Tudor Greceanu, Drumul celor puțini,
Vremea / Martha Greceanu, București, 2005
6 (...) Din acel moment [22 iunie 1941], vrând-nevrând, soarta noastră era legată de succesul armatei germane și se ștersese din minți amintirea nelegiuirilor săvârșite de Hitler în țări prietene sau chiar aliate, ca Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia - fără să mai vorbesc de legitimul nostru resentiment împotriva germanilor față de "Diktat"-ul de la Viena, care ne răpise jumătate din Transilvania.
Tudor Greceanu – Înainte de război
13 (...) Ȋn primăvară, Basarabia şi Bucovina, apoi Cadrilaterul
și numai câteva luni mai târziu Ardealul de nord desăvârșiseră marasmul general
care copleșise întregul popor român în 1940.
15 (...) Am constatat cu surprindere că vorbind despre
Messerschmitt1 păreau cuprinși de un tremur involuntar ca o panică mistică, de
ai fi spus că se găsiseră în fața fulgerelor lui Jupiter și am presupus
că această psihoză colectivă trebuia să aibă o bază obiectivă, așa încât
auzisem despre Messerschmitt multe minciuni înainte de a-l vedea efectiv.
16 (...) Într-adevăr, privind de jos o patrulă de
asemenea bolizi, care străbătea peste norii vătoși albastrul intens al cerului
de toamnă, păreau ca niște bacili săgetători, cu viteză incredibilă, pentru
care înălțimea și depărtările păreau niște dimensiuni neglijabile, iar
siguranța și maiestatea zborului dădeau celor ce pilotau prestigiul olimpian
al zeilor aerului românesc
23 (...) Odată cu venirea diviziei germane, pe aerodromul Pipera
au trebuit eliberate două hangare mari pentru a primi două unități germane: una
de bombardament ușor şi una de vânătoare. (...)
Chiar din ziua sosirii lor, după alimentare, avioanele de recunoaștere
îndepărtată au început să decoleze în misiuni de război, plecând de dimineață
în zori şi întorcându-se de multe ori seara. Când am aflat unde anume mergeau
nu ne-a venit a crede... În Creta ... Căci pe vremea respectivă Germania
era în război cu Grecia.
52 (...) Avioanele americane veneau de la Foggia (în apropiere de Marea Adriatică) cu sutele, întunecând cerul şi erau întâmpinate de doar câteva zeci de piloți români de vânătoare.
* Șerban Constantinescu, „Tudor Greceanu”, în Aviatori români participanți la luptele din anii 1916-1918 şi 1941-1945, București, 1995, p. 88.
(85) (...) Vai de neamul care-şi va uita eroii, a spus Socrate. (...) (1)
1 = Pagină scrisă de comandorul Tudor Greceanu câteva luni înainte de moartea sa [29.12.1994], cu sentimentul de amărăciune că nu regimul potrivnic, care nu avea nimic de a face cu patria, ci însăși țara pentru care au dat ce era mai bun în ei, pentru care au luptat şi au murit acești adevărați eroi, lasă acum voit să se așterne peste ei uitarea și indiferența (notă Martha Greceanu).