Jako Zsigmond, Despre politica socială transilvană a regelui Matei Corvin, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Cumpăna. Antologia revistei de cultură „Korunk”” 1/1990-1992, Cluj, 1994
(77) (...) Popoarele din Transilvania au păstrat până
în zilele noastre amintirea regelui drept și a tatălui său ce repurtase victorii
în bătăliile cu turcii.
(78) (...) De la urcarea sa pe tron și până la această
dată [1467],
s-a străduit să mărească atribuțiile și puterea voievozilor, în interesul
apărării mai eficiente în fața pericolului otoman. (...)
În timp ce în Slavonia structurile legislative
aveau un cuvânt cu greutate în desemnarea vicebanului, (...).
79 (...) [prețul trădării nobililor 1467] Cel din Slavonia
se modifica la 100 de forinți, (...). (...) Rămâne însă un fapt incontestabil că
această măsură, legată, totuși, probabil, de persoana lui Matyas, a avut și ea
un rol în faptul că până la începutul secolului XVI, în Transilvania,
inițiativele organizării structurilor legislative erau mai timide chiar decât
în Slavonia.
80 (...) Acest proces nu s-a întrerupt nici după 1467,
apărarea împotriva pericolului otoman impunând necesitatea unirii tuturor
forțelor nobilimii, secuilor și sașilor. (...)
Iar printre sfetnicii regelui, asesor al nobilimii din
partea Transilvaniei putea ajunge numai cine deținea moșii și în Ungaria; din
Transilvania și Slavonia nu au fost aleși astfel de trimiși. (...)
În Slavonia, Dieta regională a fost inițiată
de Matyas însuși. Aici, sistemul legislativ își putea exercita dreptul
de a fixa impozitele, de a alege căpitan, care putea să conducă,
independent de ban, oștile pregătite de el pentru apărarea împotriva
turcilor, de a limita folosirea ștampilei de către vicebani,
de la Vladislav II obținându-se pentru ținutul lor o stemă
separată. (...)
81 (...) Pericolul tot mai mare al invaziilor
turcești l-a determinat pe rege să
devină înțelegător față de organizarea armată deosebită a secuilor.
82 (...) În urma măsurilor lui, manufactura și
comerțul săsesc au cunoscut într-adevăr o dezvoltare importantă. Astfel s-a
putut angaja să acopere o mare parte din necesitățile Moldovei și Munteniei,
ba, mai mult, să fie părtaș și la comerțul turcilor derulat în Balcani.
83 (...) Apărarea continuă împotriva turcilor și
relațiile personale cu voievozii și căpitanii de cetate au deschis larg porțile
pentru afirmarea multora. Regii i-au ridicat la rangul de nobili pe vitejii
români care au luptat împotriva turcilor, dar, în majoritatea cazurilor,
cu condiția să-și îndeplinească în continuare obligațiile ostășești și materiale.
(...)
Aici, mai ales Iancu de Hunedoara a ridicat la rang de
nobili pe o mulțime de cneji români care și-au dovedit vitejia în luptele
antiotomane.
(„Korunk”, 4/1990)
Jako Zsigmond (1916) – istoric, academician, Cluj