Din activitatea Forumului Democrat al Germanilor din România Filiala Constanța, „Tomis”, Constanța, ianuarie 1996
(...)
Cutremurătoarele mărturii ale etnicilor germani deportați în Ucraina
În ziua de 7 ianuarie 1994 a avut loc la sediul Forumului Democrat al Germanilor din România filiala Constanța, o emoționantă întâlnire cu un grup de etnici germani care au fost deportați în 1945 la muncă forțată al lagăre din Donbass, Ucraina. Cutremurătoarele lor mărturii au impresionat puternic numeroasa asistență pusă față în față cu acești oameni care au supraviețuit miraculos unor atrocități inimaginabile, unui cumplit regim de distrugere fizică și psihică prin muncă silnică și înfometare. Comentariile noastre sunt de prisos. Iată, consemnate pe scurt, mărturiile lor.
(...)
Frauenhoffer Nicolae
La vârsta de 18 ani, pe 14 ianuarie 1945, am fost îmbarcați într-un tren în gara Jimbolia și deportați în lagărul de la Krivoi Rog, unde am fost deținut 9 luni. Adevăratul coșmar a început odată cu transferarea mea în lagărul nr. 1, unde erau deținute aproximativ 2.000 de persoane, români, unguri, polonezi și sârbi. Din cauza foametei se murea pe capete. Colac peste pupăză, a izbucnit și o epidemie de dizenterie, imaginați-vă ce a fost acolo, bărbați și femei laolaltă... În iarna anului 1946 mi-au degerat picioarele. Printr-un miracol nu mi-au fost amputate, dar am rămas până în ziua de azi cu un defect. În 1947 am muncit trei luni într-o mină. Fierbeam cartofi într-o cutie, mâncam roșii crude adunate de pe câmp. Câteodată localnicii își făceau milă și ne invitau la o friptură de... popândău! (...)
La vârsta de 18 ani, pe 14 ianuarie 1945, am fost îmbarcați într-un tren în gara Jimbolia și deportați în lagărul de la Krivoi Rog, unde am fost deținut 9 luni. Adevăratul coșmar a început odată cu transferarea mea în lagărul nr. 1, unde erau deținute aproximativ 2.000 de persoane, români, unguri, polonezi și sârbi. Din cauza foametei se murea pe capete. Colac peste pupăză, a izbucnit și o epidemie de dizenterie, imaginați-vă ce a fost acolo, bărbați și femei laolaltă... În iarna anului 1946 mi-au degerat picioarele. Printr-un miracol nu mi-au fost amputate, dar am rămas până în ziua de azi cu un defect. În 1947 am muncit trei luni într-o mină. Fierbeam cartofi într-o cutie, mâncam roșii crude adunate de pe câmp. Câteodată localnicii își făceau milă și ne invitau la o friptură de... popândău! (...)
(...)
Toate aceste mărturii evocă o perioadă dureroasă din istoria noastră, când mii de oameni nevinovați au plătit cu viața și tinerețea lor un preț uriaș demenței șobolanilor roșii. Fie ca aceste momente ale rușinii să nu se mai repete niciodată în istorie!
Anchetă realizată de Sorin Roșca și Nicolae Nichifor cu sprijinul substanțial al Comitetului Director al Forumului Democrat al Germanilor Constanța.