Nathalie Coste-Cerdan & Alain Le Diberder, Televiziunea, trad. I. Busuioc (fr. 1986), Humanitas / Sociologie – Repere – 1, București, 1991, 165 p.
I.Sistemele televizuale
11 (...) Din spatele aparatului pornește un fir al Ariadnei (mic cablu coaxial), care leagă televizorul de labirintul rețelelor de telecomunicații. (...)
II. Modelul american sau economia rețelelor
2. Cazul Statelor Unite: trei Molohi
32 (...) Trebuie să menționăm, în sfârșit, cazul original al PBS, singura rețea publică americană dezvoltată pe baza acțiunilor publice (guverne de stat, asociații, universități, fundații, anumiți Mecena), care, în limitele rețelelor comerciale, difuzează programe culturale și educative prin 300 de stații afiliate și care, în 1986, dispunea de un buget de aproape 8 miliarde de franci.
III. Modelele europene
2. Două exemple: Marea Britanie și Italia
54 (...) Dar se pare că astăzi BBC este călcâiul lui Ahile al modelului de televiziune englez. (...)
1.Sănătatea de fier a televiziunii din Est
59 Prin anii 70 nu existau diferențe
semnificative între televiziunea din Est și cea din Europa continentală
de vest. (...)
2. Televiziunea în Asia săracă
64 (...) După cum proiectul foarte controversat al latinizării alfabetului chinez a făcut obiectul unor programe educative care au folosit în cea mai mare parte a timpului subterfugiul ficțiunii televizate. (...)
VI. Resursele
3. Celelalte tipuri de resurse
VII. Gestiunea unui post de televiziune
2. Particularitățile gestiunii televiziunii
Administrarea oamenilor
119 Dar este vorba de „o victorie a la Pyrrhos”(1), care nu poate masca dependența crescândă a meseriilor de creație. (...)
1 = Victorie obținută cu prețul unor pierderi grele. – nota traducătorului.
VIII. Războiul televiziunilor
1.Există un model dominant?
128 În realitate este dificil să susții a priori
contrariul. (...)
IX. Ravagiile televiziunii
153 (...) Abrutizarea tinerelor generații de către televiziune nu explică prea bine cantitatea de tineri laureați ai Premiului Nobel americani, englezi sau japonezi – mari consumatori cu toții de seriale de televiziune „debile” – în timp ce francezii, spaniolii sau bulgarii – protejați de un consum mai moderat de televiziune de ținută – au mult mai multe dificultăți în a produce somități științifice. (...)