Silviu Brucan, Generația irosită. Memorii, ed. II, Universul & Calistrat Hogaș, București, 1992, 272 p.
Introducere
(5)
(...) URSS dobândind până la urmă 90% din România, iar Marea Britanie 90% din Grecia.
(6)
(...), iar URSS l-a lăsat pe generalul
Marcos și trupele sale revoluționare să se sfârșească, din lipsă de hrană
și muniții, în munții Greciei.
II.
Originea revoltei sociale: tatăl falit
(17) (…), iar la promenada de seară pe Calea Victoriei echipaje elegante, cu armăsari
focoși, ale vechilor moșieri, cu nume mai curând grecești decât românești, (…).
(18)
(În liceu se făceau atunci șapte ani de latină, doi de greacă veche și
2 limbi moderne, franceza și germana).
IV.
Credință în Stalin
Stalin
decide între Ana și Dej
(61)
De fapt, se relua, în condiții istorice noi, vechea tradiție
din cadrul imperiului otoman, când
candidatul la domnie în Țara Românească sau Moldova trebuiau să meargă la Înalta Poartă, la Istanbul, pentru a fi „unși” ca domnitori. Înalta
Poartă era acum Moscova.
„Sentimentalnâi
celovek”
(70)
Rămânea împletirea organică cu spionajul și trădarea în
slujba imperialismului, fără de care devierea ideologică n-avea sens și nu se putea subvenționa.
(…); în Albania, Koci Xoxe, fost ministru de
interne și vicepreședinte de consiliu, (…).
VI.
Cele două fețe ale societății comuniste
Stilul
activistului de partid
(106) Unul din lăudătorii lui
Ceaușescu își bătea joc de stilul lui Gheorghiu-Dej și climatul pe care acesta
îl genera, caracterizându-l ca un „calm
olimpian”, însoțit de o „lentoare a acțiunii, amânare și
tergiversare a hotărârii.”.
VIII.
Cuplul agramat: Ceaușeștii
„Prima
doamnă” în blană de nurcă
(137)
Fiecare vizită se
lăsa cu noi „indicații” care schimbau mereu forma și dimensiunile palatului – de la coloane, la
început dorice, apoi ionice și din nou dorice, (…).
De ce
a durat atât de mult?
(157)
Aici s-ar putea adăuga că, din punct de vedere istoric, democrația modernă, spre
deosebire de
cea veche, simbolizată de Atena, este esențialmente un fenomen
urban.