Antonio Pigafetta, Cu Magellan în jurul lumii, ed. II, Editura Științifică, București, 1962, 257 p.
Gio Battista
Ramusio, Cuvântare asupra călătoriei făcute de spanioli în jurul lumii, 1556
183-184 (...) Și
povestind numitul Don Pietro acest amănunt unui învățat și rar bărbat, care era
atunci sol al republicii sale pe lângă Maiestatea Sa, și întrebându-l cum se
putea să se întâmple astfel de lucru, acela, care era un foarte mare filozof și
atât de învățat în slovele elinești și latinești, încât pentru
nemaiîntâlnita sa vrednicie fu înălțat apoi la un rang mult mai mare, îi dovedi
că nu li se putea întâmpla altfel, navigând ei trei ani neîntrerupți mereu în
tovărășia soarelui, care mergea către apus.
184 (...), numit
messer Antonio Pigafetta (carele mergând în acea călătorie și întorcându-se
apoi cu corabia Victoria fu făcut cavaler de Rodos) (...). (...) Am vrut
să adăugăm în volumul nostru de călătorii și pe aceasta ca pe una din cele mai
mari și mai minunate dintre câte se cunosc, despre care acei mari filozofi
antici auzind vorbindu-se, ar rămâne uimiți și s-ar pierde cu firea.
185 (...) Și nu
încape îndoială că pentru o atât de uimitoare faptă iar fi fost înălțată [lui
A. P.] de către cei vechi o statuie de marmură, așezată spre amintire la
loc de cinste, drept pildă nemaiîntâlnită pentru urmași a virtuții sale. (...)
Și un lucru se poate afirma cu tărie de oricine [și anume] că niciodată cei
vechi n-au avut o cunoaștere atât de largă a lumii pe care soarele o
înconjoară și o cercetează în 24 de ore, ca aceea pe care noi o avem azi prin
vrednicia oamenilor din aceste veacuri ale noastre.