Paolo Santarcangeli, Incidența comunicației simbolice asupra vieții moderne, în Mihai Botez & Mircea Ioanid (eds)., Viitorul comun al oamenilor, trad. C. Dimitriu, Conferința a III a de cercetare a viitorului București 1972, Editura politică, București, 455 p
336
Este justificat să vorbim despre rolul comunicațiilor simbolice într-o conferință
care-și propune să examineze situația actuală a diverselor forme de viață în „koiné” (1) uman și proiecția acestei
situații în viitor, urmărind raționamente și extrapolări probabiliste, derivate
din premise uneori foarte diferite și adoptând metode extrem de variate. Este suficient
să menționăm că, totdeauna și pretutindeni, comunicației simbolice îi este recunoscută
o poziție privilegiată și că, în ansamblul acestui „koiné” uman, ea se supune unei
singure și unice tipologii în liniile sale generale, apărând totuși diversificată
în detaliile sale, în funcție de anumite aspecte specifice ale organizațiilor și
structurilor sociale.
1 = Comun, obișnuit (lb. greacă). – Nota trad.
339
III.1. (...) Aceasta se aplică foarte bine conceptului de simbol. Precum
știm, el derivă din grecescul σύμβάλων =
juxtapunere, învecinare, recunoaștere și din verbul συμβάλλω (συν
+ βάλλω) = a arunca, a face să
coincidă, a reuni – din vechiul obicei de a rupe în forme neregulate o
monedă de argint pentru ca posesorul uneia din bucăți să poată recunoaște
pe cel care deține cealaltă bucată (ceea ce are un rol destul de stereotip în „identificările”
din comedia antică). Găsim în aceasta o indicație fundamentală: simbolul
este simultan unul și două, două părți care se caută și se integrează astfel
încât forma unei permite să deducem forma celeilalte. (...)
340 (...) III.2. (...) Nașterea, formarea, ordinea, interpretarea simbolurilor, interesează istoria culturilor și religiilor, studiul „antichităților”, lingvistica și antropologia culturală, teoria artei, psihologia, pedagogia și medicina, matematicile și, fără a putea pretinde că am epuizat lista, propaganda și politica; în sfârșit, direct sau indirect, toate științele umaniste; s-ar putea deci spune, pe bună dreptate, nu numai că noi trăim într-o lume de simboluri, da că o lume de simboluri trăiește în noi.