M. C. Stănescu, Mișcarea muncitorească din România în anii 1921-1924, Editura Politică, București, 1971, 293 p.
1. România în anii 1921-1924
(32)(...)În cursul anului 1921 s-a ajuns la constituirea unei alianțe între România, Cehoslovacia și Iugoslavia, intrată în istorie sub denumirea Mica Înțelegere. (...)
Statele din Mica Înțelegere au promovat o politică de alianțe sau colaborare cu Franța și Anglia.
(...) În țările capitaliste, avântul revoluționar al maselor scade treptat și se încheie în 1923-1924, odată cu înfrângerea luptelor proletare din Bulgaria și Germania.
(32)(...)În cursul anului 1921 s-a ajuns la constituirea unei alianțe între România, Cehoslovacia și Iugoslavia, intrată în istorie sub denumirea Mica Înțelegere. (...)
Statele din Mica Înțelegere au promovat o politică de alianțe sau colaborare cu Franța și Anglia.
(...) În țările capitaliste, avântul revoluționar al maselor scade treptat și se încheie în 1923-1924, odată cu înfrângerea luptelor proletare din Bulgaria și Germania.
2. Organizații politice și profesionale ale clasei muncitoare din România în perioada mai - decembrie 1921
Ecoul intern și extern al creării PCR și al arestării delegaților la Congres
(40) (...)Arestarea comuniștilor, dar mai ales faptul că printre ei se aflau cinci deputați - Gh. Cristescu, Al. Dobrogeanu Gherea, C. Stoev, E. Stanev și D. Stoiculescu - a dat naștere unor aprinse discuții în parlament în mai și iunie 1921.
(41) (...)La 2 iunie, deputatul social-democrat T. Dragu a dat citire în parlament a unui memoriu semnat de 54 de militanți arestați, printre care: (...), C. Stoev, (...). Este exprimată protestul împotriva arestării, deoarece ținerea congresului a fost anunțată din timp și a fost aprobată de autorități, iar lucrările s-au desfășurat public, în prezența reprezentanților autorităților militare și polițienești.
(47) (...)O pagină luminoasă în istoria relațiilor tradiționale de colaborare a mișcării muncitorești din Bulgaria și România a înscris cu acest prilej proletariatul din țara vecină, sub conducerea Partidului Comunist Bulgar.
În nr. din 17 mai 1921, ziarul „Rabotniceski vestnik”, organul PCB, insera articolul Victoria comunismului și turbarea reacțiunii din România, în care aprecia crearea PCR ca o victorie a mișcării muncitorești internaționale. „PCB felicită proletariatul frate român pentru intrarea lui în armata Internaționalei Comuniste” (36).
36 = „R. v.”, XXIV (1921), nr. 255, 17 mai.
(48) PCB își exprima „protestul hotărât împotriva noului act de teroare. Partidului frățesc comunist din România el îi exprimă solidaritate și hotărâre de a-l susține în lupta împotriva dușmanului de clasă”. La 19 mai, într-un articol din același ziar, PCB își exprimă din nou solidaritatea cu comuniștii români. Asemenea articole a publicat ziarul în continuare. PCB a organizat și adunări publice de protest în orașe și sate. Seria a fost deschisă de adunarea ținută la Sofia în 20 mai. În fața a mii de muncitori, au luat cuvântul doi reprezentanți ai PCB, care au înfierat actul abuziv al guvernului român. (...) În zilele următoare, PCB a organizat adunări în: Stara Zagora, Troian, Lesicevo, Sliven, Pazargic, Gabrovo, Lom, Vidin (39).
39 = Loc. cit., 27/19 mai, 259/21 mai, 262/30 mai, 263/31 mai, 264/1 iun., 266/3 iun.
(40) (...)Arestarea comuniștilor, dar mai ales faptul că printre ei se aflau cinci deputați - Gh. Cristescu, Al. Dobrogeanu Gherea, C. Stoev, E. Stanev și D. Stoiculescu - a dat naștere unor aprinse discuții în parlament în mai și iunie 1921.
(41) (...)La 2 iunie, deputatul social-democrat T. Dragu a dat citire în parlament a unui memoriu semnat de 54 de militanți arestați, printre care: (...), C. Stoev, (...). Este exprimată protestul împotriva arestării, deoarece ținerea congresului a fost anunțată din timp și a fost aprobată de autorități, iar lucrările s-au desfășurat public, în prezența reprezentanților autorităților militare și polițienești.
(47) (...)O pagină luminoasă în istoria relațiilor tradiționale de colaborare a mișcării muncitorești din Bulgaria și România a înscris cu acest prilej proletariatul din țara vecină, sub conducerea Partidului Comunist Bulgar.
În nr. din 17 mai 1921, ziarul „Rabotniceski vestnik”, organul PCB, insera articolul Victoria comunismului și turbarea reacțiunii din România, în care aprecia crearea PCR ca o victorie a mișcării muncitorești internaționale. „PCB felicită proletariatul frate român pentru intrarea lui în armata Internaționalei Comuniste” (36).
36 = „R. v.”, XXIV (1921), nr. 255, 17 mai.
(48) PCB își exprima „protestul hotărât împotriva noului act de teroare. Partidului frățesc comunist din România el îi exprimă solidaritate și hotărâre de a-l susține în lupta împotriva dușmanului de clasă”. La 19 mai, într-un articol din același ziar, PCB își exprimă din nou solidaritatea cu comuniștii români. Asemenea articole a publicat ziarul în continuare. PCB a organizat și adunări publice de protest în orașe și sate. Seria a fost deschisă de adunarea ținută la Sofia în 20 mai. În fața a mii de muncitori, au luat cuvântul doi reprezentanți ai PCB, care au înfierat actul abuziv al guvernului român. (...) În zilele următoare, PCB a organizat adunări în: Stara Zagora, Troian, Lesicevo, Sliven, Pazargic, Gabrovo, Lom, Vidin (39).
39 = Loc. cit., 27/19 mai, 259/21 mai, 262/30 mai, 263/31 mai, 264/1 iun., 266/3 iun.
PCR în mai-dec. 1921
(60)Între 22 iunie și 12 iulie 1921, la Moscova s-au desfășurat lucrările celui de-al III lea Congres al Cominternului. (...)În raportul referitor la PCR, Radek a spus: „(...)Noi am primit raportul unui tovarăș bulgar, care a sosit la București imediat după această condamnare. (...)Pentru noi, în comisie, s-a ridicat problema dacă recunoașterea unor mici grupuri de tovarăși români ca reprezentanți ai partidului nu va fi interpretată ca o depășire a drepturilor noastre; nu se va ridica obiecția că nu acordăm reprezentare partidului, ci unui grup separat? Tovarășii din Balcani ne-au declarat că în situația dată, nu....” (74)
74 = III Vserminii Kongres Kommunisticevo Internaționala, Petersburg, 1922, p. 70
(60)Între 22 iunie și 12 iulie 1921, la Moscova s-au desfășurat lucrările celui de-al III lea Congres al Cominternului. (...)În raportul referitor la PCR, Radek a spus: „(...)Noi am primit raportul unui tovarăș bulgar, care a sosit la București imediat după această condamnare. (...)Pentru noi, în comisie, s-a ridicat problema dacă recunoașterea unor mici grupuri de tovarăși români ca reprezentanți ai partidului nu va fi interpretată ca o depășire a drepturilor noastre; nu se va ridica obiecția că nu acordăm reprezentare partidului, ci unui grup separat? Tovarășii din Balcani ne-au declarat că în situația dată, nu....” (74)
74 = III Vserminii Kongres Kommunisticevo Internaționala, Petersburg, 1922, p. 70
3. PCR înfruntă cu succes regimul bughez
Procesul din Dealul Spirii
(107)[23 ian. 1922, Dealul Spirii] Printre cei aflați pe banca acuzaților se aflau: (...), Boris Stefanov, (...).
(110) Acuzații (...), E. Stanev și alții au cerut tribunalului să facă deosebire între guvernul de la Moscova și Internaționala de la Moscova. (...) (65)
65 = „Adevărul”, XXXV (1922), nr. 11613, 19 februarie.
Arhiva CC al PCR, fond 96, dos. 237, f. 188, 192.
(113) Condamnarea atentatelor teroriste - ca metodă de luptă străină de clasa muncitoare - au făcut-o în cuvântările lor (...), Boris Stefanov, (...).
(119-20)Împotriva terorii și proceselor antimuncitorești din România, Iugoslavia și Grecia, Partidul Comunist Bulgar a organizat la Sofia în 6 februarie 1922 o adunare muncitorească cu 4.000 de persoane. Adunarea a votat o rezoluție în care se exprima indignarea față de teroarea anticomunistă din România și celelalte țări. Rezoluția cerea eliberarea celor arestați și declara solidaritatea proletariatului bulgar cu proletariatul din România, Iugoslavia și Grecia. Adunări au fost organizate de PCB în majoritatea localităților însemnate. Adunări publice încheiate cu rezoluții de protest au fost organizate în Bulgaria și la începutul lunii martie (95).
95 = Arhiva MAE,fond 71/Austria, vol. 6, 1920-1924, Presa, f. 54-56.
BARSR, manuscrise, arh. IIC Brătianu, mapa II, varia 3
„Socialismul”, XVI (1922), nr. 129, 13 martie.
„Rabotniceski vestnik”, 1 feb., 18 feb., 7 mar. 1922.
(122) (...) În 7 iunie 1922, după încheierea Congresului IV al PCB, care a avut la Sofia, s-a organizat un miting muncitoresc, unde au luat cuvântul delegați ai unor partide comuniste, inclusiv ai PCR, și s-a votat o rezoluție de protest contra terorii antimuncitorești din România și Iugoslavia, rezoluție adoptată anterior de congres.
După terminarea mitingului a urmat „o mare manifestație de stradă”, după cum raporta ambasadorul român la Sofia (103).
103 = DGAS București, fond MAI, dos. 742 - 1922, f. 165-167
Arh. CC al PCR, fond I, dos. 450, f. 43-45
Istoria na BKP nagledno pomogalo, ciast vtora, 1917-1944 g., izdatelstvo na BKP, Sofia, 1968, p. 44.
(127) (...) Conferința [generală a tineretului din 19-20 mar. 1922] a trimis două scrisori: una către tineretul comunist din Bulgaria, căruia îi mulțumea pentru salutul primit de la acesta, (...)(117)
117 = Conferința generală din 19-20 martie, „Tineretul socialist”, X (1922), nr. 34, 25 martie.
(107)[23 ian. 1922, Dealul Spirii] Printre cei aflați pe banca acuzaților se aflau: (...), Boris Stefanov, (...).
(110) Acuzații (...), E. Stanev și alții au cerut tribunalului să facă deosebire între guvernul de la Moscova și Internaționala de la Moscova. (...) (65)
65 = „Adevărul”, XXXV (1922), nr. 11613, 19 februarie.
Arhiva CC al PCR, fond 96, dos. 237, f. 188, 192.
(113) Condamnarea atentatelor teroriste - ca metodă de luptă străină de clasa muncitoare - au făcut-o în cuvântările lor (...), Boris Stefanov, (...).
(119-20)Împotriva terorii și proceselor antimuncitorești din România, Iugoslavia și Grecia, Partidul Comunist Bulgar a organizat la Sofia în 6 februarie 1922 o adunare muncitorească cu 4.000 de persoane. Adunarea a votat o rezoluție în care se exprima indignarea față de teroarea anticomunistă din România și celelalte țări. Rezoluția cerea eliberarea celor arestați și declara solidaritatea proletariatului bulgar cu proletariatul din România, Iugoslavia și Grecia. Adunări au fost organizate de PCB în majoritatea localităților însemnate. Adunări publice încheiate cu rezoluții de protest au fost organizate în Bulgaria și la începutul lunii martie (95).
95 = Arhiva MAE,fond 71/Austria, vol. 6, 1920-1924, Presa, f. 54-56.
BARSR, manuscrise, arh. IIC Brătianu, mapa II, varia 3
„Socialismul”, XVI (1922), nr. 129, 13 martie.
„Rabotniceski vestnik”, 1 feb., 18 feb., 7 mar. 1922.
(122) (...) În 7 iunie 1922, după încheierea Congresului IV al PCB, care a avut la Sofia, s-a organizat un miting muncitoresc, unde au luat cuvântul delegați ai unor partide comuniste, inclusiv ai PCR, și s-a votat o rezoluție de protest contra terorii antimuncitorești din România și Iugoslavia, rezoluție adoptată anterior de congres.
După terminarea mitingului a urmat „o mare manifestație de stradă”, după cum raporta ambasadorul român la Sofia (103).
103 = DGAS București, fond MAI, dos. 742 - 1922, f. 165-167
Arh. CC al PCR, fond I, dos. 450, f. 43-45
Istoria na BKP nagledno pomogalo, ciast vtora, 1917-1944 g., izdatelstvo na BKP, Sofia, 1968, p. 44.
(127) (...) Conferința [generală a tineretului din 19-20 mar. 1922] a trimis două scrisori: una către tineretul comunist din Bulgaria, căruia îi mulțumea pentru salutul primit de la acesta, (...)(117)
117 = Conferința generală din 19-20 martie, „Tineretul socialist”, X (1922), nr. 34, 25 martie.
4. Congresul II al PCR
Situația PCR în perioada premergătoare ținerii Congresului II
(152) La ședința din 14 august [1922], Comitetul Executiv al Partidului Socialist Comunist Român avea următoarea componență.: (...), Boris Stefanov, (...) (6).
6 = Arh. CC al PCR , fond 95, dos. 6/vol. I/f. 107, dos. 1489/f. 24.
(152) La ședința din 14 august [1922], Comitetul Executiv al Partidului Socialist Comunist Român avea următoarea componență.: (...), Boris Stefanov, (...) (6).
6 = Arh. CC al PCR , fond 95, dos. 6/vol. I/f. 107, dos. 1489/f. 24.
Congresul II al PCR (3-4 octombrie 1922)
(156) După prezentarea raportului, Boris Stefanov a citit rezoluția despre situația din țară*, document adoptat de congres.
*Rezoluțiile congresului au fost întocmite de o comisie alcătuită din (...), Boris Stefanov, (...).(Ibidem n. 10)
(161)(...)O poziție opusă celei cuprinse în raportul lui E. Rozvan a fost exprimată de Boris Stefanov. El a arătat că reforma a fost rezultatul situației postbelice, când marii proprietari au fost forțați să o accepte, că reforma a fost făcută „numai în folosul boierilor”. Apreciind că țărănimea, cu ceea ce are acum, nu poate trăi, că „proprietatea particulară a pământului îl robește și-l aruncă în nesiguranță”, el sublinia că „noi nu putem admite acest fel de proprietate, nici chiar provizoriu” (21) - propunând naționalizarea pământului după exemplul Rusiei sovietice. (...)
În timp ce Gh. Cristescu și alții au cerut să se adopte o rezoluție în sensul celor discutate, Boris Stefanov a propus amânarea discuției „pentru o altă conferință, când va fi mai bine discutată”. (...)A luat cuvântul reprezentantul FCB, care s-a apropiat de ideile susținute de E. Rozvan, dar și-a exprimat îndoiala asupra necesității practice de a se întocmi un program în legătură cu această chestiune.
21 = Documente din istoria partidului comunist și a mișcării muncitorești revoluționare din România. 1921-1924, București, Editura Politică, 1970, p. 338.
(162)A ținut să sublinieze că o soluție nu poate da, întrucât problema agrară se înfățișează diferit de la țară la țară, iar în România e deosebit de greu de rezolvat, deoarece e legată de interesele masei țărănești, care formează majoritatea poporului. Vorbitorul a distins două aspecte ale chestiunii: soluționarea în societatea viitoare, adică atitudinea de fond și de perspectivă finală a ei și progresul propagandei actuale printre țărani. „Împărțirea aceasta trebuie neapărat făcută, deoarece e copilăresc să se creadă că revoluția în R. va fi făcută fără ajutorul țăranilor”. În actualele condiții, o importanță deosebită are cea de a doua problemă, adică programul de propagandă imediată, căci nici în Rusia problema nu e decât o încercare de a rezolva chestiunea agrară printr-o alianță a țăranilor cu lucrătorii. El sublinia că acum chestiunea principală este să ne apropiem de țărani. Referindu-se la situația din Bulgaria, Ivanov arăta că PCB preconizează exproprierea numai a marilor proprietari, pe când micul proprietar „este socotit ca și un mic meseriaș și nu va fi expropriat” (22).
La întrebarea lui Gh. Cristescu cum se poate apropia partidul de țărani, reprezentantul FCB a răspuns că se poate realiza prin susținerea revendicărilor obișnuite: combaterea scumpetei, a birurilor, a războiului, iar în punctele speciale, pământul celor lipsiți, iar celor ce au, asigurări ferme că nu vor fi expropriați. Asupra felului de muncă, individual sau colectiv, vorbitorul a răspuns că nu se poate da o soluție sau directivă, ci totul să fie lăsat în seama țăranilor.
(...)Fără a aduce clarificările trebuincioase, cuvântul reprezentantului Federației Comuniste Balcanice a contribuit la scoaterea din discuției a tezei exprimate de Boris Stefanov.
(163) Luând cuvântul în încheiere, E. Rozvan a subliniat lipsa de realism a punctului de vedere al lui Boris Stefanov. „La țară nimeni nu va înțelege pe Boris Stefanov. Dacă conferința va adopta părerile lui, partidul va rămâne tot străin față de țărani. (...)” (...) Rozvan (...) și i-a cerut lui Boris Stefanov să renunțe la propunerile sale. Marcel Pauker a propus alegerea unei comisii care să elaboreze o rezoluție unitară. Congresul a ales în comisie pe Boris Stefanov, Gh. Cristescu și E. Rozvan. (...)
Rezoluția [chestiunea agrară] aprecia că, întrucât această formulă „poate conține întreg programul partidului”, că chestiunea este insuficient studiată, că ea va face obiectul Congresului IV al Internaționalei Comuniste și al conferinței FCB, (...).
(172) (...) În conformitate cu Statutul adoptat, în CC al PCR au fost aleși prin vot următorii 9 membri plini: (...), Boris Stefanov, (...). (...) În Comisia Centrală de Control au fost aleși: (...), E. Stanev, (...). În Consiliul General au fost aleși: (...), C. Stefanov, (...)(41).
41 = Arh. CC al PCR, fond I, nr. 8, dos. 148, f. 133-198 (77).
(173)(...)Ca urmare a consolidării situației Federației comuniste balcanice, ca secție regională a Cominternului, a sporirii controlului ei asupra partidelor componente, la acest congres în numele FCB a vorbit V. Kolarov, reprezentantul Bulgariei.
(173) Acesta, după ce a înfățișat problemele care frământau mișcarea muncitorească din Bulgaria, Iugoslavia și România, s-a oprit asupra raportului partidelor cu Cominternul, susținând dreptul Internaționalei Comuniste de a se amesteca în treburile interne ale acestora. V. Kolarov a declarat: „Având în vedere marea importanță pe care o au anumite măsuri ale Executivei și anume amestecul ei în afacerile interne ale partidelor comunist francez, italian, cehoslovac, norvegian etc, nu mă pot opri să nu explic că partidele comuniste ale țărilor balcanice aprobă în totalitate punctul de vedere pe care Comitetul Executiv l-a luat cu ocazia intervenției sale. Astfel de intervenții, oricât ar părea de dureroase, vor fi întotdeauna necesare și utile atâta timp cât în cadrul I. C. vor exista partide care în anumite privințe este de dorit să lase multe deoparte” (47).
În 5 decembrie 1922, Congresul IV a ales Comitetul Executiv al I. C., alcătuit din 25 de membri și 10 supleanți. Pentru Balcani au fost aleși V. Kolarov, membru plin, iar M. Macavei, membru supleant (48).
47 = Protokoll der Vierten Kongress der Kommunistichen Internationale, Verlag der Kommunistichen Internationale, Hamburg, 8, 1923, p. 169.
48 = Op. cit., p. 977.
(156) După prezentarea raportului, Boris Stefanov a citit rezoluția despre situația din țară*, document adoptat de congres.
*Rezoluțiile congresului au fost întocmite de o comisie alcătuită din (...), Boris Stefanov, (...).(Ibidem n. 10)
(161)(...)O poziție opusă celei cuprinse în raportul lui E. Rozvan a fost exprimată de Boris Stefanov. El a arătat că reforma a fost rezultatul situației postbelice, când marii proprietari au fost forțați să o accepte, că reforma a fost făcută „numai în folosul boierilor”. Apreciind că țărănimea, cu ceea ce are acum, nu poate trăi, că „proprietatea particulară a pământului îl robește și-l aruncă în nesiguranță”, el sublinia că „noi nu putem admite acest fel de proprietate, nici chiar provizoriu” (21) - propunând naționalizarea pământului după exemplul Rusiei sovietice. (...)
În timp ce Gh. Cristescu și alții au cerut să se adopte o rezoluție în sensul celor discutate, Boris Stefanov a propus amânarea discuției „pentru o altă conferință, când va fi mai bine discutată”. (...)A luat cuvântul reprezentantul FCB, care s-a apropiat de ideile susținute de E. Rozvan, dar și-a exprimat îndoiala asupra necesității practice de a se întocmi un program în legătură cu această chestiune.
21 = Documente din istoria partidului comunist și a mișcării muncitorești revoluționare din România. 1921-1924, București, Editura Politică, 1970, p. 338.
(162)A ținut să sublinieze că o soluție nu poate da, întrucât problema agrară se înfățișează diferit de la țară la țară, iar în România e deosebit de greu de rezolvat, deoarece e legată de interesele masei țărănești, care formează majoritatea poporului. Vorbitorul a distins două aspecte ale chestiunii: soluționarea în societatea viitoare, adică atitudinea de fond și de perspectivă finală a ei și progresul propagandei actuale printre țărani. „Împărțirea aceasta trebuie neapărat făcută, deoarece e copilăresc să se creadă că revoluția în R. va fi făcută fără ajutorul țăranilor”. În actualele condiții, o importanță deosebită are cea de a doua problemă, adică programul de propagandă imediată, căci nici în Rusia problema nu e decât o încercare de a rezolva chestiunea agrară printr-o alianță a țăranilor cu lucrătorii. El sublinia că acum chestiunea principală este să ne apropiem de țărani. Referindu-se la situația din Bulgaria, Ivanov arăta că PCB preconizează exproprierea numai a marilor proprietari, pe când micul proprietar „este socotit ca și un mic meseriaș și nu va fi expropriat” (22).
La întrebarea lui Gh. Cristescu cum se poate apropia partidul de țărani, reprezentantul FCB a răspuns că se poate realiza prin susținerea revendicărilor obișnuite: combaterea scumpetei, a birurilor, a războiului, iar în punctele speciale, pământul celor lipsiți, iar celor ce au, asigurări ferme că nu vor fi expropriați. Asupra felului de muncă, individual sau colectiv, vorbitorul a răspuns că nu se poate da o soluție sau directivă, ci totul să fie lăsat în seama țăranilor.
(...)Fără a aduce clarificările trebuincioase, cuvântul reprezentantului Federației Comuniste Balcanice a contribuit la scoaterea din discuției a tezei exprimate de Boris Stefanov.
(163) Luând cuvântul în încheiere, E. Rozvan a subliniat lipsa de realism a punctului de vedere al lui Boris Stefanov. „La țară nimeni nu va înțelege pe Boris Stefanov. Dacă conferința va adopta părerile lui, partidul va rămâne tot străin față de țărani. (...)” (...) Rozvan (...) și i-a cerut lui Boris Stefanov să renunțe la propunerile sale. Marcel Pauker a propus alegerea unei comisii care să elaboreze o rezoluție unitară. Congresul a ales în comisie pe Boris Stefanov, Gh. Cristescu și E. Rozvan. (...)
Rezoluția [chestiunea agrară] aprecia că, întrucât această formulă „poate conține întreg programul partidului”, că chestiunea este insuficient studiată, că ea va face obiectul Congresului IV al Internaționalei Comuniste și al conferinței FCB, (...).
(172) (...) În conformitate cu Statutul adoptat, în CC al PCR au fost aleși prin vot următorii 9 membri plini: (...), Boris Stefanov, (...). (...) În Comisia Centrală de Control au fost aleși: (...), E. Stanev, (...). În Consiliul General au fost aleși: (...), C. Stefanov, (...)(41).
41 = Arh. CC al PCR, fond I, nr. 8, dos. 148, f. 133-198 (77).
(173)(...)Ca urmare a consolidării situației Federației comuniste balcanice, ca secție regională a Cominternului, a sporirii controlului ei asupra partidelor componente, la acest congres în numele FCB a vorbit V. Kolarov, reprezentantul Bulgariei.
(173) Acesta, după ce a înfățișat problemele care frământau mișcarea muncitorească din Bulgaria, Iugoslavia și România, s-a oprit asupra raportului partidelor cu Cominternul, susținând dreptul Internaționalei Comuniste de a se amesteca în treburile interne ale acestora. V. Kolarov a declarat: „Având în vedere marea importanță pe care o au anumite măsuri ale Executivei și anume amestecul ei în afacerile interne ale partidelor comunist francez, italian, cehoslovac, norvegian etc, nu mă pot opri să nu explic că partidele comuniste ale țărilor balcanice aprobă în totalitate punctul de vedere pe care Comitetul Executiv l-a luat cu ocazia intervenției sale. Astfel de intervenții, oricât ar părea de dureroase, vor fi întotdeauna necesare și utile atâta timp cât în cadrul I. C. vor exista partide care în anumite privințe este de dorit să lase multe deoparte” (47).
În 5 decembrie 1922, Congresul IV a ales Comitetul Executiv al I. C., alcătuit din 25 de membri și 10 supleanți. Pentru Balcani au fost aleși V. Kolarov, membru plin, iar M. Macavei, membru supleant (48).
47 = Protokoll der Vierten Kongress der Kommunistichen Internationale, Verlag der Kommunistichen Internationale, Hamburg, 8, 1923, p. 169.
48 = Op. cit., p. 977.
5. PCR și celelalte organizații muncitorești în 1923-1924
(183) (...)S-a hotărât să se raporteze FCB despre eveniment și să-i ceară să trimită un reprezentant, care să facă anchetă și să restabilească ordinea în Comitetul Central (14). În iunie a sosit la București un reprezentant al FCB, sub conducerea căruia CC a ținut o ședință. (...)(15)
14 = Arh. CC al PCR, fond 1 I. C., dos. 19, f. 43-45 (4).
15 = Arh. CC al PCR, fond 1, dos. 19, f. 59-65.
8 = (...) Până în primăvra anului 1924 a mai apărut în limba bulgară ziarul „Pravda”.
(184) (...) Boris Stefanov și E. Stanev au refuzat să vină în capitală să-și ia în primire sarcinile pe care le primiseră în calitate de membri ai Comitetului Central al PCR (12).
Alarmat de situație, la 22 mai 1923, Gh. Cristescu îi scria lui Boris Stefanov să vină la București, căci „a intrat dihonia între (...) mine și Pauker (13).
12 = Arh. CC al PCR, fond 95, dos. 24, vol. 1, f. 155-162; fond 1 I. C., dos. 19, f. 43-45 (1-2).
13 = Arh. CC al PCR, fond 95, dos. 24, vol. 1, f. 158.
(186)(...) La rubrica „Tribuna Congresului”, M. Pauker a publicat în martie, după ieșirea din închisoare, cu pseudonimul Ion Protiv, o serie de articole în care susținea că, chipurile, în Europa, în Balcani, deci și în România, începând din toamna anului 1923 aveau loc evenimente și lupte specifice perioadei de avânt revoluționar (17).
17 = Spre revoluție, „Socialismul”, XIX (1924), nr. 25, 5 mar.
Să vrem puterea politică, „Socialismul”, XIX (1924), nr. 26, 7 mar.
În treacăt polemică, „Socialismul”, XIX (1924), nr. 28, 12 mar.
Puternicii zilei, „Socialismul”, XIX (1924), nr. 30, 16 mar.
(190) (190)(...)(...) [C. C.] Se cerea partidului să adopte o poziție „revoluționară” în problema națională din România și să acționeze că în Europa și în Balcani în special există o situație revoluționară, el trebuind să acționeze neîntârziat pentru luarea puterii politice. (...) (27)
Prilejul pentru clarificări și atenuarea divergențelor l-a constituit Conferința VI a FCB, care urma să se țină în septembrie 1923. (...)
(...)Discuțiile dintre delegația PCR și cea a Cominternului au durat până la începutul lui decembrie 1923, când a fost acceptat un proiect de rezioluție în problema națională din România, proiect cu care s-a mers la Conferința FCB, care a avut loc în decembrie la Berlin.
27 = E. Arbore, Istoria mișcării muncitorești revoluționare și a Partidului Comunist din România, Arh. CC al PCR, fond 8, inv. C, dos. 148, f. 133-198 (102)
Sandor Koros Krișan, România și Cominternul, „East Europe”, New York, 1966, 12, oct., p. 1-8.
Lucsimin (M. Pauker), Sub Cristescu, „Înainte”, IV (1929), 9, 3 mar.
Lucsimin, Prima clarificare deschisă, „Înainte”, IV (1929), 10, 10 mar.
(191)La ea au luat parte reprezentanți ai partidelor comuniste din Bulgaria, Iugoslavia, Grecia și România și un reprezentant al C. E. al I. C. Au fost discutate probleme economice, politice și naționale din Balcani, chestiuni organizatorice și răscoala din Bulgaria. (...)
(...)„Chestiunile națională și agrară sunt bazele fundamentale ale politicii în Balcani. Fără rezolvarea lor clară și fără o conduită hotărâtă și bine stabilită în aceste chestiuni, nicio politică serioasă în Balcani nu este posibilă”, se spunea în comunicatul final dat publicității (29).
(...) Conferința VI a FCB a adoptat pt. PCR trei rezoluții: rezoluția asupra situației generale din România (30), rezoluția asupra problemei agrare din R. (31) și rezoluția asupra problemei naționale din România. (32). (...) La Conferință s-au purtat discuții aprinse, căci peste cinci ani, M. Pauker scria: „Întoarcerea de la conferința de la Berlin, unde Gh. Cristescu fu înfrânt, însemna putința unei activități mai largi în partid.” (33).
Rezoluția asupra problemei naționale în România, care stabilea partidului comunist sarcina „de a lupta pentru autodeterminare până la despărțirea unor provincii de statul existent” (34) a fost impusă PCR de FCB și de Comintern, constituind un amestec în treburile interne ale partidului nostru.
29 = „Socialismul”, XIX (1924), nr. 5, 18 ian.
30 = Loc. cit., nr. 22, 27 feb.
31 = Loc. cit., nr. 20, 22 feb.
32 = Loc. cit., nr. 23, 29 feb.
33 = Lucsimin, Prima clarifcare deschisă, „Înainte”, IV (1929), nr. 5, 3 feb.
34 = „Socialismul”, XIX (1924), nr. 23, 29 feb.
14 = Arh. CC al PCR, fond 1 I. C., dos. 19, f. 43-45 (4).
15 = Arh. CC al PCR, fond 1, dos. 19, f. 59-65.
8 = (...) Până în primăvra anului 1924 a mai apărut în limba bulgară ziarul „Pravda”.
(184) (...) Boris Stefanov și E. Stanev au refuzat să vină în capitală să-și ia în primire sarcinile pe care le primiseră în calitate de membri ai Comitetului Central al PCR (12).
Alarmat de situație, la 22 mai 1923, Gh. Cristescu îi scria lui Boris Stefanov să vină la București, căci „a intrat dihonia între (...) mine și Pauker (13).
12 = Arh. CC al PCR, fond 95, dos. 24, vol. 1, f. 155-162; fond 1 I. C., dos. 19, f. 43-45 (1-2).
13 = Arh. CC al PCR, fond 95, dos. 24, vol. 1, f. 158.
(186)(...) La rubrica „Tribuna Congresului”, M. Pauker a publicat în martie, după ieșirea din închisoare, cu pseudonimul Ion Protiv, o serie de articole în care susținea că, chipurile, în Europa, în Balcani, deci și în România, începând din toamna anului 1923 aveau loc evenimente și lupte specifice perioadei de avânt revoluționar (17).
17 = Spre revoluție, „Socialismul”, XIX (1924), nr. 25, 5 mar.
Să vrem puterea politică, „Socialismul”, XIX (1924), nr. 26, 7 mar.
În treacăt polemică, „Socialismul”, XIX (1924), nr. 28, 12 mar.
Puternicii zilei, „Socialismul”, XIX (1924), nr. 30, 16 mar.
(190) (190)(...)(...) [C. C.] Se cerea partidului să adopte o poziție „revoluționară” în problema națională din România și să acționeze că în Europa și în Balcani în special există o situație revoluționară, el trebuind să acționeze neîntârziat pentru luarea puterii politice. (...) (27)
Prilejul pentru clarificări și atenuarea divergențelor l-a constituit Conferința VI a FCB, care urma să se țină în septembrie 1923. (...)
(...)Discuțiile dintre delegația PCR și cea a Cominternului au durat până la începutul lui decembrie 1923, când a fost acceptat un proiect de rezioluție în problema națională din România, proiect cu care s-a mers la Conferința FCB, care a avut loc în decembrie la Berlin.
27 = E. Arbore, Istoria mișcării muncitorești revoluționare și a Partidului Comunist din România, Arh. CC al PCR, fond 8, inv. C, dos. 148, f. 133-198 (102)
Sandor Koros Krișan, România și Cominternul, „East Europe”, New York, 1966, 12, oct., p. 1-8.
Lucsimin (M. Pauker), Sub Cristescu, „Înainte”, IV (1929), 9, 3 mar.
Lucsimin, Prima clarificare deschisă, „Înainte”, IV (1929), 10, 10 mar.
(191)La ea au luat parte reprezentanți ai partidelor comuniste din Bulgaria, Iugoslavia, Grecia și România și un reprezentant al C. E. al I. C. Au fost discutate probleme economice, politice și naționale din Balcani, chestiuni organizatorice și răscoala din Bulgaria. (...)
(...)„Chestiunile națională și agrară sunt bazele fundamentale ale politicii în Balcani. Fără rezolvarea lor clară și fără o conduită hotărâtă și bine stabilită în aceste chestiuni, nicio politică serioasă în Balcani nu este posibilă”, se spunea în comunicatul final dat publicității (29).
(...) Conferința VI a FCB a adoptat pt. PCR trei rezoluții: rezoluția asupra situației generale din România (30), rezoluția asupra problemei agrare din R. (31) și rezoluția asupra problemei naționale din România. (32). (...) La Conferință s-au purtat discuții aprinse, căci peste cinci ani, M. Pauker scria: „Întoarcerea de la conferința de la Berlin, unde Gh. Cristescu fu înfrânt, însemna putința unei activități mai largi în partid.” (33).
Rezoluția asupra problemei naționale în România, care stabilea partidului comunist sarcina „de a lupta pentru autodeterminare până la despărțirea unor provincii de statul existent” (34) a fost impusă PCR de FCB și de Comintern, constituind un amestec în treburile interne ale partidului nostru.
29 = „Socialismul”, XIX (1924), nr. 5, 18 ian.
30 = Loc. cit., nr. 22, 27 feb.
31 = Loc. cit., nr. 20, 22 feb.
32 = Loc. cit., nr. 23, 29 feb.
33 = Lucsimin, Prima clarifcare deschisă, „Înainte”, IV (1929), nr. 5, 3 feb.
34 = „Socialismul”, XIX (1924), nr. 23, 29 feb.
PCR și problema agrară în 1923-1924
(201) (...) Congresul II a adoptat o rezoluție în problema agrară și a numit o comisie agrară alcătuită din Boris Stefanov, (...), care să întocmească un program de acțiune în chestiunea agrară al partidului comunist.
(202) (...)Dialogul ce a avut loc în timpul lucrărilor Congresului II al partidului între E. Rozvan și Boris Stefanov în legătură cu poziția PCR față de reforma agrară în curs de înfăptuire și activitatea partidului la sate a avut ecou și în perioada următoare.
(203) Menținându-și același punct de vedere asupra împroprietării - naționalizarea întregului pământ și darea lui în folosul țăranilor - Boris Stefanov publica și el simultan o suită de articole, ce se încheie cu cel din 18 ianuarie 1923, în care susținea că „cu toate împroprietăririle s-a urmărit unul și același scop și s-a ajuns la unul și același rezultat: înrobirea economică și mai rea a țărănimii” (55), punct de vedere ce nu concorda cu realitatea României acelor ani.
În februarie 1924, el publică alte două articole, în care analizează evoluția și consecințele reformei agrare. În ele, Boris Stefanov, comentând articole din Constituție și citând fragmente din lucrarea Neoiobăgia a lui C. Dobrogeanu-Gherea, caută să demonstreze că din cauza reformei agrare, situația țăranilor s-a înrăutățit și mai mult, aceasta aflându-se acum în situația de neoiobăgie (56).
55 = Ultima împroprietărire, „Socialismul”, XVII (1923), nr. 5, 18 ian.
56 = Proprietatea mare a pădurilor române. Ce caracterizează neoiobăgia, „Socialismul”, XIX (1924), nr. 11, 1 feb.
Neoiobăgia, „Socialismul”, XIX (1924), nr. 13, 6 feb.
(204) (...) Prin februarie-martie 1923, D. Fabian, în calitate de secretar ad interim al partidului, și M. Macavei, membru al comisiei [agrare], cer lui Boris Stefanov să vină de urgență la București, căci a fost numit secretarul acesteia și trebuie să treacă la acțiune.
(201) (...) Congresul II a adoptat o rezoluție în problema agrară și a numit o comisie agrară alcătuită din Boris Stefanov, (...), care să întocmească un program de acțiune în chestiunea agrară al partidului comunist.
(202) (...)Dialogul ce a avut loc în timpul lucrărilor Congresului II al partidului între E. Rozvan și Boris Stefanov în legătură cu poziția PCR față de reforma agrară în curs de înfăptuire și activitatea partidului la sate a avut ecou și în perioada următoare.
(203) Menținându-și același punct de vedere asupra împroprietării - naționalizarea întregului pământ și darea lui în folosul țăranilor - Boris Stefanov publica și el simultan o suită de articole, ce se încheie cu cel din 18 ianuarie 1923, în care susținea că „cu toate împroprietăririle s-a urmărit unul și același scop și s-a ajuns la unul și același rezultat: înrobirea economică și mai rea a țărănimii” (55), punct de vedere ce nu concorda cu realitatea României acelor ani.
În februarie 1924, el publică alte două articole, în care analizează evoluția și consecințele reformei agrare. În ele, Boris Stefanov, comentând articole din Constituție și citând fragmente din lucrarea Neoiobăgia a lui C. Dobrogeanu-Gherea, caută să demonstreze că din cauza reformei agrare, situația țăranilor s-a înrăutățit și mai mult, aceasta aflându-se acum în situația de neoiobăgie (56).
55 = Ultima împroprietărire, „Socialismul”, XVII (1923), nr. 5, 18 ian.
56 = Proprietatea mare a pădurilor române. Ce caracterizează neoiobăgia, „Socialismul”, XIX (1924), nr. 11, 1 feb.
Neoiobăgia, „Socialismul”, XIX (1924), nr. 13, 6 feb.
(204) (...) Prin februarie-martie 1923, D. Fabian, în calitate de secretar ad interim al partidului, și M. Macavei, membru al comisiei [agrare], cer lui Boris Stefanov să vină de urgență la București, căci a fost numit secretarul acesteia și trebuie să treacă la acțiune.
Federația partidelor socialiste din România în 1923-1924
(222) (...)„Nu din Orientul înapoiat, ci din Apusul industrializat așteptăn noi realizarea socialismului” (102).
102 = Ș. Voinea, Socialismul marxist și evoluția socială, „Doctrinele partidelor politice”, București, Cultura națională, [1923], p. 138.
(223) (...) O altă manifestare internațională a Federației Partidelor Socialiste din România a fost conferința partidelor socialiste din Balcani, ținută la București în 11-13 martie 1924.
(225) Ea a fost convocată conform cu hotărârea Congresului de la Hamburg din mai 1923 și a Comitetului Executiv al Internaționalei Socialiste a Muncitorilor din 17 februarie 1924.
Congresul de la Hamburg a hotărât să convoace această conferință, unde să se discute problemele naționale ale statelor din Balcani. (...)
La conferință au luat parte: Ianko Iakosoff, Asen Țancov și Dimitr Neikoff din partea Partidului Social Democrat bulgar; Nedelco Divac și Zivco Topalovici din partea Partidului Socialist din Iugoslavia; (....)
După expunerile făcute de A. Țancov, Z. Topalovici și I. Pistiner au urmat discuțiile, încheiate cu adoptarea documentului Problema balcanică, care sublinia hotărârea partidelor reprezentate de a lupta împotriva pericolului de război. (107).
107 = „Lumea nouă”, III (1924), 10, 16 martie.
(222) (...)„Nu din Orientul înapoiat, ci din Apusul industrializat așteptăn noi realizarea socialismului” (102).
102 = Ș. Voinea, Socialismul marxist și evoluția socială, „Doctrinele partidelor politice”, București, Cultura națională, [1923], p. 138.
(223) (...) O altă manifestare internațională a Federației Partidelor Socialiste din România a fost conferința partidelor socialiste din Balcani, ținută la București în 11-13 martie 1924.
(225) Ea a fost convocată conform cu hotărârea Congresului de la Hamburg din mai 1923 și a Comitetului Executiv al Internaționalei Socialiste a Muncitorilor din 17 februarie 1924.
Congresul de la Hamburg a hotărât să convoace această conferință, unde să se discute problemele naționale ale statelor din Balcani. (...)
La conferință au luat parte: Ianko Iakosoff, Asen Țancov și Dimitr Neikoff din partea Partidului Social Democrat bulgar; Nedelco Divac și Zivco Topalovici din partea Partidului Socialist din Iugoslavia; (....)
După expunerile făcute de A. Țancov, Z. Topalovici și I. Pistiner au urmat discuțiile, încheiate cu adoptarea documentului Problema balcanică, care sublinia hotărârea partidelor reprezentate de a lupta împotriva pericolului de război. (107).
107 = „Lumea nouă”, III (1924), 10, 16 martie.
Congresul sindical de la Cluj (16-18 septembrie 1923). Crearea Sindicatelor unitare
(228) (...)Au fost citate saluturile sindicatelor muncitorești din (...), Iugoslavia, (...). Președintele din acea zi a congresului l-a împiedicat pe M. Pauker să citească telegrama trimisă de sindicatele din Bulgaria. (...) (111)
111 = Arh. CC al PCR, fond 5, dos. 877, f. 173-174.
Arhiva CC al PCR, fond 95, dos. 28037, f. 25.
(228) (...)Au fost citate saluturile sindicatelor muncitorești din (...), Iugoslavia, (...). Președintele din acea zi a congresului l-a împiedicat pe M. Pauker să citească telegrama trimisă de sindicatele din Bulgaria. (...) (111)
111 = Arh. CC al PCR, fond 5, dos. 877, f. 173-174.
Arhiva CC al PCR, fond 95, dos. 28037, f. 25.
Alte organizații muncitorești și democratice din 1922-1924
(234) (...)Rezultatele activității lui [CC de ajutorare de pe lângă PCR] sunt o remarcabilă pagină de ceea ce înseamnă solidaritatea proletară internă și internațională, căci prin el s-au strâns bani și pentru sprijinirea victimelor terorii din Bulgaria și Germania.
(238)(...)„Intențiune frumoasă, dar platonică” era apreciată într-un articol din „Socialismul”.
(234) (...)Rezultatele activității lui [CC de ajutorare de pe lângă PCR] sunt o remarcabilă pagină de ceea ce înseamnă solidaritatea proletară internă și internațională, căci prin el s-au strâns bani și pentru sprijinirea victimelor terorii din Bulgaria și Germania.
(238)(...)„Intențiune frumoasă, dar platonică” era apreciată într-un articol din „Socialismul”.
6. Scoaterea PCR în afara legilor - 1924
(...)La 29 iul. „Viitorul” scria că „s-au dat ordine de interzicere. în toată țara”. (...) Măsuri similare s-au luat și în sudul Dobrogei (21).
21 = Arh. MFA, fond C. A. II, serviciul de stat major, dos. 11/51 din 1924, f. 506, 569-570.
21 = Arh. MFA, fond C. A. II, serviciul de stat major, dos. 11/51 din 1924, f. 506, 569-570.
Ecoul intern și extern al terorii anticomuniste (aprilie-iulie 1924)
(267) (...) „Situația gravă din Balcani, anarhia dinăuntru, comploturile criminale pentru distrugere s-au dovedit tot atâtea minciuni la adăpostul cărora guvernul vrea să împiedice dezvoltarea mișcării socialiste și să înăbușe orice acțiune cetățenească și democratică (80).
80 = Teroarea, „Lumea nouă”, III (1924), nr. 27, 3 august.
(270) (...)Comitetul Executiv (88) și Prezidiul FCB (89) au lansat câte un apel în care demascau teroarea antimuncitorească din această zonă a Europei, inclusiv din România.
88 = Către toți proletarii și țăranii muncitori din țările balcanice, „Internationale Presse Korrespondenz”, IV (1924), nr. 52, 6 mai, p. 626-7.
89 = Către muncitorimea și țărănimea cu conștiință de clasă, către toate naționalitățile oprimate din țările balcanice, „Internationale Presse Korrespondenz”, IV (1924), nr. 53, 9 mai, p. 638.
(271)(...) La începutul lui iunie, mai multe ziare comuniste italiene au publicat articoloe despre teroarea anticomunistă și situația social-economică și politică din România, precum și apeluri ale FCB care chemau proletariatul internațional să se solidarizeze cu cel din România.
(272)Astfel, „La Gazzetta Livernesse” din 2 iunie 1924 reproducea un apel intitulat Muncitori din toate țările balcanice!, în care se spunea: Apropiați-vă de partidul comunist; protestați în toate chipurile în contra distrugerii lui!” (97). (...) Ziarul „Pagine rosse” din Milano, (...) reproducând manifestul FCB Către muncitori și țărani! Către naționalitățile asuprite din Balcani! (99).
(...)Cotidianul „Le Messager d Athene” informa opinia publică din Grecia despre arestările efectuate la București în aprilie, subliniind că comuniștii Gh. Cristescu, A. Dobrogeanu Gherea, L. Pătrășcanu erau acuzați de propagandă subversivă(100).
100 = Arestarea comuniștilor, „Le Messager d Athene”, XXXVI (1924), nr. 227, 28 apr.
(273)(...)Luând în discuție instaurarea stării de asediu, ziarul grec „Eleftheron Vima” scria că „România e administrată în parte dictatorial”(111).
111 = Arh. MAE, fond 71/Grecia, vol. 16/Presa/1920-1924, f. 218-219.
N. Zarafis, Situația în România, „Eleftheron Vima”, 23 sep. 1924. (După un raport al legației române la Atena)
(274)(...)După cum nota „Adevărul”, instaurarea stării de asediu era comentată și în presa bulgară, care o lega de agravarea situației interne și de comploturi(108). (...)
108 = Starea de asediu în România. Cum este comentată în presa bulgară, „Adevărul”, XXXVII (1924), nr. 12423, 29 iul.
(277) (...) Gh. Cristescu a obiectat la teza după care situația din Balcani ar fi fost revoluționară și a susținut că în noile condiții „trebuie să existe numai un partid legal, care poate și trebuie să aibă un aparat ilegal” (125).
125 = Arh. CC al PCR, fond 1, inv. 8, dos. 35, f. 3-5.
(278) (...) În timp ce în sudul Dobrogei se fac percheziții, sunt arestați comuniști și se interzice apariția ziarului comunist „Pravda” (117), (...).
117 = Arh. MFA, fond Corpul II Armată, serviciul de stat major, dos. 42/F din 1923-1924, f. 303.
(279) (...) Unii membri ai conducerii PCR, printre care (...), Boris Stefanov, în mare noua conducere creată în aprilie-mai 1924, considera că PCR trebuie să ducă o activitate în exclusivitate ilegală.
(281)(...)PCR a fost reprezentat la acest congre [V Comintern, Moscova] de 6 delegați, dintre care 4 cu vot deliberativ, iar 2 consultativ. După unele indicicii, delegații cu drept de vot deliberativ au fost: Boris Stefanov, cu numele conspirativ Popescu, (...). Cei 4 delegați au făcut parte din diferite comisii de lucru ale congresului: (...), Boris Stefanov în comisiile agrară, națională și bulgară, (...)(132).
132 = Protokol funfter Kongress der Kommunistischen Internationale, Band I, Verlag Carol Hoym Nach, p. 1033-1062
Arh. ISISP, fond X, dos. 1449, vol. 2, f. 2, 4.
(282) Boris Stefanov a luat cuvântului pe marginea raportului lui V. Kolarov despre problema agrară. El a schițat un istoric al problemei agrare în România începând din 1864, oprindu-se eronat la perioada postbelică.
133 = „La correspondance internationale”, IV (1924), nr. 53, 5 aug., p. 560.
Protokol funfter Kongress der Kommunistischen Internationale, Band I, Verlag Carol Hoym Nach, p. 696.
(282) În mod eronat, Boris Stefanov, care era și președintele Comisiei Agrare a PCR, a arătat că „la noi, în România, țăranul este asemenea unui neoiobag, așa cum l-a numit Dobrogeanu-Gherea, ceea ce înseamnă că este pe jumătate rob” și că „așa numita mare reformă nu numai că nu a înlăturat semiiobăgia, dar a întărit-o; aceasta deoarece oligarhia a avut grijă ca în niciun caz țăranul să aibă mai mult de 5 ha”(136). Mai departe, el s-a referit la relațiile agrare și la sarcinile partidului comunist în vederea lărgirii influenței la sate. (...)
136 = Protokol funfter Kongress der Kommunistischen Internationale, Band I, Verlag Carol Hoym Nach, p. 804.
(...)El [Al. Crișan] a subliniat importanța pe care ar fi avut-o pentru activitatea partidului nostru conferința VI a FCB(133). (...)
În ce privește relațiile PCR cu FCB, în această perioadă, FCB, ca organism intermediar între PCR și IC, mai degrabă a îngreunat decât ușurat raporturile dintre partidul nostru și Comintern.
(267) (...) „Situația gravă din Balcani, anarhia dinăuntru, comploturile criminale pentru distrugere s-au dovedit tot atâtea minciuni la adăpostul cărora guvernul vrea să împiedice dezvoltarea mișcării socialiste și să înăbușe orice acțiune cetățenească și democratică (80).
80 = Teroarea, „Lumea nouă”, III (1924), nr. 27, 3 august.
(270) (...)Comitetul Executiv (88) și Prezidiul FCB (89) au lansat câte un apel în care demascau teroarea antimuncitorească din această zonă a Europei, inclusiv din România.
88 = Către toți proletarii și țăranii muncitori din țările balcanice, „Internationale Presse Korrespondenz”, IV (1924), nr. 52, 6 mai, p. 626-7.
89 = Către muncitorimea și țărănimea cu conștiință de clasă, către toate naționalitățile oprimate din țările balcanice, „Internationale Presse Korrespondenz”, IV (1924), nr. 53, 9 mai, p. 638.
(271)(...) La începutul lui iunie, mai multe ziare comuniste italiene au publicat articoloe despre teroarea anticomunistă și situația social-economică și politică din România, precum și apeluri ale FCB care chemau proletariatul internațional să se solidarizeze cu cel din România.
(272)Astfel, „La Gazzetta Livernesse” din 2 iunie 1924 reproducea un apel intitulat Muncitori din toate țările balcanice!, în care se spunea: Apropiați-vă de partidul comunist; protestați în toate chipurile în contra distrugerii lui!” (97). (...) Ziarul „Pagine rosse” din Milano, (...) reproducând manifestul FCB Către muncitori și țărani! Către naționalitățile asuprite din Balcani! (99).
(...)Cotidianul „Le Messager d Athene” informa opinia publică din Grecia despre arestările efectuate la București în aprilie, subliniind că comuniștii Gh. Cristescu, A. Dobrogeanu Gherea, L. Pătrășcanu erau acuzați de propagandă subversivă(100).
100 = Arestarea comuniștilor, „Le Messager d Athene”, XXXVI (1924), nr. 227, 28 apr.
(273)(...)Luând în discuție instaurarea stării de asediu, ziarul grec „Eleftheron Vima” scria că „România e administrată în parte dictatorial”(111).
111 = Arh. MAE, fond 71/Grecia, vol. 16/Presa/1920-1924, f. 218-219.
N. Zarafis, Situația în România, „Eleftheron Vima”, 23 sep. 1924. (După un raport al legației române la Atena)
(274)(...)După cum nota „Adevărul”, instaurarea stării de asediu era comentată și în presa bulgară, care o lega de agravarea situației interne și de comploturi(108). (...)
108 = Starea de asediu în România. Cum este comentată în presa bulgară, „Adevărul”, XXXVII (1924), nr. 12423, 29 iul.
(277) (...) Gh. Cristescu a obiectat la teza după care situația din Balcani ar fi fost revoluționară și a susținut că în noile condiții „trebuie să existe numai un partid legal, care poate și trebuie să aibă un aparat ilegal” (125).
125 = Arh. CC al PCR, fond 1, inv. 8, dos. 35, f. 3-5.
(278) (...) În timp ce în sudul Dobrogei se fac percheziții, sunt arestați comuniști și se interzice apariția ziarului comunist „Pravda” (117), (...).
117 = Arh. MFA, fond Corpul II Armată, serviciul de stat major, dos. 42/F din 1923-1924, f. 303.
(279) (...) Unii membri ai conducerii PCR, printre care (...), Boris Stefanov, în mare noua conducere creată în aprilie-mai 1924, considera că PCR trebuie să ducă o activitate în exclusivitate ilegală.
(281)(...)PCR a fost reprezentat la acest congre [V Comintern, Moscova] de 6 delegați, dintre care 4 cu vot deliberativ, iar 2 consultativ. După unele indicicii, delegații cu drept de vot deliberativ au fost: Boris Stefanov, cu numele conspirativ Popescu, (...). Cei 4 delegați au făcut parte din diferite comisii de lucru ale congresului: (...), Boris Stefanov în comisiile agrară, națională și bulgară, (...)(132).
132 = Protokol funfter Kongress der Kommunistischen Internationale, Band I, Verlag Carol Hoym Nach, p. 1033-1062
Arh. ISISP, fond X, dos. 1449, vol. 2, f. 2, 4.
(282) Boris Stefanov a luat cuvântului pe marginea raportului lui V. Kolarov despre problema agrară. El a schițat un istoric al problemei agrare în România începând din 1864, oprindu-se eronat la perioada postbelică.
133 = „La correspondance internationale”, IV (1924), nr. 53, 5 aug., p. 560.
Protokol funfter Kongress der Kommunistischen Internationale, Band I, Verlag Carol Hoym Nach, p. 696.
(282) În mod eronat, Boris Stefanov, care era și președintele Comisiei Agrare a PCR, a arătat că „la noi, în România, țăranul este asemenea unui neoiobag, așa cum l-a numit Dobrogeanu-Gherea, ceea ce înseamnă că este pe jumătate rob” și că „așa numita mare reformă nu numai că nu a înlăturat semiiobăgia, dar a întărit-o; aceasta deoarece oligarhia a avut grijă ca în niciun caz țăranul să aibă mai mult de 5 ha”(136). Mai departe, el s-a referit la relațiile agrare și la sarcinile partidului comunist în vederea lărgirii influenței la sate. (...)
136 = Protokol funfter Kongress der Kommunistischen Internationale, Band I, Verlag Carol Hoym Nach, p. 804.
(...)El [Al. Crișan] a subliniat importanța pe care ar fi avut-o pentru activitatea partidului nostru conferința VI a FCB(133). (...)
În ce privește relațiile PCR cu FCB, în această perioadă, FCB, ca organism intermediar între PCR și IC, mai degrabă a îngreunat decât ușurat raporturile dintre partidul nostru și Comintern.