Adrian Severin, Locurile unde se construiește Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu, Polirom, Iași, 2000
3. Parteneriatul aprofundat cu Polonia
Un prim exercițiu de reformă pe plan intelectual
43 A. S.: (...) Ea hârtia MAE cuprindea și ideea parteneriatului româno-polonez și ideea trilateralei România-Polonia-Ucraina, cuprindea și ideea acelui coridor rutier și feroviar care ar fi trebuit să lege Varșovia de București trecând prin Lvov și Cernăuți - mai mult decât atât, ar fi trebuit să ajungă în nord la Marea Baltică la Gdansk, iar în sud să fie prelungit până la Marea Egee, la portul grecesc Alexandropolis.
4. Tratatul cu Ucraina
În Europa nimic nu este mai rău văzut decât revendicările teritoriale
47 (...) A. S.: Nu numai de Ungaria, dar și de Bulgaria (cu care aveam problemele celebre cu podurile); (...). Relațiile cu Iugoslavia și cu Marea Neagră erau, după cum se știe, în bună regulă. Dar în acel moment Iugoslavia era deja suspendată din OSCE și Marea Neagră nu făcuse cerere de adeziune. Recomandarea președintelui Miloșevici și a Mării Negre nu cred că ar fi contat prea mult la Lisabona [summit OSCE noiembrie 1996].
47 (...) A. S.: Nu numai de Ungaria, dar și de Bulgaria (cu care aveam problemele celebre cu podurile); (...). Relațiile cu Iugoslavia și cu Marea Neagră erau, după cum se știe, în bună regulă. Dar în acel moment Iugoslavia era deja suspendată din OSCE și Marea Neagră nu făcuse cerere de adeziune. Recomandarea președintelui Miloșevici și a Mării Negre nu cred că ar fi contat prea mult la Lisabona [summit OSCE noiembrie 1996].
Un salt în principiile de politică externă a României
56 (...) A. S.: (...) Ar trebui să fie o mare satisfacție că văzându-se că până la urmă noi am avut dreptate. Sigur, pentru asta a trebuit să se treacă peste tragedia kosovară. [summit UE Luxemburg 1997 / summit UE Helsinki 1999]
56 (...) A. S.: (...) Ar trebui să fie o mare satisfacție că văzându-se că până la urmă noi am avut dreptate. Sigur, pentru asta a trebuit să se treacă peste tragedia kosovară. [summit UE Luxemburg 1997 / summit UE Helsinki 1999]
5. Vecinătăți, strategii, controverse
Nu ne putem pune cu presa
60 G. A.: (...) De pildă, Departamentul de Stat american avea siguranța că oamenii săi vor respecta, la 11.000 km distanță, ceea ce la Washington se decisese privitor la finanțarea activităților în Serbia.
60 G. A.: (...) De pildă, Departamentul de Stat american avea siguranța că oamenii săi vor respecta, la 11.000 km distanță, ceea ce la Washington se decisese privitor la finanțarea activităților în Serbia.
A aspira către statutul omului de stat
64 (...) A. S. (...) Primul din 1997. Este vorba de implicarea noastră în rezolvarea crizei de la Belgrad legată de rezultatele alegerilor locale. Știți că la Belgrad se crease o adevărată Piață a Universității. Au fost luni de zile în care populația a demonstrat în fiecare zi prin centrul capitalei, a ocupat unele piețe centrale ca reacție la nerecunoașterea de către Miloșevici a rezultatelor alegerilor pentru primăria Belgradului. Zoran Gingici a fost ales atunci primarul Belgradului și nu i se recunoștea mandatul. Situația a devenit explozivă. S-ar fi ajuns la deznodăminte destul de rele dacă România ar fi dus atunci politica externă pe care a dus-o dl. Pleșu în anii în care s-a maturizat conflictul din Kosovo. Am trimis imediat un mesager la Belgrad ca să ia legătura cu toate forțele politice. Aceste mesager s-a deplasat apoi și în țările învecinate cu probleme sensibile: Croația, Bosnia-Herțegovoina, Albania pentru a sonda terenul, pentru a da sfaturi, arătând în acest fel că România vrea să-și joace atuurile. România a valorificat așa numitele vechi relații de prietenie cu Serbia. Nu am făcut acest act din teribilism fără să consultăm și pe cei care erau direct implicați.
G.A.: Cine a avut inițiativa consultării cu forțele politice sârbe?
A. S.: Ministerul de Externe. Ca ministru de Externe, am vaut această inițiativă.
G. A.: Deci nu a venit de la sârbi?
A. S.: Partea sârbă nu a știut nimic. (...) L-am invitat pe ambasadorul SUA - pentru că SUA îți asumaseră un rol important în zonă și i-am comunicat că intenționăm să facem un demers exploratoriu. Transmiteam și mesajul nostru că pe România s epoate conta ca un vecin prietenos, cu condiția ca valorile principiale în care ea crede să fie împărtășite și respectate la Belgrad.
(...) Însă după două zile am primit răspunsul printr-o notă neutră SUA, în care am fost rugați să facem un demers și să încercăm să pricepem mai bine car este situația acolo. În 24 de ore am primit acordul guvernului sârb ca omul nostru să meargă în Serbia. El a putut să se întâlnească cu toată lumea, inclusiv cu Opoziția.
(...) După aceea am avut surpriza foarte plăcută ca în multe discursuri ale Secretarului de Stat sau ale altor demnitari americani să se menționeze despre rolul, inițiativa, despre serviciul pe care România l-a făcut în rezolvarea crizei de la Belgrad.
65 (...) Al doilea exemplu este mai scurt pentru că este mai bine cunoscut: promptitudinea cu care România s-a implicat în rezolvarea crizei din Albania. (...) Când am luat inițiativa să participăm la forțele UNPREDEP din Macedonia sau să participăm la forțele de menținere a păcii din Cipru, arătând că ne asumăm o funcție importantă în zona noastră, am primit critici din toate părțile.
64 (...) A. S. (...) Primul din 1997. Este vorba de implicarea noastră în rezolvarea crizei de la Belgrad legată de rezultatele alegerilor locale. Știți că la Belgrad se crease o adevărată Piață a Universității. Au fost luni de zile în care populația a demonstrat în fiecare zi prin centrul capitalei, a ocupat unele piețe centrale ca reacție la nerecunoașterea de către Miloșevici a rezultatelor alegerilor pentru primăria Belgradului. Zoran Gingici a fost ales atunci primarul Belgradului și nu i se recunoștea mandatul. Situația a devenit explozivă. S-ar fi ajuns la deznodăminte destul de rele dacă România ar fi dus atunci politica externă pe care a dus-o dl. Pleșu în anii în care s-a maturizat conflictul din Kosovo. Am trimis imediat un mesager la Belgrad ca să ia legătura cu toate forțele politice. Aceste mesager s-a deplasat apoi și în țările învecinate cu probleme sensibile: Croația, Bosnia-Herțegovoina, Albania pentru a sonda terenul, pentru a da sfaturi, arătând în acest fel că România vrea să-și joace atuurile. România a valorificat așa numitele vechi relații de prietenie cu Serbia. Nu am făcut acest act din teribilism fără să consultăm și pe cei care erau direct implicați.
G.A.: Cine a avut inițiativa consultării cu forțele politice sârbe?
A. S.: Ministerul de Externe. Ca ministru de Externe, am vaut această inițiativă.
G. A.: Deci nu a venit de la sârbi?
A. S.: Partea sârbă nu a știut nimic. (...) L-am invitat pe ambasadorul SUA - pentru că SUA îți asumaseră un rol important în zonă și i-am comunicat că intenționăm să facem un demers exploratoriu. Transmiteam și mesajul nostru că pe România s epoate conta ca un vecin prietenos, cu condiția ca valorile principiale în care ea crede să fie împărtășite și respectate la Belgrad.
(...) Însă după două zile am primit răspunsul printr-o notă neutră SUA, în care am fost rugați să facem un demers și să încercăm să pricepem mai bine car este situația acolo. În 24 de ore am primit acordul guvernului sârb ca omul nostru să meargă în Serbia. El a putut să se întâlnească cu toată lumea, inclusiv cu Opoziția.
(...) După aceea am avut surpriza foarte plăcută ca în multe discursuri ale Secretarului de Stat sau ale altor demnitari americani să se menționeze despre rolul, inițiativa, despre serviciul pe care România l-a făcut în rezolvarea crizei de la Belgrad.
65 (...) Al doilea exemplu este mai scurt pentru că este mai bine cunoscut: promptitudinea cu care România s-a implicat în rezolvarea crizei din Albania. (...) Când am luat inițiativa să participăm la forțele UNPREDEP din Macedonia sau să participăm la forțele de menținere a păcii din Cipru, arătând că ne asumăm o funcție importantă în zona noastră, am primit critici din toate părțile.
A veni să strici pregătirile
65 G. A.: Mai știu un caz unde, după informațiile pe care le am, reprezentanții României au jucat un rol semnificativ: reuniunea din Grecia din septembrie 1997. Grecii, la sugestia rușilor, au promovat unui fel de alianță balcanică în care rușii urmau să joace un rol paternalist. Care ar fi amănuntele?
A. S.: Este vorba de un interes pentru Balcani pe care Rusia nu l-a ascuns de prea multe ori în istorie. (...) Pe de altă, parte în contextul relațiilor încordate greco-turce, Grecia a fost sprijinită destul de puțin de SUA pentru a-și regla diferendele și destul de puțin ascultată în NATO. Ea a căutat, natural, să-și obțină un plus de sprijin din partea Rusiei. Evident, Turcia a sărit în sus pentru că se temea de întărirea capacităților militare ale ciprioților greci. NATO s-a speriat de reacția turcească, de o altă complicație și din nou Grecia, care susținea interesele și aspirațiile ciprioților greci, s-a simțit prinsă în colț, după cum și Rusia și-a dat seama că pentru a întări raporturile cu Cipru are nevoie de sprijin grecesc. Iată pe ce bază, absolut rațională, s-a clădit o anumită simpatie a Greciei pentru interesele rusești în Balcani. Atât cât SUA au apărut ca fiind un susținător mai degrabă al Turciei decât al Greciei în disputele dintre acestea și câtă vreme SUA aveau un rol tot mai mare în Balcani, mai ales în urma implicării lor în conflictele din fosta Iugoslavie (a se vedea în special Dayton și Bosnia-Herțegovina), Atena și Moscova s-au regăsit pe o platformă comună.
66 G.A.: La care se adaugă tradiția antiamericană în Grecia, care nu se mai explică prin interese.
A. S.: La care se adaugă tradiția antiamericană în Grecia, puternic evidențiată în 1999, cu ocazia vizitei președintelui Bill Clinton la Atena. Punând toate acestea cap la cap, inclusiv fundamentalismul ortodox care se dezvoltă în Grecia, spre disperarea multor democrați, în special din Partidul Socialist, s-a ajuns la convingerea că este mai bine să se facă un loc mai bun pentru Rusia în Balcani. Se compensa astfel influența crescândă a SUA în Europa de Sud-Est.
Subliniez că prezența americană în Balcani este o noutate introdusă de Administrația Clinton. (...) Ceea ce prezintă o importanță istorică.
Pentru a contrabalansa această prezență, Grecia credea că este mai bine să asigure o intrare în joc, mai mult sau mai puțin echivalentă, pentru Rusia. Trebuie adăugat că, în argumentația pentru o mai pronunțată prezență rusească în Balcani, se adăugau și elemente precum faptul că SUA lansaseră Inițiativa pentru Cooperare Sud-Est Europeană (SECI), în timp ce UE lansase, tot pentru această regiunea, procesul Royaumont(32). (...)
Înainte de căderea zidului Berlinului și prăbușirea în 1991 a URSS, Rusia se baza mult pe alianțele din Balcani: cu Bulgaria, membră a Pactului de la Varșovia, și cu România, care, după părerea mea nu este o țară balcanică, dar este influentă și se află la limita Balcanilor. (...) Rusia fusese lăsată complet în afara proceselor politice în Balcani, pe care le putea influența cel mult prin declarații făcute de la distanță.
Iată, deci, care era coincidența de interese grecești și rusești. Grecia a încercat atunci să creeze o conferință permanentă pentru cooperare balcanică, la care să fie invitată și Federația Rusă. Acțiunea aceasta a fost temerară, pentru că impactul nu era moderat printr-o implicare simultană, de același tip, și a SUA. La astfel de conferințe balcanice erau invitate și alte țări, cu titlu de observator, cum ar fi Franța și Germania sau chiar SUA, dar în ce privește Rusia, aceasta urma să joace un rol nu perfect definit, dar în orice caz, deloc lipsit de importanță.
Decizia trebuia luată în cadrul conferinței șefilor de stat și de guvern balcanice din Creta. Era o primă întâlnire de acest fel și fusese prezentată ca o reuniune semi-formală, mai mult cu caracter simbolic, ocazie ca statele prezente să poată schimba păreri despre situația din zonă fără să se angajeze la ceva concret.
32 = Este vorba despre inițiativa primului ministru francez Edouard Balladur. A nu se confunda cu Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, lansat după criza din Kosovo.
67 Conferința a fost în sine salutară deoarece a prilejuit o primă întâlnire între prim-miniștrii Greciei și Turciei, ca și între miniștrii lor de externe. (...) Însă cunoștința mea, ministrul de externe grec Pangalos, a intenționa să facă și altceva. De acesta lucru mi-am dat seama cum am pus piciorul în Creta și am văzut o pancartă pe care scria „Prima conferință a șefilor de stat și guvern din țările cooperării balcanice”. Se intenționa să se țină și o doua conferință și o a treia, adică să se instituționalizeze ceva. Iată un lucru pe care noi nu-l convenisem înainte și de care oficial nu fusesem avertizați. Am spus atunci că nici ideile geniale privind Europa de Sud-Est nu pot fi acceptate, cât ar fi ele de geniale, fără consultarea prealabilă a României și fără acordul ei.
G.A.: Ați spus cui?
A.S.: Am spus celor care erau prezenți acolo și în special partenerilor noștri greci. (...) [prim-ministrul V. Ciorbea] A venit cu o zi întârziere, când deja criza era depășită pentru că nimeni dintre cei prezenți nu susținea instituționalizarea precipitată a cooperării cu Rusia. Nu aveam nimic împotrivă să mai existe alte întâlniri de acest gen, dar nu ca obligație, ci dacă exista o agendă serioasă pe care să o putem analiza. (...) Este foarte greu ca la o asemenea întâlnire, când ești extrem de bine primit de către gazde, ești cazat în locuri superbe, ai atâtea semne de delicatețe din partea celor care-ți oferă ospitalitate, să vii le strici pregătirile. Cei care n-au simțit în conferințele internaționale o atare presiune, probabil că nu înțeleg duritatea ei excepțională, dificultatea cu care poți să faci față presiunii. (...)
Ne lămurisem cum stăm și i-am spus că nu aveam nici un motiv să subminăm cooperarea balcanică și sud-est europeană. Trebuia chiar s-o susținem, dar nu în această formă precipitată și inițiată fără o consultare prealabilă a României. (...) Dl. Ciorbea a marșat pe această linie și am făcut o echipă bună care a condus nu la un eșec al conferinței, ci la o plasare a conferinței într-un cadru de realism și moderație.(...)
68 Am spus că sigur Rusia este binevenită, dar ținând seama de tradiția relațiilor ei țările balcanice, cu țările Europei de Sud-Est, este preferabil să rezolve mai întâi pe cale bilaterală probleme cu statele din regiune înainte de a interveni într-un proces multilateral.
(...) Și prim-ministrul Simitis și actualul ministru de externe Papandreu - atunci ministru adjunct de externe - ne-au transmis după conferință regretul pentru că printr-o formă cam bruscată s-a încercat punerea noastră în fața unui fapt împlinit. Cred că aceste regret au fost sincere. Ele încercau să marcheze o delimitare față de persoana prea cutezătoare și prea vulcanică a ministrului, în mod clar artizanul întregii afaceri. (...)
A. S.: Este vorba de un interes pentru Balcani pe care Rusia nu l-a ascuns de prea multe ori în istorie. (...) Pe de altă, parte în contextul relațiilor încordate greco-turce, Grecia a fost sprijinită destul de puțin de SUA pentru a-și regla diferendele și destul de puțin ascultată în NATO. Ea a căutat, natural, să-și obțină un plus de sprijin din partea Rusiei. Evident, Turcia a sărit în sus pentru că se temea de întărirea capacităților militare ale ciprioților greci. NATO s-a speriat de reacția turcească, de o altă complicație și din nou Grecia, care susținea interesele și aspirațiile ciprioților greci, s-a simțit prinsă în colț, după cum și Rusia și-a dat seama că pentru a întări raporturile cu Cipru are nevoie de sprijin grecesc. Iată pe ce bază, absolut rațională, s-a clădit o anumită simpatie a Greciei pentru interesele rusești în Balcani. Atât cât SUA au apărut ca fiind un susținător mai degrabă al Turciei decât al Greciei în disputele dintre acestea și câtă vreme SUA aveau un rol tot mai mare în Balcani, mai ales în urma implicării lor în conflictele din fosta Iugoslavie (a se vedea în special Dayton și Bosnia-Herțegovina), Atena și Moscova s-au regăsit pe o platformă comună.
66 G.A.: La care se adaugă tradiția antiamericană în Grecia, care nu se mai explică prin interese.
A. S.: La care se adaugă tradiția antiamericană în Grecia, puternic evidențiată în 1999, cu ocazia vizitei președintelui Bill Clinton la Atena. Punând toate acestea cap la cap, inclusiv fundamentalismul ortodox care se dezvoltă în Grecia, spre disperarea multor democrați, în special din Partidul Socialist, s-a ajuns la convingerea că este mai bine să se facă un loc mai bun pentru Rusia în Balcani. Se compensa astfel influența crescândă a SUA în Europa de Sud-Est.
Subliniez că prezența americană în Balcani este o noutate introdusă de Administrația Clinton. (...) Ceea ce prezintă o importanță istorică.
Pentru a contrabalansa această prezență, Grecia credea că este mai bine să asigure o intrare în joc, mai mult sau mai puțin echivalentă, pentru Rusia. Trebuie adăugat că, în argumentația pentru o mai pronunțată prezență rusească în Balcani, se adăugau și elemente precum faptul că SUA lansaseră Inițiativa pentru Cooperare Sud-Est Europeană (SECI), în timp ce UE lansase, tot pentru această regiunea, procesul Royaumont(32). (...)
Înainte de căderea zidului Berlinului și prăbușirea în 1991 a URSS, Rusia se baza mult pe alianțele din Balcani: cu Bulgaria, membră a Pactului de la Varșovia, și cu România, care, după părerea mea nu este o țară balcanică, dar este influentă și se află la limita Balcanilor. (...) Rusia fusese lăsată complet în afara proceselor politice în Balcani, pe care le putea influența cel mult prin declarații făcute de la distanță.
Iată, deci, care era coincidența de interese grecești și rusești. Grecia a încercat atunci să creeze o conferință permanentă pentru cooperare balcanică, la care să fie invitată și Federația Rusă. Acțiunea aceasta a fost temerară, pentru că impactul nu era moderat printr-o implicare simultană, de același tip, și a SUA. La astfel de conferințe balcanice erau invitate și alte țări, cu titlu de observator, cum ar fi Franța și Germania sau chiar SUA, dar în ce privește Rusia, aceasta urma să joace un rol nu perfect definit, dar în orice caz, deloc lipsit de importanță.
Decizia trebuia luată în cadrul conferinței șefilor de stat și de guvern balcanice din Creta. Era o primă întâlnire de acest fel și fusese prezentată ca o reuniune semi-formală, mai mult cu caracter simbolic, ocazie ca statele prezente să poată schimba păreri despre situația din zonă fără să se angajeze la ceva concret.
32 = Este vorba despre inițiativa primului ministru francez Edouard Balladur. A nu se confunda cu Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, lansat după criza din Kosovo.
67 Conferința a fost în sine salutară deoarece a prilejuit o primă întâlnire între prim-miniștrii Greciei și Turciei, ca și între miniștrii lor de externe. (...) Însă cunoștința mea, ministrul de externe grec Pangalos, a intenționa să facă și altceva. De acesta lucru mi-am dat seama cum am pus piciorul în Creta și am văzut o pancartă pe care scria „Prima conferință a șefilor de stat și guvern din țările cooperării balcanice”. Se intenționa să se țină și o doua conferință și o a treia, adică să se instituționalizeze ceva. Iată un lucru pe care noi nu-l convenisem înainte și de care oficial nu fusesem avertizați. Am spus atunci că nici ideile geniale privind Europa de Sud-Est nu pot fi acceptate, cât ar fi ele de geniale, fără consultarea prealabilă a României și fără acordul ei.
G.A.: Ați spus cui?
A.S.: Am spus celor care erau prezenți acolo și în special partenerilor noștri greci. (...) [prim-ministrul V. Ciorbea] A venit cu o zi întârziere, când deja criza era depășită pentru că nimeni dintre cei prezenți nu susținea instituționalizarea precipitată a cooperării cu Rusia. Nu aveam nimic împotrivă să mai existe alte întâlniri de acest gen, dar nu ca obligație, ci dacă exista o agendă serioasă pe care să o putem analiza. (...) Este foarte greu ca la o asemenea întâlnire, când ești extrem de bine primit de către gazde, ești cazat în locuri superbe, ai atâtea semne de delicatețe din partea celor care-ți oferă ospitalitate, să vii le strici pregătirile. Cei care n-au simțit în conferințele internaționale o atare presiune, probabil că nu înțeleg duritatea ei excepțională, dificultatea cu care poți să faci față presiunii. (...)
Ne lămurisem cum stăm și i-am spus că nu aveam nici un motiv să subminăm cooperarea balcanică și sud-est europeană. Trebuia chiar s-o susținem, dar nu în această formă precipitată și inițiată fără o consultare prealabilă a României. (...) Dl. Ciorbea a marșat pe această linie și am făcut o echipă bună care a condus nu la un eșec al conferinței, ci la o plasare a conferinței într-un cadru de realism și moderație.(...)
68 Am spus că sigur Rusia este binevenită, dar ținând seama de tradiția relațiilor ei țările balcanice, cu țările Europei de Sud-Est, este preferabil să rezolve mai întâi pe cale bilaterală probleme cu statele din regiune înainte de a interveni într-un proces multilateral.
(...) Și prim-ministrul Simitis și actualul ministru de externe Papandreu - atunci ministru adjunct de externe - ne-au transmis după conferință regretul pentru că printr-o formă cam bruscată s-a încercat punerea noastră în fața unui fapt împlinit. Cred că aceste regret au fost sincere. Ele încercau să marcheze o delimitare față de persoana prea cutezătoare și prea vulcanică a ministrului, în mod clar artizanul întregii afaceri. (...)
Ești lider regional făcând ceva, nu doar declarându-te lider regional
68 G.A.: (...) Mă gândesc la efortul american de a dezvolta SECI exact în perioada în care se definitiva strategia extinderii Alianței Nord-Atlantice. (...) Ei [Ungaria] se temeau ca nu cumva SECI să nu fie o variantă la extinderea NATO.
A. S.: Eu cred că SECI nu a fost gândită ca o alternativă la extinderea Alianței. Ci ca un proces complementar, favorabil până la urmă consolidării democratice și securității subregionale. Atingerea unor atari obiective era menită să diminueze temerile americane potrivit cărora extinderea NATO către Europa de Sud-Est însemna un pericol pentru viețile soldaților americani, dar și pentru buzunarul contribuabilului american. În acest proces s-a dorit includerea tuturor țările balcanice, dar și a celor care prin istoria lor au stabilit legături cu Balcanii. Aceste țări erau România, Republica Moldova, Ungaria și Austria. Din punctul meu de vedere, Croația este o țară balcanică, cel puțin dacă în vedere geografia și geopolitica, în ciuda aspirațiilor de atunci ale președintelui Tudjman, de a considera Croația țară central-europeană. România este, prin urmare, net mai central europeană decât Croația(33). Dar aici nu se pune problema unei atitudini de superioritate a altor zone din Europa față de Balcani și a unei aroganțe central-europene față de regiunea sud-dunăreană, ci de a aduce împreună țări care trăiseră, într-un fel sau altul, împreună. Nu trebuie uitat că Buda a fost pașalâc timp de peste 100 de ani. Viena a fost asediată de turci, cu care imperiul habsburgic s-a luptat secole întregi. Aceasta a asigurat țărilor respective o experiență balcanică ce nu trebuie ignorată. Iată motivul pentru care s-a încercat aducerea în SECI și a unor țări care nu aparțineau Balcanilor.
Nu mai puțin important de reținut este că în această Inițiativă trebuia să participe și Italia, care nici pe departe nu este o țară balcanică, dar care a avut o istorie legată de Balcani, are o cunoaștere a Balcanilor și influență în Balcani, ca România. O țară ca Ungaria s-a temut că situarea ei în grupul celor care trebuiau să se ocupe cu securitatea sud-est europeană o va rupe de grupul țărilor central-europene, în legătură cu care UE și NATO luaseră de timpuriu decizia de a fi integrate în civilizația occidentală, aproape cu orice preț. (...)
Eu pot să înțeleg că Ungaria nu se simte foarte atrasă de rezolvarea problemei sud-est europene. Ea nu are nici resursele necesare pentru rezolvarea lor și, afară de cei 100 de ani aflați sub ocupație turcească, nu a fost niciodată într-o legătură atât de solidă cu zona.
G.A.: Înțeleg că dv. considerați că procesul SECI venea în întâmpinarea României?
70 A.S.: Eu am făcut o declarație pe care am repetat-o în permanență. România nu este o țară balcanică. Nici din punct de vedere geografic, nici din punct de vedere geopolitic, nici din punct de vedere cultural. Asta se va vedea imediat dacă se face o călătorie în sudul Dunării. Nici din punct de vedere economic nu suntem legați ombilical de Balcani. Evident, dacă se poate face comerț acolo, e foarte bine, dar nu este vorba despre interesul nostru vital. Aș spune chiar altceva: faptul că noi avem nici un fel de litigii cu țările din Balcani, dar avem sau am avut litigii cu țările Europei Centrale demonstrează că ultima este zona noastră de interese. Lipsa de rivalitate cu Europa balcanică demonstrează că România nu-i aparține. La o adică, se poate lăsa păgubașă de prezența în această zonă. Nu este mai puțin adevărat că legăturile României cu respectiva zonă sunt extrem de puternice. Din diverse motive, mai puternice decât ale Ungariei.
Dar dacă România nu are interese vitale, are totuși interese rezonabil de importante în Balcani. Ca țară punte între Europa centrală și Europa de Sud-Est, România are și răspunderi internaționale în regiune. Cel puțin interese pe măsura intereselor sale privind pacea și securitatea balcanică. Stabilitatea balcanică, o dată stricată, a exercitat o influență negativă asupra României. Din aceste motive, România este interesată în păstrarea unei regiuni balcanice stabile, prospere. De aceea ea trebuie să-și joace rolul, adică să se implice în apărarea stabilității Balcanilor ca reprezentant al Europei Centrale și, pe această cale, al Europei Occidentale și al SUA.
Când am avut, în decembrie 1997, întâlnirea la Hotel Astoria din New York cu dna Albright și miniștrii de externei ai țărilor SECI, am venit cu ideea de a mări coerența în SECI și să creăm un centru permanent la București. (...) Dna Albright a fost surprinsă pe moment, dar colaboratorii au liniștit-o spunându-i că este una foarte bună. (...) Toate celelalte țări prezente, luate repede, au spus „da, sigur, e în regulă”.
33 = Disputa privind plasarea geografică a unei țări sau alteia este puțin relevantă. (...) Odată cu sfârșitul „erei” Tudjman, Croația pare să se îndrepte rapid spre împlinirea standardelor de solidaritate cu democrațiile prospere de pe continent.
(...) M-am întâlnit a doua zi cu ambasadorul american la ONU, Richardson, prezent la întâlnirea cu dna Albright. El mi-a spus:
71 „(...) Luându-vă această obligație este limpede că faceți un pas important ca România să devină într-adevăr un lider în cadrul SECI. (...)”
(...) Confruntați cu pasivitatea părții române, americanii au preluat inițiativa restrângând-o tematic, dar dezvoltând-o în plan organizatoric. Așa s-a născut Centrul pentru Combaterea Crimei Organizate în Balcani la București.
Pentru că tocmai având în vedere această istorie, SUA au sugerat și coordonatorul SECI din Europa, Eberhart Busek, a propus și a insista ca România să mă numească coordonator național al SECI, după ce nu am mai fost ministru de externe. (...)
De fapt, pentru că nu puteam să fiu și parlamentar și coordonator executiv, a fost numit și un coordonator național din MAE, iar eu am fost numit reprezentant al președintelui pentru SECI. (...)
68 G.A.: (...) Mă gândesc la efortul american de a dezvolta SECI exact în perioada în care se definitiva strategia extinderii Alianței Nord-Atlantice. (...) Ei [Ungaria] se temeau ca nu cumva SECI să nu fie o variantă la extinderea NATO.
A. S.: Eu cred că SECI nu a fost gândită ca o alternativă la extinderea Alianței. Ci ca un proces complementar, favorabil până la urmă consolidării democratice și securității subregionale. Atingerea unor atari obiective era menită să diminueze temerile americane potrivit cărora extinderea NATO către Europa de Sud-Est însemna un pericol pentru viețile soldaților americani, dar și pentru buzunarul contribuabilului american. În acest proces s-a dorit includerea tuturor țările balcanice, dar și a celor care prin istoria lor au stabilit legături cu Balcanii. Aceste țări erau România, Republica Moldova, Ungaria și Austria. Din punctul meu de vedere, Croația este o țară balcanică, cel puțin dacă în vedere geografia și geopolitica, în ciuda aspirațiilor de atunci ale președintelui Tudjman, de a considera Croația țară central-europeană. România este, prin urmare, net mai central europeană decât Croația(33). Dar aici nu se pune problema unei atitudini de superioritate a altor zone din Europa față de Balcani și a unei aroganțe central-europene față de regiunea sud-dunăreană, ci de a aduce împreună țări care trăiseră, într-un fel sau altul, împreună. Nu trebuie uitat că Buda a fost pașalâc timp de peste 100 de ani. Viena a fost asediată de turci, cu care imperiul habsburgic s-a luptat secole întregi. Aceasta a asigurat țărilor respective o experiență balcanică ce nu trebuie ignorată. Iată motivul pentru care s-a încercat aducerea în SECI și a unor țări care nu aparțineau Balcanilor.
Nu mai puțin important de reținut este că în această Inițiativă trebuia să participe și Italia, care nici pe departe nu este o țară balcanică, dar care a avut o istorie legată de Balcani, are o cunoaștere a Balcanilor și influență în Balcani, ca România. O țară ca Ungaria s-a temut că situarea ei în grupul celor care trebuiau să se ocupe cu securitatea sud-est europeană o va rupe de grupul țărilor central-europene, în legătură cu care UE și NATO luaseră de timpuriu decizia de a fi integrate în civilizația occidentală, aproape cu orice preț. (...)
Eu pot să înțeleg că Ungaria nu se simte foarte atrasă de rezolvarea problemei sud-est europene. Ea nu are nici resursele necesare pentru rezolvarea lor și, afară de cei 100 de ani aflați sub ocupație turcească, nu a fost niciodată într-o legătură atât de solidă cu zona.
G.A.: Înțeleg că dv. considerați că procesul SECI venea în întâmpinarea României?
70 A.S.: Eu am făcut o declarație pe care am repetat-o în permanență. România nu este o țară balcanică. Nici din punct de vedere geografic, nici din punct de vedere geopolitic, nici din punct de vedere cultural. Asta se va vedea imediat dacă se face o călătorie în sudul Dunării. Nici din punct de vedere economic nu suntem legați ombilical de Balcani. Evident, dacă se poate face comerț acolo, e foarte bine, dar nu este vorba despre interesul nostru vital. Aș spune chiar altceva: faptul că noi avem nici un fel de litigii cu țările din Balcani, dar avem sau am avut litigii cu țările Europei Centrale demonstrează că ultima este zona noastră de interese. Lipsa de rivalitate cu Europa balcanică demonstrează că România nu-i aparține. La o adică, se poate lăsa păgubașă de prezența în această zonă. Nu este mai puțin adevărat că legăturile României cu respectiva zonă sunt extrem de puternice. Din diverse motive, mai puternice decât ale Ungariei.
Dar dacă România nu are interese vitale, are totuși interese rezonabil de importante în Balcani. Ca țară punte între Europa centrală și Europa de Sud-Est, România are și răspunderi internaționale în regiune. Cel puțin interese pe măsura intereselor sale privind pacea și securitatea balcanică. Stabilitatea balcanică, o dată stricată, a exercitat o influență negativă asupra României. Din aceste motive, România este interesată în păstrarea unei regiuni balcanice stabile, prospere. De aceea ea trebuie să-și joace rolul, adică să se implice în apărarea stabilității Balcanilor ca reprezentant al Europei Centrale și, pe această cale, al Europei Occidentale și al SUA.
Când am avut, în decembrie 1997, întâlnirea la Hotel Astoria din New York cu dna Albright și miniștrii de externei ai țărilor SECI, am venit cu ideea de a mări coerența în SECI și să creăm un centru permanent la București. (...) Dna Albright a fost surprinsă pe moment, dar colaboratorii au liniștit-o spunându-i că este una foarte bună. (...) Toate celelalte țări prezente, luate repede, au spus „da, sigur, e în regulă”.
33 = Disputa privind plasarea geografică a unei țări sau alteia este puțin relevantă. (...) Odată cu sfârșitul „erei” Tudjman, Croația pare să se îndrepte rapid spre împlinirea standardelor de solidaritate cu democrațiile prospere de pe continent.
(...) M-am întâlnit a doua zi cu ambasadorul american la ONU, Richardson, prezent la întâlnirea cu dna Albright. El mi-a spus:
71 „(...) Luându-vă această obligație este limpede că faceți un pas important ca România să devină într-adevăr un lider în cadrul SECI. (...)”
(...) Confruntați cu pasivitatea părții române, americanii au preluat inițiativa restrângând-o tematic, dar dezvoltând-o în plan organizatoric. Așa s-a născut Centrul pentru Combaterea Crimei Organizate în Balcani la București.
Pentru că tocmai având în vedere această istorie, SUA au sugerat și coordonatorul SECI din Europa, Eberhart Busek, a propus și a insista ca România să mă numească coordonator național al SECI, după ce nu am mai fost ministru de externe. (...)
De fapt, pentru că nu puteam să fiu și parlamentar și coordonator executiv, a fost numit și un coordonator național din MAE, iar eu am fost numit reprezentant al președintelui pentru SECI. (...)
6. Seducția capitalelor occidentale: Italia
Nu am avut nici un fel de prejudecăți
73 G.A.: (...) Dar până acum am avut doar discuții despre bilaterale, trilaterale, priorități regionale, strategii balcanice.
Dacă nu ai același stil de viață, nu se fac relații solide
80 A.S.: (...) Cel de-al doilea exemplu este Kosovo. În această chestiune, Președintele României a avut o poziție extrem de limpede, însă, din păcate, marea majoritate a populației a arătat că are alte vederi, alte sentimente și că, de fapt, se vede solidară cu sârbii din două motive: o dată, încât „confruntată” cu ungurii ar fi procedat la fel cum au procedat sârbii cu kosovarii; în al doilea rând, deși nu au aprobat procedura mult prea brutală a sârbilor, îi considerau membri ai familiei. Iar atunci când un vecin vine și se ceartă cu un membru al familiei tale, chiar dacă acesta este agresorul care a făcut scandal, tu sari și îi iei apărarea. C-așa e la noi!
(...) Toate acestea vorbesc despre cât de importantă este compatibilitatea culturală.
81 (...) G. A.: Uitați-vă la cazul româno-maghiar. Unde vedeți asemănare culturală? Dar interesele cu totul excepționale: (...), așezarea lor ca un capac peste Balcani le obligă la o strânsă colaborare în politica externă.
73 G.A.: (...) Dar până acum am avut doar discuții despre bilaterale, trilaterale, priorități regionale, strategii balcanice.
Dacă nu ai același stil de viață, nu se fac relații solide
80 A.S.: (...) Cel de-al doilea exemplu este Kosovo. În această chestiune, Președintele României a avut o poziție extrem de limpede, însă, din păcate, marea majoritate a populației a arătat că are alte vederi, alte sentimente și că, de fapt, se vede solidară cu sârbii din două motive: o dată, încât „confruntată” cu ungurii ar fi procedat la fel cum au procedat sârbii cu kosovarii; în al doilea rând, deși nu au aprobat procedura mult prea brutală a sârbilor, îi considerau membri ai familiei. Iar atunci când un vecin vine și se ceartă cu un membru al familiei tale, chiar dacă acesta este agresorul care a făcut scandal, tu sari și îi iei apărarea. C-așa e la noi!
(...) Toate acestea vorbesc despre cât de importantă este compatibilitatea culturală.
81 (...) G. A.: Uitați-vă la cazul româno-maghiar. Unde vedeți asemănare culturală? Dar interesele cu totul excepționale: (...), așezarea lor ca un capac peste Balcani le obligă la o strânsă colaborare în politica externă.
Merită să faci un parteneriat strategic pe o rațiune conjuncturală?
82 (...) A.S.: (...) Un argument este că Italia are o cunoaștere bună, o influență destul de însemnată și o politică coerentă în Europa de Sud-Est și la Gurile Dunării. (...) La începutul anului 1997, Italia era singura țară occidentală care avea o politică coerentă și dinamică în Europa de Sud-Est și zona danubiană.
83 G.A.: Spre deosebire de Germania, care părea preocupată de Ungaria, Croația și Slovenia.
A. S.: (...) Helmuth Kohl a avut, după părerea mea, o politică bismarckiană, potrivit căreia Balcanii nu merită nici măcar viața a doi grenadieri de Pomerania. Am simțit mereu acest lucru: un dispreț total față de zona Balcanilor. (...) Gensher era convins că zona sud-est europeană merită interes. (...) În același timp, [K. Kinkel] avea atâtea alte probleme de rezolvat încât a stat să-și conceapă o mare politică sud-est europeană. (…) [Franța] Așa că nu s-a obosit să aibă o politică sud-est europeană sau central-europeană specială. America intrase de curând în coșmarul Iugoslaviei și de abia elabora, în acel moment, o politică care să depășească zona Balcanilor de Vest. Drept pentru care singura țară occidentală care avea o politică serioasă aici, în momentul în care eu deveneam ministru de externe, era Italia. (...) Ci reflecta un interes special, obiectiv, al Italiei pentru zonă și o educație specială pentru a înțelege această zonă.
(...)
A. S.: (...) Dacă ENI(40) a avut interese aici a fost tocmai pentru că erau interese strategice italiene în zonă.
40 = Cea mai mare companie italiană care operează în domeniul petrolului.
82 (...) A.S.: (...) Un argument este că Italia are o cunoaștere bună, o influență destul de însemnată și o politică coerentă în Europa de Sud-Est și la Gurile Dunării. (...) La începutul anului 1997, Italia era singura țară occidentală care avea o politică coerentă și dinamică în Europa de Sud-Est și zona danubiană.
83 G.A.: Spre deosebire de Germania, care părea preocupată de Ungaria, Croația și Slovenia.
A. S.: (...) Helmuth Kohl a avut, după părerea mea, o politică bismarckiană, potrivit căreia Balcanii nu merită nici măcar viața a doi grenadieri de Pomerania. Am simțit mereu acest lucru: un dispreț total față de zona Balcanilor. (...) Gensher era convins că zona sud-est europeană merită interes. (...) În același timp, [K. Kinkel] avea atâtea alte probleme de rezolvat încât a stat să-și conceapă o mare politică sud-est europeană. (…) [Franța] Așa că nu s-a obosit să aibă o politică sud-est europeană sau central-europeană specială. America intrase de curând în coșmarul Iugoslaviei și de abia elabora, în acel moment, o politică care să depășească zona Balcanilor de Vest. Drept pentru care singura țară occidentală care avea o politică serioasă aici, în momentul în care eu deveneam ministru de externe, era Italia. (...) Ci reflecta un interes special, obiectiv, al Italiei pentru zonă și o educație specială pentru a înțelege această zonă.
(...)
A. S.: (...) Dacă ENI(40) a avut interese aici a fost tocmai pentru că erau interese strategice italiene în zonă.
40 = Cea mai mare companie italiană care operează în domeniul petrolului.
Locurile unde se naște Europa
85 (...) A.S.: (...); ori mergând să verifice modul de aplicare a acordurilor de la Dayton în Bosnia-Herțegovina; să monitorizeze mersul democrației în Croația sau Ucraina. Acestea sunt clipele când se formează spiritul european și se creează familia europeană. Nu este întâmplător că în momentul în care am fost ministru de Externe, funcții similare erau deținute de colegi de-ai mei din Consiliul Europei cu care lucrasem îndelung împreună: în Grecia, Ungaria, Finlanda, Suedia, Bulgaria...
86 41 = Iată în ce termeni prezenta cotidianul „Corriere della Sera” din 28 aprilie 1997, în articolul România se oferă: ea poate să asigure pacea în Balcani, vizita lui A. S. la Roma: „(...) Mai degrabă vrem să intrăm printre primii în Alianță pentru a întări flancul sudic al NATO, cel mai slab, din care face parte și Italia”.
87 (...) A.S.: (...) Când spun „singura țară” [Italia/NATO-UE] mă refer la singura țară din Grupul celor 7, ca să nu punem în discuție, știu eu, Grecia sau Portugalia, țări mai mici sau cu o influență relativ redusă.
85 (...) A.S.: (...); ori mergând să verifice modul de aplicare a acordurilor de la Dayton în Bosnia-Herțegovina; să monitorizeze mersul democrației în Croația sau Ucraina. Acestea sunt clipele când se formează spiritul european și se creează familia europeană. Nu este întâmplător că în momentul în care am fost ministru de Externe, funcții similare erau deținute de colegi de-ai mei din Consiliul Europei cu care lucrasem îndelung împreună: în Grecia, Ungaria, Finlanda, Suedia, Bulgaria...
86 41 = Iată în ce termeni prezenta cotidianul „Corriere della Sera” din 28 aprilie 1997, în articolul România se oferă: ea poate să asigure pacea în Balcani, vizita lui A. S. la Roma: „(...) Mai degrabă vrem să intrăm printre primii în Alianță pentru a întări flancul sudic al NATO, cel mai slab, din care face parte și Italia”.
87 (...) A.S.: (...) Când spun „singura țară” [Italia/NATO-UE] mă refer la singura țară din Grupul celor 7, ca să nu punem în discuție, știu eu, Grecia sau Portugalia, țări mai mici sau cu o influență relativ redusă.
7. Spiritul Germaniei
Germanii se angajează numai pe bază de convingere
101 (...) A. S.: (...) A trebuit să apară Kosovo, să se manifeste mai limpede criza iugoslavă, criza balcanică în general, ca să se confirme abordarea noastră și să se impună, în cele din urmă, strategia noastră. (...)
G.A.: Aș spune că ambele texte [UE Luxemburg 1997 - UE Helsinki 1999] sunt despărțite mai puțin de o diferență de formulare, cât de o epocă. Epoca Kosovo. Evenimentele din prima parte a anului 1999 sunt cele care au schimbat viziunea despre viitorul Europei.
102 (...) G.A.: (...) (Într-un sondaj de acum câțiva ani, la întrebarea „Pe cine vreți să-i aveți alături în UE”, germanii numiseră Ungaria în proporție de 80% , lista terminându-se cu Turcia 38%, Bulgaria 34% și biata Românie la coadă cu 32%).
104 A.S.: (...) După care de la Sibiu ar fi coborât pe Valea Oltului și la Râmnicu-Vâlcea ar fi putut să se bifurce spre București și Giurgiu, o bretea fiind coborâtă mi mult sau mai puțin perpendicular pe Dunăre, acolo unde s-ar fi putut construi al doilea pod între România și Bulgaria. Această idee din păcate nu a fost urmată și iată că facem al doilea pod, dar nu acolo unde ne-ar fi convenit ambilor un asemenea proiect, ci mai la vest, acolo unde convine în special Bulgariei. Opoziția ministrului Băsescu pentru o formulă absolut normală solicitată de bulgari, dar care putea să țină mai bine seama și de interesele românilor, a condus în final la succesul poziției bulgărești împotriva rezistenței iraționale a României.
101 (...) A. S.: (...) A trebuit să apară Kosovo, să se manifeste mai limpede criza iugoslavă, criza balcanică în general, ca să se confirme abordarea noastră și să se impună, în cele din urmă, strategia noastră. (...)
G.A.: Aș spune că ambele texte [UE Luxemburg 1997 - UE Helsinki 1999] sunt despărțite mai puțin de o diferență de formulare, cât de o epocă. Epoca Kosovo. Evenimentele din prima parte a anului 1999 sunt cele care au schimbat viziunea despre viitorul Europei.
102 (...) G.A.: (...) (Într-un sondaj de acum câțiva ani, la întrebarea „Pe cine vreți să-i aveți alături în UE”, germanii numiseră Ungaria în proporție de 80% , lista terminându-se cu Turcia 38%, Bulgaria 34% și biata Românie la coadă cu 32%).
104 A.S.: (...) După care de la Sibiu ar fi coborât pe Valea Oltului și la Râmnicu-Vâlcea ar fi putut să se bifurce spre București și Giurgiu, o bretea fiind coborâtă mi mult sau mai puțin perpendicular pe Dunăre, acolo unde s-ar fi putut construi al doilea pod între România și Bulgaria. Această idee din păcate nu a fost urmată și iată că facem al doilea pod, dar nu acolo unde ne-ar fi convenit ambilor un asemenea proiect, ci mai la vest, acolo unde convine în special Bulgariei. Opoziția ministrului Băsescu pentru o formulă absolut normală solicitată de bulgari, dar care putea să țină mai bine seama și de interesele românilor, a condus în final la succesul poziției bulgărești împotriva rezistenței iraționale a României.
8. Alfred Moses, Madeleine Albright și parteneriatul strategic cu Statele Unite
Prima vizită oficială a lui Emil Constantinescu nu putea fi doar un premiu de consolare
107 (...) G. A.: Serbia și Grecia au fost menționate?
A. S.: A treia chestiune era, firește, a Europei Balcanice. Se dorea într-un fel - nu s-a spus cuvântul ca atare, dar se sugera - ca România să fie un fel de lider al acestei zone. Nu în sensul de a da ordine, așa cum înțeleg românii care pronunță formula „România - lider subregional”, ci în sensul de țară capabilă de a oferi exemple bune, să dea sfaturi bune, să asigure oportunități concrete de colaborare, toate aceste ducând șa calm într-o regiune cu spiritele destul de agitate. Am abordat și problema drumurilor caucaziene și a bazinului Mării Negre, securitatea în Marea Neagră și securitatea energetică.
107 (...) G. A.: Serbia și Grecia au fost menționate?
A. S.: A treia chestiune era, firește, a Europei Balcanice. Se dorea într-un fel - nu s-a spus cuvântul ca atare, dar se sugera - ca România să fie un fel de lider al acestei zone. Nu în sensul de a da ordine, așa cum înțeleg românii care pronunță formula „România - lider subregional”, ci în sensul de țară capabilă de a oferi exemple bune, să dea sfaturi bune, să asigure oportunități concrete de colaborare, toate aceste ducând șa calm într-o regiune cu spiritele destul de agitate. Am abordat și problema drumurilor caucaziene și a bazinului Mării Negre, securitatea în Marea Neagră și securitatea energetică.
„Triunghiurile lui Adrian”
111 46 = În numărul 5 al revistei „22”, consilierul prezidențial scria următoarele: „Ideea complementarității dintre spațiul central-european și cel sud-estic, cu România ca pivot al stabilității regionale, și, în consecință, construirea de cooperări trilaterale, a a aparținut programului de politică externă al lui Emil Constantinescu și grupurile de studiu de care vorbește Gabriel Andreescu se referă la <triunghiurile lui Constantinescu și nu la trilateralele lui Severin>”.
111 46 = În numărul 5 al revistei „22”, consilierul prezidențial scria următoarele: „Ideea complementarității dintre spațiul central-european și cel sud-estic, cu România ca pivot al stabilității regionale, și, în consecință, construirea de cooperări trilaterale, a a aparținut programului de politică externă al lui Emil Constantinescu și grupurile de studiu de care vorbește Gabriel Andreescu se referă la <triunghiurile lui Constantinescu și nu la trilateralele lui Severin>”.
„Am venit la Washington spre a spune ce poate România să facă pentru Statele Unite”
116 A.S.: (...) Însă ceea ce mă interesează în primul rând, ceea ce constituie motivul principal al călătoriei mele la Washington nu este candidatura noastră pentru NATO, ci dorința noastră ca România să devină un partener strategic al SUA în zona de Sud-est a Europei.
116 A.S.: (...) Însă ceea ce mă interesează în primul rând, ceea ce constituie motivul principal al călătoriei mele la Washington nu este candidatura noastră pentru NATO, ci dorința noastră ca România să devină un partener strategic al SUA în zona de Sud-est a Europei.
9. Sintra, iunie 1997 - Madrid, iulie 1997
„Ați făcut absolut tot ce se putea face”
123 (...) A.S.: (...) Sau va fi oare vorba despre o schimbare efectivă a obiectivelor și metodelor de acțiune ale NATO, printr-o integrare de noi membri, inclusiv din zona de sud-est a Europei, deci a unor state din flancul sudic? Asta ar fi însemnat un pas către reunificarea lumii democratice euroatlantice.
123 (...) A.S.: (...) Sau va fi oare vorba despre o schimbare efectivă a obiectivelor și metodelor de acțiune ale NATO, printr-o integrare de noi membri, inclusiv din zona de sud-est a Europei, deci a unor state din flancul sudic? Asta ar fi însemnat un pas către reunificarea lumii democratice euroatlantice.
10. România în lume
Eu nu pot să nu-mi sum acel trecut și să nu-mi exprim regretul și scuzele
135 A.S.: (...) Eu doream să extind acest parteneriat în două direcții: în direcția Egiptului și în direcția unui binom, Turcia și Egipt.
G.A.: Relativ recent președintele Constantinescu a propus o trilaterală România - Israel - Turcia.
A.S.: Nu știu cuma fost concepută trilaterala la președinție. Eu am publicat în anii trecuți câteva articole în care vorbeam despre nevoia trilateralei România - Turcia -Israel, pe care aș fi dorit-o extinsă prin includerea Egiptului.
136 (...) A.S.: (...) Dar e cazul să observăm că în zona Orientului Apropiat, de care noi nu suntem foarte departe - mai ales că Turcia este și partea a Europei de Sud-Est, a Balcanilor - partenerii strategici ai partenerului nostru strategic, SUA, sunt exact Egiptul, Israelul și Turcia.
135 A.S.: (...) Eu doream să extind acest parteneriat în două direcții: în direcția Egiptului și în direcția unui binom, Turcia și Egipt.
G.A.: Relativ recent președintele Constantinescu a propus o trilaterală România - Israel - Turcia.
A.S.: Nu știu cuma fost concepută trilaterala la președinție. Eu am publicat în anii trecuți câteva articole în care vorbeam despre nevoia trilateralei România - Turcia -Israel, pe care aș fi dorit-o extinsă prin includerea Egiptului.
136 (...) A.S.: (...) Dar e cazul să observăm că în zona Orientului Apropiat, de care noi nu suntem foarte departe - mai ales că Turcia este și partea a Europei de Sud-Est, a Balcanilor - partenerii strategici ai partenerului nostru strategic, SUA, sunt exact Egiptul, Israelul și Turcia.
„Pentru dumneavoastră a fost un gest firesc, pentru noi este un gest important”
136 G.A.: Dacă urmăm o asemenea logică, vă întreb dacă v-ați gândit vreodată că România ar avea ceva de spus în relația dintre Grecia și Turcia? Caz în care apare din nou o problemă de interes geopolitic, pusă sub un control relativ și pentru care poziția peste Balcani a României ar putea juca, în anumite contexte, un rol salutar.
A. S.: Este și motivul pentru care noi am realizat acele trilaterale, pe care americanii le-au numit back to back, respectiv România-Bulgaria-Turcia și România-Bulgaria-Grecia.
137 Cea din urmă exista, nu era o noutate. Dar ea singură nu făcea, după părerea mea, decât să excludă Turcia dintr-o ecuație politică subregională. Faptul că una exista nu însemna că problema era rezolvată pe jumătate - (...). Nu a fost ușor să aducem Turcia în această formulă. Cred că, într-o anumită măsură, politica externă românească din acea perioadă a permis să se nască cel puțin unele speranțe în relațiile foarte problematice turco-grecești. Personal, am rămas prieten cu ambii miniștri de externe, Ismail Cem al Turciei și George Papandreu al Greciei. Cu George Papandreu mă văd în fiecare vară, încercând să discutăm inclusiv formule care să ducă la ameliorarea relațiilor dintre Turcia și Grecia.
136 G.A.: Dacă urmăm o asemenea logică, vă întreb dacă v-ați gândit vreodată că România ar avea ceva de spus în relația dintre Grecia și Turcia? Caz în care apare din nou o problemă de interes geopolitic, pusă sub un control relativ și pentru care poziția peste Balcani a României ar putea juca, în anumite contexte, un rol salutar.
A. S.: Este și motivul pentru care noi am realizat acele trilaterale, pe care americanii le-au numit back to back, respectiv România-Bulgaria-Turcia și România-Bulgaria-Grecia.
137 Cea din urmă exista, nu era o noutate. Dar ea singură nu făcea, după părerea mea, decât să excludă Turcia dintr-o ecuație politică subregională. Faptul că una exista nu însemna că problema era rezolvată pe jumătate - (...). Nu a fost ușor să aducem Turcia în această formulă. Cred că, într-o anumită măsură, politica externă românească din acea perioadă a permis să se nască cel puțin unele speranțe în relațiile foarte problematice turco-grecești. Personal, am rămas prieten cu ambii miniștri de externe, Ismail Cem al Turciei și George Papandreu al Greciei. Cu George Papandreu mă văd în fiecare vară, încercând să discutăm inclusiv formule care să ducă la ameliorarea relațiilor dintre Turcia și Grecia.
11. Politică și reformă în Ministerul Afacerilor Externe
Intrarea informației în circuitul firesc
149 65 = Aici A. S. se referă, probabil, în particular, la trimiterea fostului șef de catedră al lui Emil Constantinescu de la Facultatea de Geologie ca ambasador în Grecia.
ă151 (...) A.S.: (...) A trebuit să fac combinații pe care n-aș vrea acum să le dezvălui - poate peste 20 de ani ne mai întâlnim și mai adăugăm o versiune nouă acestei cărți - tot felul de combinații bizantine ca să pot să-l pun pe Marian Papahagi în postul de director la această Academie di Romania.
149 65 = Aici A. S. se referă, probabil, în particular, la trimiterea fostului șef de catedră al lui Emil Constantinescu de la Facultatea de Geologie ca ambasador în Grecia.
ă151 (...) A.S.: (...) A trebuit să fac combinații pe care n-aș vrea acum să le dezvălui - poate peste 20 de ani ne mai întâlnim și mai adăugăm o versiune nouă acestei cărți - tot felul de combinații bizantine ca să pot să-l pun pe Marian Papahagi în postul de director la această Academie di Romania.
12. Demisia unui ministru de externe
O persoană incomodă tocmai pentru că era foarte previzibilă
171 A. S.: (...) Tot atunci au apărut zvonurile legate despre presupusele uși închise pe care le-aș fi avut la Ankara, Kiev și Moscova șamd.
171 A. S.: (...) Tot atunci au apărut zvonurile legate despre presupusele uși închise pe care le-aș fi avut la Ankara, Kiev și Moscova șamd.
13. Politica externă după 1990: Celac, Năstase, Meleșcanu, Pleșu, Roman
Nu crede în ceea ce spune, dar dă răspunsul care știe că este plăcut celui care întreabă
197 G.A.: (...); la relațiile cu RF Iugoslavia, care urmau o linie divergentă de politica UE; (...).
199 (...) G.A.: (...) Într-o perioadă importantă a mandatului său [T. Meleșcanu] România participa la embargoul impus Iugoslaviei(84). Atunci au avut loc inițiative ale MAE față de RF Iugoslavia, care, după informațiile mele, au contrariat partenerii occidentali.
84 = MAE primise de la Centrul de Studii Internaționale mai multe materiale asupra principiilor politicii externe a României față de vecini și asupra modului în care România era chemată să trateze chestiunea minorităților naționale și a frontierelor, ca o condiție a integrării europene și euro-atlantice.
204 (...) A.S.: (...) Un tratat cu Ungaria scos cu forcepsul și încă neintrat în vigoare, întrucât nu se schimbaseră instrumentele de ratificare, un tratat cu Ucraina pus pe butuci, un altul cu Moldova inexistent, un raport destul discutabil cu Bulgaria, mai degrabă tensionat decât amical, și o relație în cel mai bun caz duplicitară, deci complet nesănătoasă, cu Iugoslavia, acestea nu puteau să reprezinte dovezi că România este o țară a cărei politică de „stabilizare externă” era eficientă în zonă.
197 G.A.: (...); la relațiile cu RF Iugoslavia, care urmau o linie divergentă de politica UE; (...).
199 (...) G.A.: (...) Într-o perioadă importantă a mandatului său [T. Meleșcanu] România participa la embargoul impus Iugoslaviei(84). Atunci au avut loc inițiative ale MAE față de RF Iugoslavia, care, după informațiile mele, au contrariat partenerii occidentali.
84 = MAE primise de la Centrul de Studii Internaționale mai multe materiale asupra principiilor politicii externe a României față de vecini și asupra modului în care România era chemată să trateze chestiunea minorităților naționale și a frontierelor, ca o condiție a integrării europene și euro-atlantice.
204 (...) A.S.: (...) Un tratat cu Ungaria scos cu forcepsul și încă neintrat în vigoare, întrucât nu se schimbaseră instrumentele de ratificare, un tratat cu Ucraina pus pe butuci, un altul cu Moldova inexistent, un raport destul discutabil cu Bulgaria, mai degrabă tensionat decât amical, și o relație în cel mai bun caz duplicitară, deci complet nesănătoasă, cu Iugoslavia, acestea nu puteau să reprezinte dovezi că România este o țară a cărei politică de „stabilizare externă” era eficientă în zonă.
Câteva cuvinte despre mandatul dlui Petre Roman
211 G.A.: (...) Cu totul importantă a fost această strategie față de Iugoslavia lui Miloșevici, caz în care putem vorbi despre un adevărat parteneriat între MAE și câteva asociații românești cu relații în Serbia.
211 G.A.: (...) Cu totul importantă a fost această strategie față de Iugoslavia lui Miloșevici, caz în care putem vorbi despre un adevărat parteneriat între MAE și câteva asociații românești cu relații în Serbia.
14. Viața
215 A.S.: (...) Îmi amintesc că veneau la noi și ruși și ucraineni și polonezi. Ajungeau și grecii și turcii din Dobrogea.
15. Decembrie 1989, primăvara anului 1990
Cele trei prizonierate ale dlui Iliescu
245 101 = O altă explicație posibilă, putând fi la fel de bine o speculație dar și punctul pe „i”, a fost dată de Emil Hurezeanu după izbucnirea scandalului Adrian Costea. Ideea ar fi fost crearea unui mijloc de comunicare ultraprotejat pentru a administra sistemul pus la punct între cele trei capitale, Belgrad-București-Moscova, de încălcare a embargoului occidental împotriva lui Miloșevici.
245 101 = O altă explicație posibilă, putând fi la fel de bine o speculație dar și punctul pe „i”, a fost dată de Emil Hurezeanu după izbucnirea scandalului Adrian Costea. Ideea ar fi fost crearea unui mijloc de comunicare ultraprotejat pentru a administra sistemul pus la punct între cele trei capitale, Belgrad-București-Moscova, de încălcare a embargoului occidental împotriva lui Miloșevici.
16. Consiliul Europei, OSCE și Europa de mâine
Să lărgesc baza de susținere în România pentru ideile care meritau susținute
259 G.A.: (...) Dar și politica României în raport cu situația drepturilor omului în alte state, cel mai celebru caz fiind rezoluția împotriva Turciei pe care ați susținut-o, spre iritarea delegației române și a parlamentarilor de la București.
259 G.A.: (...) Dar și politica României în raport cu situația drepturilor omului în alte state, cel mai celebru caz fiind rezoluția împotriva Turciei pe care ați susținut-o, spre iritarea delegației române și a parlamentarilor de la București.
Există o relație între persoane și prestigiul țării
265 (...) A.S.: (...) Am fost implicat și în problemele confruntărilor din Bosnia-Herțegovina, devenind, ca urmare, membru în Subcomisia pentru aplicarea acordurilor de la Dayton.
265 (...) A.S.: (...) Am fost implicat și în problemele confruntărilor din Bosnia-Herțegovina, devenind, ca urmare, membru în Subcomisia pentru aplicarea acordurilor de la Dayton.
Din acest moment, misiunea mea s-a încheiat
275 (...) A.S.: Împreună cu un coleg german am realizat un grup de contact și informare pentru Serbia. Am fost la Belgrad, am fost probabil primii parlamentari care au fost acolo după bombardamentele NATO și am participat la o dezbatere foarte importantă cu partidele de opoziție și societatea civilă. Cazul mi se pare foarte important pentru că ilustrează maniera de a arăta cetățeanului sârb că Iugoslavia este dorită în comunitatea internațională, dar și o cale de a evita impresia că liderii Opoziției sârbe sunt chemați în străinătate pentru a primi instrucțiuni cum să-și dea jos guvernul formal legitim. (...)
Un lucru pe care l-am făcut cu mare plăcere a fost să pregătesc un raport pentru cea de a doua conferință internațională pentru cooperare economică subregională, un raport care a vizat cooperarea în Europa de Sud-Est în vederea asigurării securității energetice. În documentul final al acestei conferințe au fost reținute câteva idei ale raportului meu, printre care și aceea de a realiza o Comunitate Energetică a Europei de Sud-Est.
(...) În fine, o altă misiune încredințată a fost pregătirea unui raport privind rezolvarea problemei minorităților pe calea dezvoltării statului de drept și a alegerilor libere, context în care am abordat mai multe probleme legate de minorități. Raportul a fost prezentat în cadrul unui seminar organizat în Turcia, la Antalya(116).
116 = Aprilie 2000.
275 (...) A.S.: Împreună cu un coleg german am realizat un grup de contact și informare pentru Serbia. Am fost la Belgrad, am fost probabil primii parlamentari care au fost acolo după bombardamentele NATO și am participat la o dezbatere foarte importantă cu partidele de opoziție și societatea civilă. Cazul mi se pare foarte important pentru că ilustrează maniera de a arăta cetățeanului sârb că Iugoslavia este dorită în comunitatea internațională, dar și o cale de a evita impresia că liderii Opoziției sârbe sunt chemați în străinătate pentru a primi instrucțiuni cum să-și dea jos guvernul formal legitim. (...)
Un lucru pe care l-am făcut cu mare plăcere a fost să pregătesc un raport pentru cea de a doua conferință internațională pentru cooperare economică subregională, un raport care a vizat cooperarea în Europa de Sud-Est în vederea asigurării securității energetice. În documentul final al acestei conferințe au fost reținute câteva idei ale raportului meu, printre care și aceea de a realiza o Comunitate Energetică a Europei de Sud-Est.
(...) În fine, o altă misiune încredințată a fost pregătirea unui raport privind rezolvarea problemei minorităților pe calea dezvoltării statului de drept și a alegerilor libere, context în care am abordat mai multe probleme legate de minorități. Raportul a fost prezentat în cadrul unui seminar organizat în Turcia, la Antalya(116).
116 = Aprilie 2000.
O solidaritate fără prea multe precedente
281 (...) G. A.: (...) Ați fost susținut și de grupul țărilor nordice, care, de regulă, nu ține partea României, cu atât mai puțin cu entuziasmul arătat cu această ocazie [președinte al AP al OSCE]. (...) Parlamentarii din Europa Centrală și de Sud-Est s-au pronunțat la fel.
283 A.S.: (...) Am insistat asupra faptului că a venit momentul ca la conducerea Adunării Parlamentare [OSCE] să fie ales și un reprezentant al Europei Centrale, de Est și de Sud-Est. (...) Cred, într-adevăr, că Europa de mâine nu mai poate fi una a standardelor definite în Vest și aplicate în Est, a modelelor transferate din Occident în Orient.
281 (...) G. A.: (...) Ați fost susținut și de grupul țărilor nordice, care, de regulă, nu ține partea României, cu atât mai puțin cu entuziasmul arătat cu această ocazie [președinte al AP al OSCE]. (...) Parlamentarii din Europa Centrală și de Sud-Est s-au pronunțat la fel.
283 A.S.: (...) Am insistat asupra faptului că a venit momentul ca la conducerea Adunării Parlamentare [OSCE] să fie ales și un reprezentant al Europei Centrale, de Est și de Sud-Est. (...) Cred, într-adevăr, că Europa de mâine nu mai poate fi una a standardelor definite în Vest și aplicate în Est, a modelelor transferate din Occident în Orient.
17. Viitorul României în context regional și global
Noul Ierusalim și a Treia Romă
284 G.A.: (...), iar NATO a trecut de primul val al extinderii și trage concluzii din actuala situație din fosta Iugoslavie și Balcani?
A. S.: (...) Din acest punct de vedere răspunsul nostru ar trebui să fie clar: suntem o țară a Europei Centrale. Nu una balcanică - deși asta nu ar însemna nici o decădere. Balcanii nu sunt mai prejos decât noi și noi nu suntem mai prejos de ei. Pur și simplu nu suntem acolo.
(...) Poziția aceasta ne face cel mai apropiat pod între Europa Centrală și Europa de Sud-Est, care, după părerea mea, constituie extensia sud-est europeană a Europei Centrale. De vreme ce avem de jucat un rol în zonă, trebuie să dezvoltăm concepția noastră în și pentru Europa de Sud-Est, pentru zona sud-dunăreană. Suntem la Marea Neagră și pentru asta avem de construit o altă concepție privind și Transcaucazia.
285 G.A.: Argumentele dv. au fost următoarele: noi suntem parte a Europei Centrale, avem și acestă poziție deasupra Balcanilor și avem și ieșirea la Marea Neagră. (...) De pildă, nu apartenența la Europa Centrală ar conta, ci mai curând apartenența la spațiul ortodox. Dintr-o astfel de perspectivă viitorul României ar fi expresia competiției dintre două zone de civilizație: una ar fi spațiul ortodox, a cărui inimă bate în zona Federației Ruse și care se întinde peste Iugoslavia unindu-se, paradoxal, cu Grecia; (...).
A. S.: (...) Aș atrage atenția asupra unui mit care s-a creat în legătură cu „toleranța” și „flexibilitatea” catolicismului și protestantismului, prin contrast cu intoleranța și inflexibilitatea ortodoxismului. Conservatorismul aparent al ortodoxismului vine din caracterul structural defensiv al strategiei sale. Chiar atunci când țarii pravoslavnici s-au războit cu imperiul otoman, nu a făcut-o spre a-i converti la ortodoxie pe musulmani, ci spre a-și apăra credința, a conserva identitatea creștinilor. Ortodocșii și-au tăiat propriile capete pentru a se creștina. Poate de aceea este ortodoxismul aplecat spre autocefalie. (...)
Ceea ce se întâmplă în prezent în Caucaz și în Balcanii de Vest, dar și dezbaterile, adesea aprinse, privind prezența și statutul comunităților musulmane din Germania, Austria și Franța, pot fi privite și ca o expresie a ciocnirii dintre creștinism și islam.
286 (...) A.S.: (...) Atunci când Bizanțul a căzut sub loviturile osmanlâilor, Moscova s-a socotit nu numai succesorul și, totodată executorul său testamentar, ci și principalul responsabil pentru apărarea și consolidarea valorilor „adevăratei” creștinătăți.
284 G.A.: (...), iar NATO a trecut de primul val al extinderii și trage concluzii din actuala situație din fosta Iugoslavie și Balcani?
A. S.: (...) Din acest punct de vedere răspunsul nostru ar trebui să fie clar: suntem o țară a Europei Centrale. Nu una balcanică - deși asta nu ar însemna nici o decădere. Balcanii nu sunt mai prejos decât noi și noi nu suntem mai prejos de ei. Pur și simplu nu suntem acolo.
(...) Poziția aceasta ne face cel mai apropiat pod între Europa Centrală și Europa de Sud-Est, care, după părerea mea, constituie extensia sud-est europeană a Europei Centrale. De vreme ce avem de jucat un rol în zonă, trebuie să dezvoltăm concepția noastră în și pentru Europa de Sud-Est, pentru zona sud-dunăreană. Suntem la Marea Neagră și pentru asta avem de construit o altă concepție privind și Transcaucazia.
285 G.A.: Argumentele dv. au fost următoarele: noi suntem parte a Europei Centrale, avem și acestă poziție deasupra Balcanilor și avem și ieșirea la Marea Neagră. (...) De pildă, nu apartenența la Europa Centrală ar conta, ci mai curând apartenența la spațiul ortodox. Dintr-o astfel de perspectivă viitorul României ar fi expresia competiției dintre două zone de civilizație: una ar fi spațiul ortodox, a cărui inimă bate în zona Federației Ruse și care se întinde peste Iugoslavia unindu-se, paradoxal, cu Grecia; (...).
A. S.: (...) Aș atrage atenția asupra unui mit care s-a creat în legătură cu „toleranța” și „flexibilitatea” catolicismului și protestantismului, prin contrast cu intoleranța și inflexibilitatea ortodoxismului. Conservatorismul aparent al ortodoxismului vine din caracterul structural defensiv al strategiei sale. Chiar atunci când țarii pravoslavnici s-au războit cu imperiul otoman, nu a făcut-o spre a-i converti la ortodoxie pe musulmani, ci spre a-și apăra credința, a conserva identitatea creștinilor. Ortodocșii și-au tăiat propriile capete pentru a se creștina. Poate de aceea este ortodoxismul aplecat spre autocefalie. (...)
Ceea ce se întâmplă în prezent în Caucaz și în Balcanii de Vest, dar și dezbaterile, adesea aprinse, privind prezența și statutul comunităților musulmane din Germania, Austria și Franța, pot fi privite și ca o expresie a ciocnirii dintre creștinism și islam.
286 (...) A.S.: (...) Atunci când Bizanțul a căzut sub loviturile osmanlâilor, Moscova s-a socotit nu numai succesorul și, totodată executorul său testamentar, ci și principalul responsabil pentru apărarea și consolidarea valorilor „adevăratei” creștinătăți.
Statul civic multicultural
287 (...) A.S.: (...) Cât privește Europa, stricto-sensu, ea rămâne, în continuare, un spațiu profund divizat între un Nord rece, harnic, prosper și stabil și un Sud cald, melancolic, relativ sărac și agitat; precum și un Vest tot ai gripat de birocrație și moleșit de bunăstare, care, fără să-și dea seama, se găsește în situația Imperiului Roman înainte ca acesta să se prăbușească sub acțiunea barbarilor veniți din Răsărit și un Est marcat de efervescența demolatoare a unei democrații primitive, de orgolii identitare și o dezordine economică înfrățită cu corupția, generatoare de pauperitate și impulsuri emigraționiste masive. (...)
După cum vedeți, concursul dintre catolicism și ortodoxism este doar o mică parte a problemei pe care unii o absolutizează.
287 (...) A.S.: (...) Cât privește Europa, stricto-sensu, ea rămâne, în continuare, un spațiu profund divizat între un Nord rece, harnic, prosper și stabil și un Sud cald, melancolic, relativ sărac și agitat; precum și un Vest tot ai gripat de birocrație și moleșit de bunăstare, care, fără să-și dea seama, se găsește în situația Imperiului Roman înainte ca acesta să se prăbușească sub acțiunea barbarilor veniți din Răsărit și un Est marcat de efervescența demolatoare a unei democrații primitive, de orgolii identitare și o dezordine economică înfrățită cu corupția, generatoare de pauperitate și impulsuri emigraționiste masive. (...)
După cum vedeți, concursul dintre catolicism și ortodoxism este doar o mică parte a problemei pe care unii o absolutizează.
O șansă, dar și o vulnerabilitate
290 A.S.: (...) Vecinii noștri din Europa Centrală și Europa de Sud-Est au exact aceleași motive, sau motive echivalente, să se orienteze spre Germania.
290 A.S.: (...) Vecinii noștri din Europa Centrală și Europa de Sud-Est au exact aceleași motive, sau motive echivalente, să se orienteze spre Germania.