Poezii (HASDEU 1862)

 Bogdan P. Hasdeu, Scrieri literare, Minerva/Arcade, București, 1989, 360 p.

 

Viersul - „Columna lui Traian”, 11 aprilie 1872
(7) Homer cânta mânia divinului Ahile
Și Dante Tartarul cânta

 

Vornicul Iancu Moțoc - Baladă din secolul XVI / „Columna lui Traian”, 30 aprilie 1870
(20)(...) Vornicul fugi în Polonia, unde, însă, după stăruința Porții Otomane, piere decapitat în capitala Galiției. (...)

 

Ovidiu la gurile Dunării - Tristia, Lib. III, Eleg. 10 / „Columna lui Traian”, 15 august 1872
(22-25)

 

 

Ionașcu-Vodă (1574) - Baladă / „Din Moldova”, nr. 1, 1862

(27-8)„Robi să nu se facă! Nu voi să mă-ncurc!
Peară tot ce-i turc!”
Astfeli Ionașcu-Vodă poruncește.
Zbârnâie săgeata și funebru-i cânt
Acordat în vânt,
Șuieră prim carne și-apoi amuțește !

 „Stați! Destulă treabă!” - țipă un ciocoi,
Stolnicul Moroi,
Aducând cu sine pe-un vizir sau pașă.
„Doamne! - către Voda zice umilit,
Focu-i potolit,
Să deschizi acuma și punga vrăjmașă!

Seraskirul ăsta, ca sã nu-1 omori,
O să-ți dea comori:
Gălbenași de aur parcă rupți din soare!...”
Domnul în urgie strigă: „Măi fârtați!
Dracului să-i dați
Turcul și ciocoiul pe-o spânzurătoare!” 

Pe cand armașii p-amândoi în sus
Cioarelor i-au dus,
Zise Vodă către ceata-i voinicească:
„Cine vrea să scape țara de năcaz,
Fie bun viteaz
Și la banul naibei să nu se gândească!”

 

Dumnezeu - „Revista nouă”, decembrie 1894
(51) (...) Nu-i poezie rima. Homer și Anacreonte,
Virgil și Horațiu n-au stat a făuri
Pe „Tisa plânsu-mi-s-a...”, sonoare chițibușuri
Pe-o cârtiță menite s-o schimbe în elefant. (...)
(52) (...) În mine-i infinitul!... Dar eu și hotentotul,
Un Cezar, un Platone, un Kant ș-un eschimos
Suntem aceeași viță: la cel mai crud sălbatec
S-ascunde-n cugetare ceva nemărginit.

 

[Domnița Voichița]
(62) (...) Românii ce-s fiii une nații
coborâtoare din bărbații
viteji ai marelui Traian.
(66) Osmanul, ungurul, poleacul,
cu teamă, slava-i [Ștefan cel Mare] recunosc.
(67) În ea [Suceava] muntenii locuiră,
apoi s-au pripășit pe rând
din lumea-ntreagă toți fugarii
de-un slobod drum atrași:
litvanii, ungurii, tătarii,
muscali, bulgari, sârbi, leși și sași
și toți câți vânturați ca pleava
să vie prins-au obicei.
(71) (...) Dar ce-a fost el pe aceste locuri
ce fapte mari a săvârșit,
cum, înfruntând Sublima Poartă
și-atâți bezmetici venetici,
tot el a Europei soartă
o hotăra, luptând, aici,
sub vânturile vremii toate
de care n-a putut fi zmuls!