Viitorul suveranității naționale a României în perspectiva integrării europene (NĂSTASE & MĂTIEȘ 2002)

 Dorina Năstase & Mihai Mătieș, Viitorul suveranității naționale a României în perspectiva integrării europene, „Studii internaționale”, București, 7, 2002, 3-72

 

 

1.Evoluția conceptului de suveranitate: de la pacea westfalică la secolul XXI – un drum fără întoarcere

(11) A fost calitatea de membru NATO a Greciei și Turciei o limitare a suveranității celor două state în 1967 sau 1974 sau mai degrabă factorul care a menținut conflictele la un nivel gestionabil și nu a permis escaladarea crizei într-un război regional total? Ar fi fost cele două state mai suverane sau într-o situație mai bună dacă ar fi dus conflictul într-un război total?

(11) Deciziile Curții [Europene a Drepturilor Omului] au dus la schimbări legislative în Belgia, Germania sau Suedia, explicând evoluția conceptului de suveranitate până la modul de interpretare oferit în prezent de UE sau statele-membre. Exemplul Tratatului de la Roma, cu modificările ulterioare, sau al mai recentului Tribunal Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie nu sunt cu nimic mai prejos.

 

1.2. Suveranitatea juridică

(22) În aceast perioadă apare dreptul internațional al căilor de comunicații, care s-a concretizat prin elaborarea regimurilor pentru marile fluvii internaționale (Rin, Elba, Dunăre, Congo) și (…).

 

 

3.Percepția suveranității în statele candidate

 

(39) În contextul războaielor din Iugoslavia, Europa de Est, care tocmai își recâștigase suveranitatea în raport cu URSS, a început să fie percepută ca o regiune instabilă, pradă naționalismului și revendicărilor teritoriale. Din acest motiv, Pal Dunay subliniază necesitatea unei distincții între funcția pozitivă a naționalismului în cursul revoluției din 1989, îndreptat împotriva hegemoniei politice și militare a URSS, și problema conflictelor interetnice.  Iugoslavia, care rămâne modelul citat des, nu este un caz tipic pentru Europa de Est datorită situației specifice a țării – nealiniate – pe parcursul perioadei comuniste (114).

n. 114 = Pal Dunay (director adjunct la Institutul Relațiilor Internaționale de la Budapesta), Whence the Threat to Peace in Europe, „A Lasting Peace in Central Europe?”,  „Chaillot Papers” 20, oct. 1995, p. 52.

 

3.2.Euroscepticism estic?

(41) Și pentru că în Europa de Est decolonizarea a fost privită ca problema altora, tocmai sub impulsul propagandei comuniste, această „neatenție” a permis UE să se comporte ca un profesor față de un elev nedisciplinat, și statele candidate să intre în competiție unele cu altele, în primul rând pentru a le fi recunoscută calitatea de europeni, manifestând atitudinea de superioritate față de cei mai „orientali” decât sine.

(42) Conform unor sondaje de opinie, susținerea pentru aderare este cea mai puternică în România, Bulgaria, Slovacia, Slovenia, Ungaria – între 62 și 80 procente. (120), (…)

n. 120 = Colocviul internațional organizat de Centre d Etudes et de Recherche Internationales, Centre d Analyse et de Prevision (MAE) și Deutsche Gesellschaft fur Auswartige Politik Berlin, cu tema „L elargissement de l Union Europeenne et de l OTAN. Quelle implications pour l Europe centrale et orientale?”, Paris , 13 dec. 2001.

(42-3) Sondajele ignoră de asemenea rațiunile politice pentru care reacțiile diferite față de crize în genul celei din Kosovo din partea Cehiei și Ungariei, ceea ce ne determină să considerăm că putem trece cu vederea multe alte aspecte aflate încă în umbra actualității.

 

4.Suveranitatea României în perspectiva integrării europene

 

4.2. Influențele UE asupra suveranității politico-economice a României. Efecte politice ale globalizări și modernizării

4.2.1. Rezistențe culturale

(52) Simplificările din mass-media occidentale s-au suprapus imaginii negative și au întărit-o prin clișee de genul extinderii evenimentelor de la Belgrad asupra întregii regiuni, îndeosebi în mediile anglo-saxone și germane, ca efecte secundare ale „ofensivei dure pentru cucerirea grațiilor și garanțiilor occidentale” (156).

n. 156 = Z. Ornea, „Dilema”, 211, 7-13 feb. 1997, 10.

(52) România, după [jurnalistul britanic] Wingrove, nu știe să-și evidențieze avantajele și calitățile în raport cu alte state din regiune, ca de pildă faptul că nu s-a aflat cu nimeni în război de la Al Doilea Război Mondial încoace, în vreme ce Grecia, membră UE și NATO, se află într-un continuu război cu Turcia.

n. 157 = David Wingrove, România și oglinda întunecată, „Dilema”, 211, 6.

4.2.2.Elementul religios. Bizanț după Bizanț sau modernitate contra teocrație?

(55) În același sens, Polonia ar fi deja atinsă, după cardinalul Glemp, de influențe nefaste din partea Occidentului, dar aderarea Poloniei la UE i-ar permite Uniunii să beneficieze de potențialul său spiritual. Aceeași teză, exceptând forma ortodoxă, este promovată de teologul grec Christos Yannnaras, în cursul unor conferințe la București, atât în cercuri religioase, cât și intelectuale, cu nuanța că „salvarea” Occidentului materialist vine din Est.

(56) Problema este în fapt mai simplă, constând în neimplicarea socială a Bisericii Ortodoxe Române, care, după observația Sandei Stolojan, derivă dintr-o problemă doctrinară, și anume o recomandare a Patriarhiei ecumenice a Constantinopolului, care absolutizează contemplativitatea și separarea bisericii de lume,

4.2.3. Dimensiunea socială

(59) Nici un proiect care își propune să rupă contractul simbolic al democrației reprezentative, pe motiv că poporul – misera plebs – nu poate avea acces direct la decizie, nu poate pretinde să reproducă acea politică simbolică est-europeană decât pentru folosul exclusiv al elitei, pentru a nu ne referi la faptul că argumentul pe tema iraționalității și a lipsei de discernământ a maselor sunt preluate direct din critica democrației interbelice, care se știe unde a condus.

 

4.4. Contribuția politico-economică a României. Cum să-ți faci auzită vocea în UE?

(65) Misiunile de pace desfășurate de armata română în Bosnia, Kosovo și viitoarea participare a țării noastre în Forța de Reacție Rapidă a UE demonstrează angajamentul României în favoarea păcii și securității în Europa. (…)

În lupta împotriva criminalității transfrontaliere, România trebuie să potențeze la maximum. avantajul Centrului SECI (Inițiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei), (…). La deschiderea Centrului SECI, ambasadorul american R. Schifter spunea: „Consider că o activitate ca aceasta, care demonstrează că România este un partener serios și este implicată în probleme ce afectează nu numai regiunea, ci și Europa, este un mare avantaj [pentru integrarea în UE].”

(65) UE va avea aici o sarcină dificilă, dat fiind faptul că țări precum Spania, Grecia sau Portugalia, regiunile de S ale Italiei, Austriei și E Germaniei nu vor fi de acord cu reducerea contribuției din Fondurile Structurale și de Coeziune pe care le primesc acum. (... ) Dacă în 2004 vor intra 10 state în UE, PIB european va scădea cu 13% și 15 regiuni din Spania, Portugalia, Grecia și Estul Germaniei nu vor mai îndeplini criteriilor pentru Obiectivele 1. (...) Este de datoria oficială a Uniunii să aducă liniște în rândul spaniolilor, grecilor sau portughezilor cu privire la reducerea subvențiilor. O modalitate ar pute a fi implementarea unui sistem al discriminării pozitive prin care „pierderile” pe care statele menționate le-ar înregistra să se compenseze prin ajutoare date de Uniune firmelor private din Spania, Grecia, Germania de Est și Portugalia să deschidă business-uri în România și alte state din Est, profitând în acest fel de lărgirea Uniunii către o piață cu forță de muncă calificată și ieftină.

 

Tranziția post-comunistă pentru începători (EXPERT FORUM 2025)

EXPERT FORUM, Tranziția post-comunistă pentru începători, august 2025

 

https://docs.google.com/viewerng/viewer?url=https://expertforum.ro/wp-content/uploads/2025/09/Tranzitia-pentru-incepatori_EFOR.pdf&hl=en

Material produs de EFOR cu sprijinul National Endowment for Democracy (NED) şi European Digital Media Observatory (EDMO) în cadrul iniţiativei Fighting Against Conspiracy and Trolls (FACT). Opiniile şi redactarea aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia organizaţiilor menţionate.

chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://fact-hub.eu/ro/wp-content/uploads/sites/2/2025/09/Brosura_Tranzitia_postcomunista_pentru_incepatori_EFOR_RO_reduced2.pdf

                                                     

2 Marile puteri dictatoriale și revanșiste, Rusia și China, depun eforturi susținute pentru a discredita tranziția postcomunistă din Europa de Est, care trebuie prezentată ca un eșec.

  

1.Discreditarea tranziției: de la pluralism la paranoia

4 Prăbușirea regimurilor comuniste în 1989 a declanșat un experiment politic extraordinar în Europa de Est și în fosta Uniune Sovietică.

Valea plângerii și inventarea umilinței

4 (...); Bulgaria a intrat la un moment dat într-un colaps financiar atât de grav încât salariile erau uneori plătite cu ouă, sticle de ulei sau papuci de plastic.

Mitul dictaturii neoliberale

11 (...) Polonia, Ungaria, România și Bulgaria au cunoscut toate recesiuni severe, șomaj de două cifre și suferință socială generalizată. (...)

Rusia lui Elțîn în context

15 (...) Bulgaria a cunoscut una dintre cele mai catastrofale tranziții. La mijlocul anilor 1990, sistemul său bancar s-a prăbușit, ștergând economiile și aruncând populația în sărăcie. Inflația a atins 1000%, iar economia s-a contractat cu mai mult de o treime. La un moment dat, salariile erau atât de lipsite de valoare încât angajatorii plăteau muncitorii cu ouă, zahăr sau ulei de gătit. Cu toate acestea, chiar și Bulgaria a reușit să se stabilizeze, în mare parte datorită presiunii exercitate de FMI și de UE. Prin ancorarea monedei sale la marca germană și, ulterior, prin aderarea la UE, Bulgaria și-a revenit încet. Procesul a fost dureros, dar a subliniat posibilitatea redresării chiar și după un colaps aproape total. (...)

Trauma paralelă a Beijingului

26 Propaganda chineză de după 1989 a descris în mod constant democratizarea ca fiind haos. Căderea regimurilor comuniste din Europa de Est este descrisă nu ca o eliberare, ci ca un colaps. (...)

(...) Când Beijingul descrie tranzițiile din Europa de Est ca fiind dezastre provocate de Occident, Moscova amplifică mesajul. Împreună, ele țes un discurs comun anti-1989: democrația nu e o valoare universală, ci un transplant occidental nepotrivit pentru „state civilizaționale” precum Rusia și China.

27 (...) Astfel, cele două regimuri se protejează reciproc de criticile internaționale: Rusia apără reprimarea disidenței de către China, iar China apără agresiunea Rusiei împotriva vecinilor. Ostilitatea lor comună față de anul 1989, fie că este vorba de Piața Tienanmen sau de Europa de Est, reprezintă liantul ideologic al parteneriatului lor.

28 (...) Pentru democrațiile vulnerabile din Europa de Est, această propagandă e corozivă.

De ce narațiunile istorice sunt importante

30 (...) Supravegherea, cenzura și zdrobirea disidenței nu sunt prezentate ca rău necesar, ci ca lecții învățate din istorie. Fără ele, se argumentează, China s-ar prăbuși la fel ca URSS sau s-ar fragmenta ca Iugoslavia.

31 În Europa de Est, dezinformarea rusă se joacă cu nostalgia pentru stabilitate, prezentând anii '90 ca dovadă că democrația eșuează.

 

 

2. Tranziția economică: mituri, indicatori și crearea prosperității

33 (...) Să ne aplecăm acum asupra unui alt element central al narațiunii Kremlinului și Beijingului despre anul 1989: că piețele libere de tip occidental “au distrus” Europa de Est, în timp ce modelele etatiste Moscovei și Beijingului au protejat cetăţenii de rând și au asigurat stabilitatea. Această afirmație se destramă în fața datelor. În Europa Centrală și de Est, integrarea în Uniunea Europeană și reformele de piață au crescut veniturile, au diversificat exporturile, au modernizat industria și au finanțat progresul în ruralul neglijat.

Fact-checking pe propagandă

34 (...) Mitul A: „Aderarea la UE distruge industria locală”.

• Ce spune narațiunea: Bruxelles a „dezindustrializat” Estul și a transformat noii membri în linii de asamblare.

35 (...) Mitul B: „UE este o povară bugetară”.

• Narațiune: statele din Vest exploatează estul, în timp ce Rusia și China oferă finanțare „fără condiții”. 

 

 

3. Tranziția militară și de securitate

Extinderea în context: ce s-a întâmplat de fapt

40 (...) Cinci ani mai târziu, în

2004, a urmat cel mai mare val: România, Bulgaria, Slovacia, Slovenia și cele trei state baltice au aderat la Alianță. (...)

UE /= NATO: două cluburi, scopuri diferite

42 (...) În schimb, Norvegia și Turcia (și Marea Britanie după Brexit) sunt membre ale NATO, dar nu fac parte din UE. (...)

Neutralitatea: mituri, realități și prețul izolării

43 Neutralitatea se bucură de o aură romantică în Europa Centrală și de Est, în special în Republica Moldova: demnitate şi securitate fără efort bugetar. (...)

Pivotul nordic: când Rusia a împins țările neutre să bată la ușa NATO

44 (...) Sprijinul Suediei a depășit pragul majorității în primăvara anului 2022 și, după ce a depășit obiecțiile Ankarei, Stockholm a finalizat aderarea în martie 2024.

Ce a desfășurat de fapt NATO în est

45 (...) După 2022, au fost formate grupuri de luptă suplimentare în Bulgaria, Ungaria, România și Slovacia, încă modeste ca dimensiune și concepute pentru descurajare. (...)

                                         

4. Propaganda „Nostalgia”: trecutul de aur și amintirile transformate în arme

Protocronism și pseudo-istorie

51 (...) Eroizarea de către Moscova a Rusiei Kievene ca leagăn al “eternului rus” se bazează direct pe istoriografia imperială țaristă, care timp de secole a prezentat Rusia ca moștenitor natural al Bizanțului și gardian al ortodoxiei.

Rolul secund al Beijingului

59 (...) Mass-media de stat contrastează anii ‘90 „haotici” din Europa de Est cu „ascensiunea stabilă” a Chinei după 1989, sugerând că democrația a produs declin, în timp ce guvernarea unui singur partid a adus prosperitate.

60 (...) Țările est-europene au cunoscut într-adevăr asimetrii după 1989: companiile occidentale au cumpărat active aflate la privatizare, tinerii au emigrat în masă, iar elitele au părut uneori mai atente la Bruxelles decât la alegătorii locali. Beijingul și Moscova exploatează aceste frustrări, nu negându-le, ci redirecționând vina. Mesajul e simplu: Occidentul vă exploatează din nou; întoarceți-vă spre Est pentru demnitate și independență. (...)

Europa (HEN & LEONARD 1989)

 Christian Hen & Jacques Leonard, Europa, trad. I. Trăistaru (Paris, 1989), Humanitas / Economie-Repere-8, București, 1992, 161 p.

 

 

I.Cooperare sau integrare în Europa?

 

Datele importante ale construcției europene

15 (...) 28 mai 1979: aderarea Greciei

 

1.Alegerea cooperării

 

Structuri interguvernamentale

 

Statele membre ale organizațiilor de cooperare

18 (...) OCDE: 24 membri, 19 țări europene: (...), Grecia, (...), Turcia, (...)

Consiliul Europei: (...), Grecia și Turcia (1949), (....), Cipru (1961), (...).

NATO: (...), Grecia, Turcia (1952), (...).

 

Domenii de intervenție limitate

23 (...) Comisia europeană a drepturilor omului

(...) În 1985, doar Malta, Cipru, Grecia, Turcia și Liechtenstein nu acceptaseră încă acest drept.

 

 

III. Situația economică a CEE

 

1.Locul CEE în lume

 

Raporturile comerciale și financiare

80 (...) Constituirea CEE reprezenta în plus un interes politic deloc neglijabil: întărirea Europei occidentale față de țările socialiste ale Europei de Est. (...)

 

2. Diferențe naționale și efecte ale integrării în cadrul CEE

 

Creșteri net diferențiale

91 Tabelul IX Primordialitatea orizontului european: structura comerțului exterior al țărilor CEE

Țara – Exporturi spre: CEE-SUA-Japonia- Altele / Importuri din: CEE-SUA-Japonia-Altele

(...)

Grecia – 63,5-7,1-0,7-28,7 / 58,3-3,0-6,1-32,6

(...)

Sursa: CEE

Excedentele unora (Olanda, RFG, Belgia, Luxemburg) compensează aproximativ deficitele celorlalte (Danemarca, Irlanda, Grecia, Regatul Unit).

Economiile de dimensiune modestă (Luxemburg, Danemarca, Olanda, Belgia, Irlanda, Grecia, Spania, Portugalia) mai mult suportă decât animă procesul de dezvoltare ala ansamblului comunitar.

 

O complementaritate în creștere

96 Tabelul X Indicatori economici

Țări - Creșterea medie anuală a PIB în volum (%) (1971-1980 / 1987) – Rata inflației la consum (% medie anuală) (1971-1980 / 1987) – Rata șomajului (% din populația activă civilă) (1971-1980 / 1987) – Rata investițiilor (% din PIB) (1971-1980 / 1987) – Soldul tranzacțiilor curente (% din PIB) (1971-1980 / 1987) – Soldul finanțării administrațiilor (% din PIB) (1971-1980 / 1987)

(...)

Grecia – (4,7; -0,8) – (13,3; 16,0) – (0,8-7,4) – (24,1-18,6) – (-2,4; -4,2) – (-4,8; -10,6)

(...)

Sursa: CEE și OCDE.

 

 

IV. Politicile economice comune

 

Politica agrară comună (PAC)

109 Tabelul XII Diversitatea mijloacelor și a rezultatelor agriculturii europene

Țări-Suprafața medie utilizată (ha/1986)-Partea ocupării agricole în totalul ocupării civile (1986)-Repartizarea ocupării forței de muncă (1984) (15-44 ani %-peste 45 ani %)-Număr de tractoare la ha (1982)-Indicele valorii adăugate pe locuitor (1981-1985 CEE 100)-Sold comercial agricol (miliarde ecu 1986)

(...)

Grecia – 4,3 – 28,5 – 40–60 – 0,07 – 64 – (-0,1)

(...)

CEE – 8.9 – 8,3 - ( ) – ( ) – 100 – (-24)

Sursa: CEE

 

Ecu în Sistemul Monetar European

120 (...) Monede – Ponderi (% din total)

(...)

Drahma grecească – 1,1

(...)

Total – 100,0

121 (...) Cazurile bilaterale de piață ale monedelor se pot depărta de cursurile pivot oficiale în limitele marjelor de fluctuație autorizate, fie + sau – 2,25% (cu excepția lirei sterline și a drahmei grecești, care nu participă la mecanismul de schimb și a lirei italiene a cărei marjă este de + sa – 6%).  

 

Politica regională

129 Tabelul XIII Ierarhia regiunilor

Tabelul redă clasamentul, între 1977-1981, al regiunilor europene în funcție de PIB pe locuitor și a ratelor de șomaj, în raport cu media (egală cu 100) CEE. Problemele regionale cele mai grave corespund valorilor cele mai puțin ridicate ale indicilor. Grecia nu figurează în această medie.

30/40 Calabria / Irlanda de Nord / Sardinia

(...)

154 Hamburg

Sursa: CEE. NB – Spania=60/70, Portugalia=50/60, Grecia=50/60.

130 (...) Principalele instrumente financiare ale activității regionale sunt: FEDER, a cărui acțiune este orientată, în principal, pentru dezvoltarea regiunilor cele mai defavorizate: investiții în infrastructură care să permită crearea de noi locuri de muncă în industrie și servicii (principalii beneficiari: Italia, Regatul Unit, Franța, Grecia);

131 (...) În sfârșit, Programele Integrate Mediteraneene (PIM), ultima inovație a comunității în domeniul regional, au ca misiune accelerarea modernizării regiunilor meridionale [25].

XXI rapport general sur l activite des Communautes europeennes – 1987, OPOCE, Luxembourg, 1988.

 

Politica socială

134 Tabelul XIV Protecția socială în Europa

Țară – (...) – Grecia – (...)

Cheltuieli totale de protecție socială (% din PIB 1985) – (...) – 19,5 – (...)

Prestații de protecție socială (destinații % din total în 1983) – (...) – (-) (...)

Venituri după surse (% din total în 1983) – (...) – (-) – (...)

Sursa: CEE.

 

Politica de cooperare

139 (...) Țara – Acord comercial

(...)

Israel, Iugoslavia – Acorduri de cooperare și acorduri preferențiale cu fiecare țară

Cipru, Malta, Turcia – Acorduri de asociere

(...)

 

 

2. Viitorul politicilor comune

 

Cercetarea științifică și tehnică și promovarea tehnologiilor și activităților noi

152 Programele specifice

(...) 9. În jurul programelor cadru (1987-1991)

(...)

-EUREKA: inițiativa dezvoltării de bunuri și servicii cerute de piață; principalele domenii: optică electronică, materiale noi, laseri de mare putere, microelectronică rapidă și miniaturizată, biotehnologii în spațiul cosmic, programe de cooperare industrială cu „geometrie variabilă”.

-AIRBUS, ARIAN, ESPACE, HERMES: inițiative de dezvoltare comercială în domeniile aeronauticii și zborurilor cosmice.

 

Relațiile externe ale CEE

154 (...) Cu ansamblul țărilor est-europene, membre ale CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), nu a existat niciodată un acord comercial general.

155 Cu toate acestea, CEE rămâne principalul partener comercial al țărilor din Europa de Est și principalul finanțator al datoriei lor internaționale. Exporturile comerciale sunt reglementate și variază în funcție de parteneri și acorduri de cooperare (dezvoltare de acorduri de compensare în mărfuri, transferuri de tehnici, asocieri, coproducții, subcontractare). Începând din 1982, CEE a pus în aplicare măsuri de salvgardare față de exporturile CAER la produsele sensibile ale pieței comunitare.

156 (...) În ciuda dificultăților pe care le întâmpină construcția integrării comunitare, ale țări bat la ușa CEE: Turcia, de mult timp, Marocul, mai recent, dar și Norvegia și Austria.

Economia mixtă (DOGAN & PELASSY 1988)

Mattei Dogan & Dominique Pelassy, Economia mixtă, jumătate capitalistă, jumătate socialistă, Alternative, București, 1992 (1988 franceză)

 

Prima parte: Etatizarea societății

 

II.Statul protector: providența organizată

Fizionomia comparată a statului-providență

Profilul de excepție al Europei Occidentale

Tabelul 1 Cheltuieli sociale în procente din PIB (OCDE)

1974-1975 1982-1983

Țările de Jos – 27,3 – 37,8

Norvegia – 22,3 –

Franța – 21.9 – 31,1

Italia – 21,5 – 31,6

Irlanda – 19,7

Suedia – 19,3 – 32,9

Belgia – 19,3 – 39,7

Republica Federală – 16,9 – 31,1

Danemarca – 15,8 –

Austria – 15,8 –

Regatul Unit – 14,7 – 24,4

Elveția – 13,6 – 15,5

Finlanda – 13,4 -

Canada – 11,8 –

Statele Unite – 11,2 – 22,1

Spania – 11,1 –

Grecia – 9,8 –

Australia – 9,3

Noua Zeelandă – 9,1 –

Japonia – 8,4 – 18,2

Dacă luăm cazul Spaniei și Greciei, care n-au atins decât recent regulile democrației competitive, constatăm că toate țările europene se regrupau deasupra unei linii pe care n-o atinge nici o altă țară neeuropeană.

 

III. Securitatea socială: un colos cu picioarele de lut

Povara pensiilor

83 (...) Cu excepției Greciei și Irlandei, toate țările Europei celor zece au plonjat sub rata de fecunditate de doi copii pentru o mamă.

 

 

IV. Procesul statului-providență

O justiție îndoielnică

97 (...) ; se observă din ce în mai mult în țările de imigrare reacții împotriva acelora care – turci, indieni – sunt acuzați că „golesc casele de ajutorare”.

 

 

Partea a doua: Corporatizarea statului

 

V. Articularea intereselor: proliferarea

Un peisaj european plin de contraste
124 (...) Mobilizarea sentimentului antiturc în Grecia este suficientă pentru un impuls naționalist desuet în politica guvernamentală. Ar însemna că a elibera toți grecii de dominația străină a rămas până în zilele noastre un ideal și un scop al politicii naționale. (...) Alternativa apartenenței la Europa, inclusiv la NATO, a atins țări atât de diferite ca Spania și Norvegia, Grecia și Danemarca.

 

VI: Agregarea intereselor: gâtuirea

Umflarea apelor

145 (...) Dar capacitățile comerciale ale statului algerian, bogat în petrol, sau ale statului turc, important din punct de vedere strategic în cadrul NATO, se adaugă la dificultățile guvernanților nehotărâți în prezent să expedieze în patria de origine forța de muncă devenită inutilă sau să interzică imigrarea urmașilor rămași în țară.

 

VII. Gestația compromisului: actori și poziții

Sindicatele

(160) Tabelul I: Rata de sindicalizare în câteva țări europene
Franța 15%
Spania 20%
Grecia 30 %
Elveția 36%
Germania 40%
Italia 40%
Țările de Jos 40%
Marea Britanie 50%
Luxemburg 50%
Finlanda 65%
Austria 70%
Belgia 70%
Danemarca 70%
Irlanda 75%
Suedia 85%

Împreună cu Franța, doar Portugalia, Grecia și Spania, adică cele mai tinere democrații de pe continent, se caracterizează printr-un grad scăzut de organizare.

161 (...) În Portugalia, Grecia, Spania, dimpotrivă, sărăcia asociațiilor este cronică, iar dreptul la grevă, puțin folosit. În Grecia, sub o treime din forța de muncă este organizată în trei mii de sindicate(9). În afară de aceasta, dorința de a achita cotizațiile este salbă, încasarea acestora fiind deseori o faptă eroică. 

9 = Cf. Beate Kohler, Political Forces in Spain, Greece and Portugal, London, Butterworth Scientific, 1982.

163 (...) În Grecia, cu toate transformările rapide, sindicalismul pare încă marcat de o ideologie preindustrială și slăbit datorită unei extreme fărâmițări, care determină organizațiile să dispară, transformându-se într-o clientelă a partidelor politice(14).

14 = Nikolaus Wenturis, Die griechischen Gewerkschaften, în Hans Ruhle and Hans Joachim Veen eds, Gewerkschaften in den Demokration Westeuropas, Paderborn, F. Schoningh, 1983, II, p. 262.

 

VIII. Sisteme politice și tipuri de arbitraj

Patru tipuri de arbitraj

180 Graficul 1 – Arbitrajul politic în Europa

Democrația centrată pe parlament = Viață politică dominată de partidele politice + Concertare nearticulată sau slabă

A 3 a și a 4 a Republică Franceză

Italia

Finlanda

Grecia

Portugalia

Spania

Democrația executivă = Viață politică dominată de Executiv + Executiv puternic

A 5 a Republică Franceză

Anglia

Irlanda

Germania

Democrația consociativă = Sfera politică dominată de partide + Concertare puternică

Belgia

Țările de Jos

Austria

Elveția

Democrația gestionară = Concertare puternică + Executiv puternic

Danemarca

Norvegia

Suedia

 

 

Concluzii: Mâine, ce fel de societate: hipertatizată sau civilă?

Societate hiperetatizată: Statul controlează 75% din PNB

Noua clasă mandarinală

214 (...) Nomenklatura sovietică – prefigurată în noua clasă conducătoare iugoslavă a lui Milovan Djilas(10), cu sistemul său de rotație(11), este bine descrisă de Michael Voslensky.

10 = Paris, Plon, 1957.

11 = Vezi Radomir Lukic, Rotation among Top Government Officials in Iugoslavia, in Mattei Dogan ed., The Mandarins in Western Europe, New York, Halsted Press-Sage, 1975, pp. 293-304.