Ruxandra Cesereanu „Scriitoarele au răbdat prea multă vreme aceste centuri de castitate, aşteptându-şi bărbaţii să se întoarcă acasă”
în
Mihaela Ursa, Divanul scriitoarei, Limes,
Cluj-Napoca, 2010, 203 p.
(38) M. U. 1. Credeţi că identitatea de
gen se asumă ca un dat natural, sau ca un construct cultural? Ne naştem femei
şi bărbaţi sau devenim astfel?
R. C. - (...) Condiţia umană este una de centaur,
fie că suntem bărbaţi ori femei. Pentru că nu există femeie care să nu se simtă
măcar unu la sută şi bărbat, şi invers, bărbat care să nu se simtă măcar unu la
sută femeie. (...)
M. U. 2.Are creaţia dvs. sex/ gen sau nu? Dacă da,
este cel natural, biologic sau un altul?
R. C. - (...) Orice questa este
iniţiatică, nimic nou sub soare. (...)
M. U. 3. Are stilul dvs. indici de gen sau nu? Dacă
da, care sunt?
R. C. - Indicii mei literari de gen (pot să-i numesc,
oare, astfel?) ar fi: impulsivitatea, carnalitatea, cromatica violentă, schisma
emoţională, tromba imaginilor, sonoritatea şi ritmul simili-dionisiac.
(40) M. U. 6. Din ce moment al
existenţei dvs. v-a fost imposibil (dacă e cazul) să mai faceţi abstracţie de
identitatea dvs. de gen (sau să gândiţi asexuat)?
R. C. - (...) După ce o femeie intră, însă, în posesia
completă a trupului său (cu toate fantasmele care bântuie un trup şi care sunt
în legătură insidioasă cu mintea şi cu tânjirile sufletului), ea, cu siguranţă,
nu mai are cum să facă abstracţie de identitatea de gen, fiindcă aceasta o
defineşte, o încercuieşte şi o străbate ca un fir al Ariadnei. Minotaurul
există în noi toţi, fie că suntem femei ori bărbaţi. Şi unii, şi alţii avem
nevoie să găsim acest fir al Ariadnei cu ajutorul căruia să ieşim din labirint,
după ce am înfruntat minotaurul. (...)
(41) M. U. 9. Cum apreciaţi noua
literatură erotică românească?
R. C. - (...) Cum eu însămi m-am găsit, cu
stupefacţie, încadrată, la un moment dat, pe Internet (într-un forum on-line)
la literatura pornografică (din pricina romanului meu Tricephalos,
publicat în 2002, în mod aberant sau deformat, însă, perceput printr-o asemenea
grilă), fireşte că mi-am pus deja întrebările pe care le-am formulat anterior.
In România, dezinhibarea lingvistică nu a survenit imediat după prăbuşirea
regimului comunist: cel care s-a dezinhibat, în prima fază, a fost, limbajul
cotidian. (...)
(42) M. U. 10. De ce aşteptăm ca iubirea
din romane să fie adulterină, iar femeia să fie amantă, mai puţin mamă?
R. C. - (...) Ipostaza maternală a femeii, în
literatură, este considerată interesantă doar dacă este pigmentată cu vreun complex
Oedip ori măcar al Electrei, cu nuanţe incestuoase ori lesbiene.
(43) M. U. 15. Sunteţi feministă? Cum
înţelegeţi feminismul?
R. C. - (...) Este vorba despre o questa,
la al cărei capăt nici eu nu ştiu ce se găseşte, dar aş vrea foarte mult să
aflu. Imaginea şi proiecţia femeii-cruciat (din poemul cu acelaşi titlu) a
satisfacut, într-o măsură vizibilă, questa credinţei, dar a mizat
şi pe altceva, pe o questa parţial de gen. (...). Iar Kore-Persefona
(din volumul cu acelaşi titlu) a plusat pe cartea erotismului, dar a unuia în
care senzorialitatea avea la capăt fantasma androginului din cei doi aleşi,
iubitul şi iubita, ce stau ca într-un cocon protector.
(44) (...) Kore-Persefona a fost, probabil,
deşi doar parţial, cea mai senină ipostază din poezia mea, în ciuda
senzualităţii sale excesive. (...) Cartea în care am explicat, însă, cel mai
bine rădăcina mea femeiască şi arborescenţa ei reală şi fantasmatică (şi
psihanalitică) este Tricepbalos, respectiva ultima parte din roman,
intitulată nu în zadar UTERUS. (...) Sunt o feministă interesată strict
de questa ei individuală (dacă această questa ar
putea să le lămurească şi altor femei cum stau lucrurile, cu atât mai bine, dar
scopul meu nu este acesta).
M. U. 16. Este feminitatea
indestructibil legată de erotism? Dar de maternitate?
R. C. - (...) In cazul personajului Kore-Persefona
(majoritatea poemelor din acest volum le-am scris în Grecia, la Atena
sau în insula Rhodos) a contat enorm mediul în care mă aflam, anume
arşiţa grecească şi langorile ei inerente: există o senzualitate specială care
doar în spaţiul mediteranean poate fi percepută cu asupra de măsură de către o
femeie. Drept care am făcut din Kore-Persefona un personaj floral, dar
şi unul expus unei voluptăţi pe care eu însămi o deconstruiam şi reconstruiam
cu delicii, jucându-mă şi răsfaţându-mă. Cultura corporalităţii m-a marcat şi
în romanul Tricephalos, unde am încercat să redau un Babei al
ispitelor picante şi al senzaţiilor, dar unde am rediscutat şi mitul
androginului în cadrul cuplului alcătuit din bărbat şi femeie.
(46) M. U. 20. V-aţi simţit vreodată
discriminată sexual? Dacă da, în ce contexte şi cu ce consecinţe?
R. C. - (...) Dar când am început să am oarecare
succes în proză, mai ales cu romanul Tricephalos, am fost din nou
discriminată în comentarii, pe motiv că doar bărbaţii sunt prozatori autentici!
M. U. 24. Ţineţi la imaginea dvs.
exterioară? Vă deranjează să vă declaraţi public vârsta?
R. C. - (...) Aceasta ţine şi de un narcisism
pe care, vrând-nevrând, trebuie să mi-1 asum, dar ţine şi de altceva mult mai
grav: de faptul că nu mi-am rezolvat interior chestiunea morţii. Că nu am
acceptat-o.