George Arion, Interviuri, II, Albatros, București, 1982
Interviu
cu Alexandru Philippide (215-224)
-(...) lume cuvântul România peste
teritoriul Daciei, într-o lucrare tipărită în 1816 la Leipzig?
-Am aflat încă din copilărie acest lucru. Dimitrie Philippide face parte din tradiția familiei mele. Nu vă
ascund că am și acum un sentiment de mândrie când mă gândesc la el. Venit din Grecia din pricina prigoanei otomane, Dimitrie Philippide s-a îndrăgostit de oamenii acestei țări și în 1815-1816, deși nu știa românește, a
publicat două lucrări despre geografia
și istoria României. El a văzut mai larg, mai complex, decât
contemporanii săi din Școala ardeleană și a înțeles că locuitorii acestei țări
au dreptul să-și numească țara România. Și nu numai că a înțeles acest lucru,
dar l-a și făcut cunoscut lumii într-o limbă de circulație.
-Ce rudă vă e Dimitrie Philippide?
-E unchiul după tată al străbunicului meu. Dimitrie Philippide a venit aici cu un nepot, Nicolae. Acesta s-a căsătorit cu fata unui răzeș, Geană, din
Nicorești. (...) Bunicul s-a numit Ion și deja nu mai știa grecește. Tatăl meu știa numai greaca
veche. Când a vizitat localitatea din care au venit în România strămoșii
mei, a vorbit cu cei de acolo în franceză. Tata nu știa greaca modernă, iar localnicii uitaseră limba lui Homer.