Sfârșitul hranei. Pericolul înfometării în era hipermarketurilor (ROBERTS 2008)

 Paul Roberts, Sfârșitul hranei. Pericolul înfometării în era hipermarketurilor, trad. Graal Soft (eng. 2008), Litera international/Săptămâna financiară, București, 2009

 

2.Cât este de ușor acum

(53) În marile orașe se dezvoltase deja un mic sector al „alimentelor gata de consumat” (la Forumul Roman se puteau cumpăra prăjituri cu miere și cârnăciori), însă cei mai mulți cetățeni trăiau încă în mediu rural, nu aveau acces la astfel de plăceri și nici nu dispuneau de bani la discreție pentru a le putea cumpăra.

 

3.Al doilea produs cumpărat este gratuit

(101) De fapt, expansiunea hipermarketurilor urmează deja un model demografic asemănător cu cel urmat de Imperiul Roman în încercarea de a obține controlul asupra principalelor surse de grâu.

 

6.Sfârșitul foametei

(166) În 1968, în același an în care Ehrlich și-a publicat previziunile legate de foametea în masă, Pakistan și Turcia au avut recolte record de grâu.

 

8.Pe termen lung

(235) Nici nu e nevoie să așteptăm un maxim istoric, deoarece piața petrolului este deja suprasolicitată între cerere și ofertă., iar orice conflict apare în lumea petrolului – la granița turco-irakiană, (...) – ar putea foarte ușor să arunce în aer prețul petrolului.

 

Inventarea Europei. De la Jean Monet la Uniunea Europeană (ROTH 2005)

Francois Roth, Inventarea Europei. De la Jean Monet la Uniunea Europeană, trad. I. Antoniu (fr. 2005), Institutul European, Iași, 2007

 

7.Relansarea: Actul Unic, sfârșitul divizării Europei, nașterea Uniunii Europene

Noile proiecte ale lui Delors: Uniunea Monetară și libera circulație a persoanelor

Negocierea unui spațiu de liberă circulație

(173) Alți imigranți clandestini vin pe mare în Italia din Albania și Moldova.

 

 

8.Drumul spre moneda unică și noua extindere

 

Evoluția politicilor comune

Evoluția Politicii Agricole Comune

Bilanțul și viitorul Politicii Agricole Comune

(202) Funcționarea Politicii Agricole Comune, deja complicată prin creșterea numărului de membri de la 12 la 15, va deveni și mai complicată prin aderarea țărilor estice, al căror sector rural este extins și înapoiat (Polonia, România, Bulgaria).

 

Îndelungatele negocieri pentru aderarea țărilor din Europa Centrală și de Est

O lungă muncă pregătitoare

(208) (…) privatizarea întreprinderilor de stat a atras investițiile firmelor capitaliste: Bulgaria (Danone), (...).

(…) Din diferite motive, cazurile României, Bulgariei și Croației au fost separate de țările din primul grup, iar intrarea lor în Uniune (România și Bulgaria) a fost amânată pentru 2007. Cea a Croației rămâne nesigură.

(209) În primul val [NATO] au fost admise Polonia, Ungaria și Cehia, iar în al doilea (…), Slovenia, (…), Bulgaria (…).

(210) Problema Ciprului, unde zona greacă și cea turcă erau despărțite de un zid, era una spinoasă, care-i diviza pe europeni. Ar fi trebuit integrați reprezentanții turci? Un acord între cele două părți este indispensabil.

 

 

 

9.Spațiul European la începutul secolului XXI

 

Către o nouă arhitectură instituțională: de la Convenție la al doilea tratat de la Roma

Ratificarea tratatului

(226) 1 = Au mai adoptat tratatul pe cale parlamentară Slovacia, Grecia, Austria, Germania, Letonia, Cipru, Malta, Belgia și Estonia (…).

 

Continuarea extinderii?

 

Spre Balcani și estul Europei

(227-8) Extinderea va cuprinde România și Bulgaria, a căror aderare este prevăzută pentru 2007.

Dintre fostele republici iugoslave cea mai apropiată de aderare este, fără îndoială, Croația, care a demarat negocierile în 2005 și care ar putea intra tot în 2007 (1).

1 = Negocierile UE cu Croația au intrat în impas din cauză că această țară nu a rezolvat problema minorităților și nu i-a predat Tribunalului Internațional pe toți criminalii de război; Slovenia a ridicat obiecții legate de împărțirea zonelor de pescuit. Aderarea a fost amânată pentru o data nespecificată. (n. tr.)

 

Dezbaterile cu privire la aderarea Turciei

(229) Al doilea argument, de ordin istoric, este și mai slab. Timp de secole, Imperiul Otoman a ocupat Balcanii, unde a oprimat popoarele creștine; eliberarea acestora s-a realizat după lupte seculare. Astăzi, relațiile s-au normalizat, iar aceste popoare, care în trecut au luptat împotriva turcilor, nu mai sunt condiționate de amintiri dureroase.

 

Relațiile Europei cu lumea

 

Relațiile cu SUA

(240) În războaiele care au devastat în anii 1990 fosta Iugoslavie, neputința și dezbinarea europenilor au determinat de 3 ori SUA și NATO să intervină. În Bosnia, diplomațiile paralele și concurențiale ale europenilor s-au neutralizat reciproc. Sunt frecvent amintite cuvintele disprețuitoare ale lui Henry Kissinger: „Europa, Europa, dă-mi numărul tău de telefon!” În cazul Bosniei, unde trupele europene au intervenit, sub autoritatea NATO, pentru o misiune de menținere a păcii s-a produs o înlocuire la 2 decembrie 2004. EUFOR (forța UE), cu 7.000 de soldați, îndeplinește acum cea mai mare parte a misiunii care reveneau forței de stabilizare a NATO; comanda este asigurată de britanici, ceea ce garantează o coerență și, probabil, relații privilegiate cu NATO.

 

Relațiile cu China și cu celelalte zone ale lumii

(245) În cazul acestor țări, Mediterana, unde Europa este reprezentată prin insulele grecești, Cipru și Malta, constituie un spațiu natural de cooperare.

 

Europa în 2005: un proces cu mai multe viteze

Spațiul Schengen

(251) (…) de politica fermă a Italiei, care, prin supravegherea pe Marea Adriatică, încearcă să limiteze imigrația clandestină dinspre Albania, (…).