Dragoș Diaconescu, Trecutul sub pașii noștri. Fortificațiile Timișoarei în perioada otomană, str. Sergent Constantin Mușat
în
Victor Bunoiu & Dan Vlase (ed.), Arheologia
Banatului. Cercetări. Descoperiri. Intervenții, Antem, Timișoara, 2015
16
Amplasată în colţul nord-vestic al Pieţei
Unirii, strada Sergent Constantin Muşat asigură legătura acesteia cu Piaţa Mărăşti.
Strada Muşat este legată organic de Piaţa Unirii, ambele
suprapunându-se pe partea nordică a cetăţii medievale
turcești şi, în mod special, peste sistemul defensiv al acesteia.
Studierea hărţilor vechi ne oferă posibilitatea să observăm
că ductul actual al străzii suprapune un turn bastionar rectangular aparţinând liniei
exterioare de fortificaţie a cetăţii turcești, numit bastionul Azig Paşa.
Observaţiile stratigrafice susţin afirmaţia conform
căreia toată suprafaţa actuală a străzii Muşat a fost amenajată pe o terasă
înaltă situată la nord de cursul Timişului Vechi, transformat de otomani
în linia principală de apărare a cetăţii Timişoara. Pe terasă a fost
săpat şanţul liniei exterioare de fortificaţie a cetăţii şi amenajată palisada
aferentă, la începutul secolului al XVIII-lea.
Au fost identificate 100 de complexe arheologice, dintre
care 15 moderne şi contemporane. Cu excepţia urmelor liniei de fortificaţie a cetăţii
turceşti, cele mai reprezentative sunt: un mormânt de înhumaţie (datat în
prima jumătate a secolului al XVIII-lea), şanţurile de fundaţie şi gropile de
stâlpi ale unor structuri de locuit (case sau anexe gospodăreşti) situate la
nord
faţă de linia principală de fortificaţie, precum şi o
serie de fântâni. Majoritatea acestora din urmă conţin vase întregibile.
Structurile de locuit (case, anexe gospodăreşti) au fost demontate
odată cu amenajarea liniei exterioare de fortificaţie, iar situarea lor extra-muros
(în afara zidurilor) determină atribuirea lor populaţiei creştine a
Timişoarei secolului al XVII-lea.