Elis Dede, Tătarii dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, clasa XI, Liceul Teoretic „Traian”,
în
Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani &
Universitatea Ovidius Constanța, Tătarii
dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, ed. II, Ovidius University
Press, 2014
(51-53) Din secolul XIV datează un tezaur numismatic cu peste 23.000
de monede de argint emise de trei hani, descoperit în 1962 lângă Mihail
Kogălniceanu (Tulcea). În această perioadă, cronicile musulmane
înregistrează așezarea urmașilor vestitului prinț într-o zonă cu centrul la Isaccea.
Un călător musulman celebru, Ibn Batuta, care a trecut prin Dobrogea,
între 1330-1331, completează tabloul de ansamblu al așezărilor și
prezenței tătarilor în Dobrogea secolelor XIII-XIV: „orașul Baba-Saltîk
este cel din urmă pe care îl stăpânesc tătarii. Între ei și începutul Împărăției
grecești (bizantine) sunt 18 zile de mers printr-un pustiu lipsit în
întregime de oameni.”
Aceștia au întemeiat Hoarda de Aur în nordul Mării Negre. Se știe că tătarii
provin din populația „kîpceak” (cumani), „turcii”
formați între gurile Dunării și Urali înainte de a fi cuceriți de
mongoli.
(...) În 1877, existau 100.000 de tătari în România, dintre
care majoritatea au plecat mai departe spre Anatolia, după trecerea provinciei
sub stăpânire românească.
(...) În 1873-1874, în sangeacurile Tulcea și Varna se
înregistrau 100.000 de tătari, iar cele mai importante centre
muslmane erau Babadag, Tulcea, Constanța și Hârșova. Medgidia
se bucură de cea mai mare atenție, fiind cunoscută pentru geamia „Abdul
Medgid”, cu o concentrație considerabilă de tătari. (...)
Ceea ce deosebește civilizația tătară de orice populație este limba,
ce constituie 75% din limba turcă. Muzicalitatea limbii tătare
este mult mai dură, dizarmonică chiar, asociațiile de vocale și consoane având
o rezonanță guturală în raport cu silabele din limba turcă.
(...) Turca și tătara nu s-au amestecat sute de ani, în ciuda
asemănării și proximității, tocmai pentru că există conștiința propriei identități.
Yusuf Murat, muftiul cultului musulman și tătar la origine, susține:
„Ca să se predea limba tătară sunt importanți profesorii. Cei care există sunt
în vârstă. Cine va urma? Unde să-i trimitem să se pregătească? Unde se învață
tătara crimeeană foarte bine? Așa, copiii – și tătari, și turci – învață turca.
E mai ușor, au cărți, au cadre, au un loc unde se vorbește limba pură.”
Învățarea limbii turce în defavoarea celei tătare va avea, într-un final, un
efect devastator pentru cultura tătară. „La fiecare generație se pierde 20% din
limbă. Pericolul e foarte mare. Acum nu e prea târziu să motivăm tinerii să
învețe tătara la facultate, dar în 5-10 ani va fi.”
Toader Nicoară, Istoria minorităților
din România.
Mehmet Ablay & Nicolae Ciachir, Istoria
tătarilor de la Ginghis-Han la Gorbaciov.