George Arion, Interviuri, Albatros, București, 1982
Interviu cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga
Z. D.-B. – (...) Pentru mine umanismul are acea
veche determinantă, aceea grecească, începutul culturii europene
însemnând armonizarea omului cu universul, armonizarea omului cu lumea, cu
legile omului și cosmosului, prin nemuritoarea instituție paideia,
ce definește un tip de educație, (...), un tip de structură a ființei omenești
care durează cât existența. (…)
Pentru
mine Paideia, ca tip de formare intelectuală și morală, este
un superb zbor, dar bine controlat, spre țeluri posibile.
Z. D.-B. – (…) Ne amintim cum popoarele de atunci
pomeneau cu uimire despre locuitorii din nordul Dunării, despre puterea
înțelepților lor. Și ar fi poate suficient să ne amintim rândurile lui Herodot. Am mai vorbit, cu mulți ani în urmă, când termenul
de omenie să devină atât de recurent, despre interesanta și semnificativa
potrivire dintre umanitas latină și omenia românească. (…) De altfel, nu întâmplător s-a produs în dăinuirea
culturii românești sinteză rodnică a Răsăritului cu Apusul, a
Nordului cu Sudul.
G. A .- Cum ați concentra în câteva fraze sfaturile
pa care le dați de la catedră tinerilor cărturari pe care îi formați?
Z. D.-B. - Le înfățișez rețeaua mea umanistică în care
încerc o sinteză între filozofia umanismului din Grecia antică,
între filozofia umanismului a Renașterii și acea filozofie care a dat lumii un
Eminescu sau un Brâncuși.