Doina Păuleanu, Cazinoul din Constanța. Boemă, loisir și patrimoniu european la Marea Neagră, Ex Ponto, Constanța, 2011
13 (...) Constanța era un neînsemnat sătuc turcesc(17),
iar portul „o schelă levantină cu un mic bazin în care abia intră
două vase, apărat de un primitiv chei de lemn”(18).
17 = M. Ionescu-Dobrogeanu, Constanța...,
„Marea Neagră”, 15 oct. 1933.
18 = Orașul Constanța..., „Marea Neagră”, 21
dec. 1923
14 (...) Barclay numește Constanța „o mică adunătură
de colibe mizerabile de lut, cu minaretul unei moschei
țâșnind din mijloc”(19).
(...) „administrația românească a luat în primire un
sat turcesc în ruină – Kustenge. Orașul nostru nu se întindea mai departe
de unde este azi Grand Hotel [lângă Muzeul de Artă] și chiar în această
suprafață căsuțele sau mai bine zis bordeiele erau rare”(21).
19 = M. Ionescu-Dobrogeanu, Constanța...,
„Marea Neagră”, 15 oct. 1933.
21 = Scarlat Huhulescu, Constanța, stațiune
balneo-climatică, „Voința Dobrogei”, IV, 12, Constanța, 20 mai 1934, p. 1
VII. În preajma războiului. 1913-1916
Alte vizite în același decor
333 „De câteva zile von dem Busch se afla în
localitate. El este nelipsit de la Cazino. Consulul german, consulul turc
și viceconsulul, însoțiți de un tip suspect, sunt în anturajul ministrului
Germaniei. (...) Consulul turc pierde ore întregi discutând pe șoptite cu unele
personagii sus puse în serviciile autoritare ale portului nostru”(106).
106 = Fiți prevăzători, „Dacia”, Constanța, nr.
60, 6 sept. 1915, p. 1.
VIII. Un an de răscruce
Anul 1916
335 (...) Născut în primii ani ai secolului trecut la
Constanța, cu bunici care locuiau într-o casă din zona peninsulară, Arșavir
Acterian își amintește: „Orășelul Constanța – căci era un orășel cu câteva zeci
de mii de locuitori – era înconjurat de sate de turci și tătari, care,
cu fesurile și șalvarii lor, dădeau, prin apariția lor pe
străzile mai lăturalnice, o notă de pitoresc în plus populației, comunității
acesteia heteroclite. (...) Albanezi cu costume strălucitoare
vindeau vara bragă rece în alămuri strălucitoare (...).”(1)
1 = Arșavir Acterian, Privilegiați și năpăstuiți,
Institutul European, Iași, 1992.
336 (...) grilajul cazinoului din cotitura
bulevardului. Acolo se îngrămădeau curioși, flămânzi, pui de turci și tătari
așteptând, ca și pescărușii care se roteau pe sus (...) firimituri de la
bucătărie. (...) ei singuri mai aduceau aminte că cei dinăuntru sunt în
Dobrogea și săraci(1).
1 = Arșavir Acterian, Privilegiați și năpăstuiți,
Institutul European, Iași, 1992, pp. 10-12.
389 (...) „(...) Iată singurul lucru care ar putea
atrage vizitatorii la Constanța: Cazinoul. Bulgarii se vede că au
înțeles acest lucru, de vreme ce au deschis două cazinouri la Varna”(114).
114 = Închiderea Cazinoului, „Dacia”,
Constanța, XV; 140, 6 iulie 1928.