Mircea Lungu, ÎNCĂ VĂ MAI AŞTEPT (2), „Timpul”, 23.05.2016
(...) Conflictul dintre interesul public şi cel privat ar fi dus, potrivit lui Tucidide când povesteşte Războiul Peloponesiac, la înfrângerea cetăţii Atenei în expediţia din Sicilia împotriva Siracuzei. Demostene, din pricina căruia pierise o parte din armata sa în campania din Etolia, nu s-a mai întors în cetate de teama unei morţi publice de mânia atenienilor. În alţi termeni, frica de demos funcţiona. Dacă comiteai greşeli grave sau fapte ce puteau fi dovedite ca fiind greşeli de către demos, mai ales în contextul conflictului sus amintit, teama pentru siguranţa ta devenea o certitudine. Ca persoană particulară sau publică. Adică, implicarea demos-ului în viaţa politică a cetăţii era deplină. Dispreţul faţă de zeii care ar fi putut să facă dreptate exista şi atunci.(...)
Mircea Lungu, ÎNCĂ VĂ MAI AŞTEPT (4), „Timpul”, 31.05.2016
,,Pe cei ce mint, sperând că scapă, Îi vezi curând intrând la apă“ (Fedru, Fabule)
(...) Dacă despre vin se spune că ar consola şi descuraja bătrâneţea, adică ar alunga-o, cum afirmă Theophrastos în cartea Despre beţie, despre pâine se spune că celui slab îi dă tărie, iar pe cel fricos îl face curajos. Chiar Xenophon aminteşte de ospeţele tracilor şi în cartea a VI-a îl descrie pe cel de la Seuthes astfel: ,,Luând pâinea din faţa lui, o frângea în părţi mici şi o împărţea celor la care voia el, făcea la fel cu carnea, iar pentru el îşi oprea numai pentru a gusta“. (...)