Ștefan Delureanu, Între specificitatea națională și vocație europeistă, „Tomis”, Constanța, mai 1994, p. 1.3
(...)
Autentic creuzet, Umanismul propune și salută
compenetrația lor, adică „a gândirii, a instituțiilor și a cuceririlor tuturor
culturilor trecute și contemporane”, așa cum ea s-a manifestat prin
„concordanțele remarcate în civilizațiile Egiptului, Orientului, Ebraismului, Creștinismului,
Islamului și în toate experiențele umane cunoscute”.
(...)
Activitatea Institutului pe anul 1993-1994 se ramifică
pe serii de seminarii și reuniuni de studii asupra gândirii antice și
medievale, a gândirii lui Giambattista Vico și Hegel, de filosofia științei,
economie, istorie modernă și contemporană, întrunind participarea unor iluștri
universitari ai lumii, reprezentativi pentru respectivele discipline.
(...) În calea de străbătut spre regenerare, Italia a
trecut astfel, pentru ea, de la postura de pământ al țărânei sacre la aceea de
școală de înaltă simțire; de la rolul de maestru și călăuză în cultură și
civilizație la acela de purtător de stindard în bătălia popoarelor pentru
principiul naționalității și pentru o nouă Europă, în final, după căderea
Franței în 1870, de stea polară a latinității.
Programul național și liberal-democratic român,
program al unei insule latine aflate în ajunul propriei resurecții, s-a
format în aceeași perioadă cu cel italian, invitația de a institui paralela cea
mai evidentă era implicită în cei ce priveau cu un ochi atât de aparte la
Italia. (...) Asemenea italienilor față de adversarii independenței și unității
lor, românii înșiși trăiau o experiență similară în relația cu trei imperii
reacționare, unul dintre care - Austria - oprima elemente aparținând
ambelor popoare. Ca și pentru Italia, Europa cancelariilor și opinia
continentală aveau de luat de existența încă a unei naționalități cu marcată
individualitate ramurile ei din antica Dacie romană. Ceea ce era
neasemuit în mișcare națională italiană, pentru a li se propune românilor în
mod exemplar, ea și nu cea (...) elenică sau slavă meridională,
cu toate manifestările de solidaritate, era impactul mitizant al romanității
- element fundamental în redeșteptarea lor - a cărei conștiință s-a revigorat
într-atât prin memorabilele acte ale poporului fratern încât să le catalizeze
acțiunea politică paralelă.
Nici o altă experiență nelatină sau latină n-ar
fi putut să le vorbească la fel ca aceea civilă și virilă a italienilor
timpului, campioni recunoscuți ai unei bătălii eroice în lupta pe care cu
identice finalități ei o dădeau.
Istorică etapă, cu trăsături precise, ale cărei
rațiuni și particularități rezidau în esență în națiunea italiană,
Risorgimentul adresa lumii, prezente și viitoare, și un mesaj internațional.
Românii au receptat acea comunicare fecundă, pentru ei de o semnificație unică.
(...) Definită sub numele de Risorgimento, perioada
istorică relativă, de la primele insurecții contemporane revoluției conduse de
Tudor Vladimirescu ls unirea Romei cu Italia în 1870, a fost obiectul
următoarelor teme: (...), Crezul lui Mazzini și difuziunea sa în aria
central-europeană și balcanică; (...). Ele au fost articulate în
expuneri echilibrate, în măsură să ofere imagini de ansamblu cuprinzătoare și
limpezi, fondate pe documente de arhivă și bibliografie de specialitate la zi,
iar în cazul mai ales al ultimei teme, aproape în totalitate pe surse inedite,
referitoare la planurile conspirative și tentativele de acțiune revoluționară
danubiano-balcanice, în special maghiare, poloneze și elenice,
inspirate prevalent de Mazzini și de mitul lui Garibaldi și având ca principală
bază de operațiuni, în primele două ipostaze, România. (...)
Apel pentru cercetare umanistă
Suntem convinși, precum Epimenide, că istoria
e profesia trecutului. Și mai suntem convinși că istoriografia a pus în
evidență fără ezitări faptul că niciodată nu s-a făcut atâta lumină asupra
persoanei umane, în natura și în raporturile ei, ca în cultura umanistă.
(...)
Apel pentru filosofie
(...)
În acel creuzet de civilizații care a fost lumea
clasică, s-a născut un aliment vital și etern: reflecția filosofică, o
știință care a caracterizat istoria noastră și căreia ți datorăm trăsăturile
distinctive ale civilizației noastre. (...)
De aceea adresăm un apel tuturor parlamentelor și
guvernelor lumii pentru a fi confirmat și consolidat sau introdus cu titlu
deplin în toate școlile studiul filosofiei în evoluția ei istorică și în
legăturile ei cu istoria cercetărilor științifice - de la gândirea greacă
și a marilor civilizații orientale până azi - ca premisă indispensabilă pentru
o autentică întâlnire între popoare și culturi și pentru crearea de noi
categorii care să depășească actualele contradicții și să îndrepte omenirea pe
drumul spre bine.
(...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu