Fatima Husein, Lacrimile străbunilor..., clasa X, Colegiul Național „Mircea
cel Bătrân”,
în
Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani & Universitatea
Ovidius Constanța, Tătarii dobrogeni:
istorie, tradiții și civilizație, ed. II, Ovidius University Press, 2014
(68) Mangalia anilor 1939-1940
reprezenta un mod de conviețuire pașnică. Aici trăiau în armonie și respect
reciproc: români, turci, tătari, greci, bulgari, care se completau cu
lipoveni veniți din 2 Mai. Etnicii tătari erau concentrați într-un cartier
distinct, alături de cei turci. Mangalia sau Mankalie, cum îi
spuneam noi tătarii, conform arh., este trecută ca toponim provenind de la „man”/scufundat și
„kale”/cetate, adică cetatea scufundată.