Miguel Pedrero, Corupția marilor puteri. Strategii și minciuni în politica mondială, Litera Internațional, București, 2008 (2004 spaniolă)
3. SUA contra China: cheia noului război rece
Arta războiului
61 (...) În această operă [colonei W. Xiangsui și Q.
Liang, Război fără limite] se afirmă că cea care a avut cel mai mult de
suferit de pe urma invaziilor din Irak și Afganistan a fost China și că părerea
generală în rândul generalilor APE [Armata Populară de Eliberare] este că „dacă
NATO impune un sistem de valori – cu ajutorul forței – într-o țară
europeană – Iugoslavia – mâine poate face al fel în Taiwan, în
Tibet sau Xinjiang” – teritoriu chinez în care armat poartă un război
împotriva luptătorilor islamiști pentru independență.
65 (...) În plină „luptă” între diplomațiile celor
două puteri, asupra ambasadei chineze de la Belgrad cădeau mai multe
bombe, în timpul atacurilor din războiul desfășurat în Iugoslavia. Trei
diplomați chinezi au decedat și douăzeci au fost răniți. Oare credea CIA
întra-adevăr că Serbia își organiza apărarea aeriană grație
informațiilor pe care armata chineză i le transmitea prin radar – prin
intermediul ambasadei? NATO a asigurat prin vocea lui Javier Solana, la
cea vreme director general al organizației militare, că totul se datorase unei
„lamentabile erori”. Guvernul chinez a respins explicațiile puțin credibile ale
NATO, calificându-l pe Solana drept un „lacheu jalnic al imperialiștilor
americani”.
4. Organizații neguvernamentale?
Obiectivul: controlul asupra ONG-urilor
80 (...) Se știe de asemeni că agentul infiltrat [Manfred
Schlickenrieder/MAD-RFG] făcut o ofertă pentru cumpărarea de arme și muniție
unei grupări teroriste turce, Dev Sol, deși motivul acestei tranzacții
nu este cunoscut.
7. Traficul de droguri S.A.
Și comuniștii fac trafic
140 După cum afirmă anumite rapoarte ale serviciilor
occidentale de informații, fosta URSS a intervenit în afacerea traficului de
arme și de droguri prin intermediul unei companii proprietate a
Bulgariei, una dintre țările ei satelit. Respectiva companie,
cunoscută sub numele de Kintex, a atras pentru prima oară atenția
investigatorilor judiciari din Statele Unite grație unei serii de articole
publicate în cotidianul Newsday sub titlul Pe urmele heroinei. De atunci,
Kintex a făcut obiectul a numeroase investigații oficiale din partea
Congresului Statelor Unite, dar niciuna nu a putut fi finalizată din cauza
piedicilor puse de guvernul bulgar.
141 (...) Revista EIR a avut acces la mai multe
rapoarte secrete care arătau că „(...). Turcul Adnan Kashoggi, om de
afaceri implicat în traficul de arme, a fost și el legat în diverse
feluri de Intrabank, între altele vorbindu-se de participarea sa la lichidarea
Intrabank, de fapt o simplă reorganizare a ei, care, la fel ca și în cazul
IOS, a sfârșit prin faptul că băncii i s-a dat pur și simplu o nouă formă. (...)”
142 (...) În anii 40, [Samih] Khoury era intermediar
pe ruta de trafic Turcia-Marsilia.
8. Teroriști... depinde pentru cine
Teroarea „roșie”
163 [raport despre terorism al serviciului secret
spaniol] „(...) Jibril [Ahmad – lider militar al Comandamentului General al
Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei] a stabilit contacte cu serviciul
bulgar de informații, care, în perioada 1972-1982, a acționat ca o
agenție subordonată KGB pentru ajutor internațional acordat teroriștilor activi
ai OEP...”.
166 (...) Conform declarației lui Antonio Savasta,
unul dintre membrii care își regretă faptele, Brigăzile Roșii erau interesate de menținerea contactelor cu reprezentanții
serviciilor secrete bulgare pentru a restabili trimiterea de arme către
OEP, relații care se întrerupseseră după arestarea în 1981 a lui Mario Moretti,
membru al brigăzilor.
Un fost agent al KDS, serviciul de
informații din Bulgaria, a declarat că în centrele
bulgare de antrenament pentru teroriști „puteai învăța orice: să omori un
om fără să faci zgomot, să conduci o locomotivă, să codifici corespondența. De
asemenea, puteai învăța, de exemplu, să te transformi în șofer parizian de
taxi, în ziarist sau chiar în lustragiu de pantofi.”
KDS controla și firma de
stat Kintex, cea care, potrivit documentelor obținute de serviciile
occidentale de informații, realiza exporturi de arme în valoare de peste
950 milioane de dolari pe an. O bună parte din respectivele exporturi
urmau să ajungă în mâinile unor grupuri de „eliberare națională”, nume pe care
serviciile sovietice de informații îl foloseau pentru a se referi la grupările
teroriste occidentale.