagã
cã ultima noastrã nãdejde, asa cum suntem înconjurati de oceanul slav,
este sã ne împotrivim cu toate puterile unirii slavilor dunãreni cu
slavii din Basarabia. În loc sã alungãm elementul bulgãresc din întreaga
Dobroge – noi am colonizat pur si simplu Gurile Dunãrii cu grãdinari
bulgari. (…) Ceva mai grav: rutenii s-au coborât de-a lungul Basarabiei si
astãzi mai au foarte putin sã-si dea
mâna cu bulgarii care au suit pe Dunãre. Reni este
punctul de unire a celor douã
populatii slave – pe pãmânt
românesc.
(…)
Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e
proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele
de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au
putut împiedica pe Kemal Pasa sã
rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci
în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate
când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate
pe an.
(…)
Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor.
(…)
Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt
oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai
cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în
ceasul de fatã – instinctul statal – nu
vãd suvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot
mai mult pãmânt românesc; nu aud
vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri…
(…)