Agenți neobișnuiți de informații: animalele (LUBOW 1977)

Robert Lubow, Agenți neobișnuiți de informații: animalele (The War Animals, 1977), „Lumea. Almanah”, 1986

 

(150) Cronica războiului din Peloponez amintește de câinii care au salvat Corintul. Se povestește că localnicii au plasat pe plajă, nu departe de cetate, 50 de câini pentru pază. Profitând de o noapte fără lună, dușmanii au debarcat în număr mare. Garnizoana chefuise până târziu și dormea adânc. Din fericire, câinii s-au trezit și s-au năpustit asupra atacatorilor, care i-au ucis, cu excepția unuia, care, deși rănit, a reușit să ajungă în cetate și să-i trezească pe soldați cu lătratul său. Orașul a fost salvat, iar pentru a-și arăta recunoștința, corintienii au prins de gâtul câinelui un colier cu inscripția: „Apărătorului și salvatorului Corintului”; ei au ridicat o statuie în memoria fidelilor patrupezi care au apărat cetatea.

(150) Este celebră povestea lui Titus Livius despre gâștele Capitoliului în timpul asediului Romei de către gali în 386 î. H. După ce au trimis un cercetaș în recunoaștere, galii au început să escaladeze zidul cetății într-un loc pe care-l socoteau mai puțin protejat. Soldații romani ce făceau de gardă nu au auzit niciun zgomot. (...) Atacul-surpriză a fost dejucat de gâștele consacrate zeiței Junona. În ciuda foametei care domnea printre asediați, ele nu fuseseră omorâte, așa încât au salvat Roma, trezindu-i pe soldați prin gălăgia pe care au făcut-o.

(151) Și Cezar a utilizat porumbei voiajori pentru a transmite la Roma vestea victoriilor sale în Galia. Pliniu cel Tânăr amintește că în 43 î. H., în timpul asediului Medinei, Brutius și Hertius au rămas în legătură prin intermediul porumbeilor.

(155) Aristotel, Esop, Heraclit și cei doi Pliniu au relatat despre faptele lor [delfini], iar în numeroase temple ridicate în perimetrul mediteranean ei au fost imortalizați în piatră.

 

Dosar Ana Pauker (MIRCU 1991)

Marius Mircu, Dosar Ana Pauker, Gutenberg – Casa cărții (M. Stoian)/Secretele zeilor, București, 1991

 

 Puterea. Alte măști

 

„Paukerizarea” țării

(117) Căci, dacă pentru antici, demonul era o divinitate rea sau bună, un geniu al răului sau al binelui, pentru contemporani demonul nu este altceva decât un înger decăzut, un diavol: (…).

 

Ești liber dacă ești prieten cu…

(123-4) Din câte mi-au relatat colaboratori ai ei, trei ar fi „meritele principale” – sau mai bine zis „realizările” Anei Pauker ca ministru al afacerilor externe:

(….) – o luptă statornică pentru desprinderea României de sub influența Apusului, ceea ce s-a observat, în primul rând, la Conferința internațională a Comisiei Dunării (Belgrad, vara 1948), când a fost stabilit noul regim al fluviului: nu va mai fi îngăduit – la stăruința Anei Pauker – amestecul altor puteri decât al celor riverane; (…)