Bogdan P. Hasdeu, Scrieri literare, Minerva/Arcade, București, 1989, 360 p.
Viersul - „Columna lui Traian”, 11 aprilie 1872
(7) Homer cânta mânia divinului Ahile
Și Dante Tartarul cânta
(7) Homer cânta mânia divinului Ahile
Și Dante Tartarul cânta
Vornicul Iancu Moțoc - Baladă din secolul XVI / „Columna lui Traian”, 30 aprilie 1870
(20)(...) Vornicul fugi în Polonia, unde, însă, după stăruința Porții Otomane, piere decapitat în capitala Galiției. (...)
(20)(...) Vornicul fugi în Polonia, unde, însă, după stăruința Porții Otomane, piere decapitat în capitala Galiției. (...)
Ovidiu la gurile Dunării - Tristia, Lib. III, Eleg. 10 / „Columna lui Traian”, 15 august 1872
(22-25)
(22-25)
Ionașcu-Vodă (1574) - Baladă / „Din Moldova”, nr. 1, 1862
(27-8)„Robi să nu se facă! Nu voi să mă-ncurc!
Peară tot ce-i turc!”
Astfeli Ionașcu-Vodă poruncește.
Zbârnâie săgeata și funebru-i cânt
Acordat în vânt,
Șuieră prim carne și-apoi amuțește !
Peară tot ce-i turc!”
Astfeli Ionașcu-Vodă poruncește.
Zbârnâie săgeata și funebru-i cânt
Acordat în vânt,
Șuieră prim carne și-apoi amuțește !
„Stați! Destulă treabă!” - țipă un ciocoi,
Stolnicul Moroi,
Aducând cu sine pe-un vizir sau pașă.
„Doamne! - către Voda zice umilit,
Focu-i potolit,
Să deschizi acuma și punga vrăjmașă!
Stolnicul Moroi,
Aducând cu sine pe-un vizir sau pașă.
„Doamne! - către Voda zice umilit,
Focu-i potolit,
Să deschizi acuma și punga vrăjmașă!
Seraskirul ăsta, ca sã nu-1 omori,
O să-ți dea comori:
Gălbenași de aur parcă rupți din soare!...”
Domnul în urgie strigă: „Măi fârtați!
Dracului să-i dați
Turcul și ciocoiul pe-o spânzurătoare!”
O să-ți dea comori:
Gălbenași de aur parcă rupți din soare!...”
Domnul în urgie strigă: „Măi fârtați!
Dracului să-i dați
Turcul și ciocoiul pe-o spânzurătoare!”
Pe cand armașii p-amândoi în sus
Cioarelor i-au dus,
Zise Vodă către ceata-i voinicească:
„Cine vrea să scape țara de năcaz,
Fie bun viteaz
Și la banul naibei să nu se gândească!”
Cioarelor i-au dus,
Zise Vodă către ceata-i voinicească:
„Cine vrea să scape țara de năcaz,
Fie bun viteaz
Și la banul naibei să nu se gândească!”
Dumnezeu - „Revista nouă”, decembrie 1894
(51) (...) Nu-i poezie rima. Homer și Anacreonte,
Virgil și Horațiu n-au stat a făuri
Pe „Tisa plânsu-mi-s-a...”, sonoare chițibușuri
Pe-o cârtiță menite s-o schimbe în elefant. (...)
(52) (...) În mine-i infinitul!... Dar eu și hotentotul,
Un Cezar, un Platone, un Kant ș-un eschimos
Suntem aceeași viță: la cel mai crud sălbatec
S-ascunde-n cugetare ceva nemărginit.
(51) (...) Nu-i poezie rima. Homer și Anacreonte,
Virgil și Horațiu n-au stat a făuri
Pe „Tisa plânsu-mi-s-a...”, sonoare chițibușuri
Pe-o cârtiță menite s-o schimbe în elefant. (...)
(52) (...) În mine-i infinitul!... Dar eu și hotentotul,
Un Cezar, un Platone, un Kant ș-un eschimos
Suntem aceeași viță: la cel mai crud sălbatec
S-ascunde-n cugetare ceva nemărginit.
[Domnița Voichița]
(62) (...) Românii ce-s fiii une nații
coborâtoare din bărbații
viteji ai marelui Traian.
(66) Osmanul, ungurul, poleacul,
cu teamă, slava-i [Ștefan cel Mare] recunosc.
(67) În ea [Suceava] muntenii locuiră,
apoi s-au pripășit pe rând
din lumea-ntreagă toți fugarii
de-un slobod drum atrași:
litvanii, ungurii, tătarii,
muscali, bulgari, sârbi, leși și sași
și toți câți vânturați ca pleava
să vie prins-au obicei.
(71) (...) Dar ce-a fost el pe aceste locuri
ce fapte mari a săvârșit,
cum, înfruntând Sublima Poartă
și-atâți bezmetici venetici,
tot el a Europei soartă
o hotăra, luptând, aici,
sub vânturile vremii toate
de care n-a putut fi zmuls!
(62) (...) Românii ce-s fiii une nații
coborâtoare din bărbații
viteji ai marelui Traian.
(66) Osmanul, ungurul, poleacul,
cu teamă, slava-i [Ștefan cel Mare] recunosc.
(67) În ea [Suceava] muntenii locuiră,
apoi s-au pripășit pe rând
din lumea-ntreagă toți fugarii
de-un slobod drum atrași:
litvanii, ungurii, tătarii,
muscali, bulgari, sârbi, leși și sași
și toți câți vânturați ca pleava
să vie prins-au obicei.
(71) (...) Dar ce-a fost el pe aceste locuri
ce fapte mari a săvârșit,
cum, înfruntând Sublima Poartă
și-atâți bezmetici venetici,
tot el a Europei soartă
o hotăra, luptând, aici,
sub vânturile vremii toate
de care n-a putut fi zmuls!