Alvin Toffler, Powershift. Puterea în mișcare, trad. M. Columbeanu, Antet, București, 1995 (eng. 1990), 480 p.
Partea Întâi: Noile sensuri ale puterii
2. Mușchii, banii și mintea
Diferența democratică
27 (...) Filozoful grec Zeno din Elea a
subliniat faptul că dacă un călător străbate în fiecare zi jumătate din drumul
până la destinație, nu va ajunge niciodată la ținta finală, întrucât îi rămâne
întotdeauna încă o jumătate de parcurs.
7. Material-ismo!
Ideologia frunților înalte
86 (...) Un raport recent al lui Promethee, un
rezervor de gândire independent din Paris, exprimă lucrurile astfel: „(...)”.
Partea a Patra: Puterea în flex-firmă
15. Catastrofa boxei
Distrugătorii birocrației
169 (...) În Rusia și Europa de Est, conducerea
politică se războiește cu elementele propriei sale birocrații.
17. Șefi de trib și comisari de corporație
Organizația cu două fețe
195 (...) Organizația gen Janus poate păstra
aceeași mărime, trecând însă de la comanda ierarhică la cea non-ierarhică, după
cum i-o cere nevoia.
Limitele controlului
205 (...) Prin urmare, argumentul nu este acela că
firmele ar trebui să-și diversifice la maximum formatele organizatorice, ci că
actualele companii, în fuga lor de rigor mortis-ul birocrației,
au nevoie să exploreze opțiuni mult mai diverse decât înainte.
CODA: Noul sistem de creare a averii
234 Nu demult, Wendy s International, ale cărei 3.700
de restaurante de minuturi se întind din Statele Unite și Japonia până
în Grecia și Guam, a introdus o comandă „Express Pak” pentru clienții
drive-in(97).
97 (Lit.) „a conduce în”; localuri publice
(restaurante, cinematografe etc) amenajate sub formă de parking, unde clienții
intră și folosesc serviciile stând în propria mașină (n. tr.).
Partea a Cincea: Politica de powershift
20. Deceniile decisive
245 (...) Iar președintele Iugoslaviei avertizează că „partidele de extremă dreaptă” și „forțele revanșarde” ar putea declanșa „războiul civil și posibilitatea intervenției străine armate”(103).
103 = Aceste avertismente s-au adeverit ad-litteram în
foarte scurt timp (n. tr.).
Niveluri de comutare
249 (...) Asistăm deja la o intensificare acută a
conflictului privind minoritatea ungară din România și cea turcă
din Bulgaria.
250 Mai spre sud, Iugoslavia s-ar putea
dezmembra, după felul cum se războiesc între ei sârbii, albanezii, croații
și celelalte naționalități. (...)
O explozie de etnici
251 (...) Împotriva politicilor de emigrare –
aprig controversate în orice timpuri – se vor da lupte pe un fond marcat de un
naționalism atavic și etnicism, nu numai în locuri retrase, ca Armenia și
Azerbaidjanul, sau în Albania și Serbia, ci și în New York și
Nagoya, Liverpool și Lyon. (...)
252 (...) Guvernele pot fi nevoite, într-o atmosferă
de ostilitate, să satisfacă anumite grupuri care insistă să-și conserve identitatea
culturală – toți, de la turci, în Germania, sau coreeni, filipinezi
și emigranți din insulele Mărilor Sudului, în Japonia, până la nord-africanii
din Franța.
Minorități-pivot
256 (...) Respectat futurolog și analist politic
internațional, Dror [Universitatea Ebraică Ierusalim] susține: „conflictele
confesionale, războaiele sfinte, cruciații devotați și războinicii în căutare
de martiraj” nu sunt simple relicve ale trecutului. Sunt auguri ai
viitorului.
23. Meta-tactici
Cernobâl în urna de votare
285 (...) Caveat candidatul!
24. O piață pentru spioni
Fluturi și bombe
296 (...) În primii ani ai secolului XX, Robet Baden
Powell, ulterior fondator al mișcării Micilor Cercetași, s-a deghizat în
pestriț colecționar de fluturi când a făcut auto-stopul în Balcani,
schițând fortificații și ascunzându-le contururile în desene ale unor
aripi de fluture complicate. (Baden Powell insista că amatorii entuziaști, care
considerau spionajul un sport, ar face treaba cea mai bună.)
302 (...) Povestea lui Harper [inginer american
vânzător de documente ale unui contractant din apărarea SUA către spionajul
comunist din Polonia]
s-a repetat de multe ori cu agențiile din Germania de Est, Bulgaria,
Ungaria și România, când Europa de Est se afla sub dominație sovietică. (...)
Eco-războaiele care urmează
311 (...) Un exemplu brutal l-a oferit anunțul
Turciei din 1989 că va închide pentru o lună curgerea apelor Eufratului
spre Irak și Siria. Întreruperea amenința agricultura irakiană și rezervele de
curent electric siriene. Conform turcilor, scopul era reparația de la
barajul Ataturk. Dar scepticii au insistat că nu era numai atât.
De-a întregii granițe de sud a Turciei cu
Irakul și Siria se află bazele izolate ale separatiștilor kurzi aparținând Partidului
Marxist al Muncitorilor Kurzi. Gherilele PKK se strecurau în Turcia.
Turcia ceruse Irakului și Siriei să-și păzească granița și să împiedice
asemenea penetrări. Incursiunile n-au încetat, fiind urmate de anunțul
turcilor privind închiderea barajului. Acestuia, la rândul său, i-au
succedat peste patru zile un raid de gherilă care a făcut douăzeci și
opt de victime într-un sat turcesc de pe granița cu Irakul. Presa
turcă a cerut represalii împotriva bazelor de gherilă din teritoriul sub
control sirian.
26. Creatorii de imagini
Noii baroni
342 (...) Berlusconi mai face ochi dulci Iugoslaviei,
Spaniei și Tunisiei.
27. Mass-media subversive
Văile ignoranței
352 În ciuda crudei cenzuri a lui Ceaușescu, mulți
români puteau prinde televiziunea bulgară de peste graniță. (Mulți bulgari,
la rândul lor, preferau televiziunea sovietică în locul celei proprii.)
28. Generația „televizomanilor”
362 (...) Entuziasmul asupra modului cum s-a folosit mass-media pentru a răsturna regimurile totalitare din Europa de Est n-ar trebui să orbească cetățenii față de manipulările sofisticate ale minții pe care guvernele și politicienii le vor încerca în viitor.
CODA: Dorul de un nou Ev întunecat
Sfânta frenezie
373 (...) În Orientul Mijlociu, începând de la
sfârșitul primului război mondial, veniseră la putere conducători ca Ataturk
în Turcia, Șahul Reza și Șahul din Iran.
Eco-teocrația
379 (...) Astăzi, un „fundi”, sau un fundamentalist
ecolog englez, scrie într-o scrisoare către „The Economist” că „țelurile <fundi>-lor
Verzi ca mine (...) sunt de a reveni la o Europă care a existat în trecutul
îndepărtat (...) între căderea Romei și ascensiunea lui Charlemagne”, în
care unitatea de bază a societății „era așezarea rurală, abia mai mare decât un
cătun. (...)”
380 (...) Nu degeaba a ajuns perioada dintre căderea
Romei și ascensiunea lu Charlemagne cunoscută ca Evul Întunecat.
Noii xenofobi
381 (...) Partidul Republikaner din Germania de Vest,
format de un fost subofițer Waffen SS, Franz Schoenhuber, nu atacă numai muncitorii
turci emigranți, ci chiar și etnicii germani emigrați din Polonia și
Uniunea Sovietică, care chipurile le răpesc slujbele, locuințele și pensiile
„germanilor adevărați”.
383 (...) Finalmente, ceea ce face din ampla resurgență
a naționalismului un lucru cu adevărat extraordinar, este reapariția ei ca puternică
forță politică în Rusia și țările est-europene. De fapt, mai degrabă
decât ca revolta democratice, frământările din Europa de Est ar putea fi
la fel de bine ca răscoale naționaliste printre națiunile încovoiate
timp de aproape jumătate de secol sub voința sovietică.
Partea a Șasea: Powershift-ul planetar
29. „Factorul K” global
389 (...) În câteva luni scurte și spectaculoase, „Estul” s-a făcut țăndări. (...)
390 Dacă puterea din Blocul Răsăritean s-a
scindat, același lucru s-a întâmplat și cu puterea din așa-numitul Sud.
Economia hainelor-de-gata
391 (...) Datorită răspândirii tehnologiilor bazate pe
cunoaștere și a relativei liberei circulații a ideilor, Statele Unite, Europa
și Japonia au putu lăsa națiunile socialiste în urmă ca economie.
(...)
392 (...) Având în față toate aceste realități
dezmeticitoare, plus propriul său declin economic, Moscova a tras concluzia
rațională că nu-și mai putea proteja pe cale militară perimetrul
est-european, decât cu prețul unor cheltuieli inacceptabile și fabuloase.
(...)
30. Rapidul și lentul
Goluri electronice și minorități dinamice
408 (...) Pentru a se cabla în noua economie mondială,
țări ca Brazilia, China, Mexic, Indonezia, India, precum și Uniunea Sovietică
și națiunile est-europene trebuie să găsească resursele necesare
pentru a-și instala propriile infrastructuri electronice.
31. Coliziunea socialismului cu viitorul
410 Dramatica moarte a socialismului de stat în Europa de Est și sângeroasa sa agonie de la București la Baku și la Beijing nu s-au întâmplat accidental.
(...) Guvernele comuniste est-europene s-au
răsturnat asemeni unor piese de domino de îndată ce Moscova a trimis mesajul că
nu-și va mai folosi trupele pentru a le apăra de propriile lor popoare.
Cât de multe șurubelnițe „de mâna stângă”?
415 (...) Dar planificarea centralizată depindea de cunoaștere și, nu mai târziu de anii 20, economistul austriac Ludwig von Mises îi identifica lipsa de cunoștințe sau, după cum o denumea el, „problema de calculație”, ca un tendon-al-lui-Ahile al socialismului.
32. Puterea balanței
420 (...) (...) Cu „Estul” în frământare ,
„Sudul” tot mai divizat și puterile de frunte din „Vest” – Europa, Japonia și
America – pe curs de coliziune, avem în față o frenetică și nesfârșită rundă de
summit-uri, conferințe, tratate și misiuni, diplomații întâlnindu-se să
construiască o nouă ordine globală. (...)
33. Triade: Tokyo-Berlin-Washington
Cursa juku
133 (...) Acest grup [globaliștii din Japonia]
favorizează acordarea de împrumuturi Europei de Est, jucarea unui rol
diplomatic tot mai mare pe scena lumii, asumarea unor poziții dominante în FMI,
Banca Mondială și alte instituții globale. (...)
Noua Ost-Strategie
434 De Michelis [președintele Consiliului Miniștrilor
de Externe ai CEE] prezice un boom economic, odată ce economia de piață
se va extinde și în Europa de Est. (...)
Prăbușirea guvernelor marxist-leniniste
din Europa de Est a dăruit popoarelor lor gustul libertății
și vântul speranței, a mai schimbat, însă, și termenii luptei tripartite
între Europa, Statele Unite și Japonia, creând un vid de putere și lansând
Europa de Vest spre o strategie nouă, neașteptată.
Să presupunem că regiunea rămâne pașnică, în
pofida urilor etnice care clocotesc în Iugoslavia, Bulgaria și
România, precum și în alte locuri. (...)
Dacă, împotriva sorților, va domni o stabilitate
relativă, cea mai probabilă perspectivă pentru Europa de Est este aceea
că, odată cu retragerea sovieticilor, vor înainta vest-europenii. (...)
Viața pentru est-europeni
sub tutela vest-europeană n-ar putea nici pe departe să fie atât de rea ca
aceea pe care au suferit-o sub sovietici și, înaintea lor, sub Hitler. (...)
Ceea ce nu va face, cel puțin pentru foarte mult timp, este să permită Europei
de Est trecerea dincolo de faza coșului-de-fum.
Est-europenii
își vor prețui independența atât greu cucerită și, unindu-se în vreo
formă de federație, ar putea să-și mărească puterea de negociere
vis-a-vis de Occident. (...) Dar nici chiar un Imperiu Austro-Ungar reînviat și
un Împărat Franz Josef renăscut (unii tineri cehi doresc ca Vaclav Havel,
dramaturgul-președinte al noii Cehoslovacii, să fie numit „rege”), sau, că tot
veni vorba, niște „State Unite ale Europei de Est” nu pot împiedica să
aibă loc această nouă formă de satelitizare. (...)
175 = Actuala și accelerata perspectivă istorică ne
determină să remarcăm optimismul lui Toffler cu privire la fosta Iugoslavie,
pesimismul moderat privind Bulgaria și accentuat referitor la România,
precum și vizionarismul față de fosta URSS, fie și edulcorat de ponderarea
premonițiilor sale față de evoluția Rusiei în ultimii cinci ani. (n. tr.)
436 (...) Cu toate acestea, dacă forțele vestice ar fi
vreodată chemate să potolească tulburările din Europa de Est, decizia
finală se va lua la Berlin, nu la Paris sau la Bruxelles.
Dimineața următoare a Europei
436 (...) Emergența acestui sistem germano-centric
este, însă, numai o parte dintr-o Ost-Strategie în desfășurare,
de-o amploare care ne taie respirația.
437 Căci strategia economică în forma pe care o
dezvoltă guvernele și corporațiile Comunității Europene constă în a profita de
mâna de lucru ieftină din Cehoslovacia, Ungaria, Polonia și alte țări
est-europene și a o folosi pentru producția de masă cu mică valoarea
adăugată. (...)
În două vorbe, coșurile de fum din Est, computerele și
bunurile de consum în Vest – cu o Germanie unificată acționând acum nu numai ca
miez al comunității vestice, ci și ca administrator al întregului sistem
continental. (...)
Această Ost-Strategie în cristalizare
rapidă presupune că Uniunea Sovietică va rămâne preocupată de propriile sale
afaceri interne și că va trebui să-și îndrepte atenția militară spre regiunile
musulmane din Sud, spre China și Pacific, mai degrabă decât spre Europa. Sau că
se vor putea încheia cu URSS tranzacții economice care-i vor îmblânzi
rezistența față de germanizarea Estului. (...)
Respectiva Ost-Strategie mai presupune
și că însăși Comunitatea Europeană își poate respecta luminoasele făgăduieli
față de Europa de Vest – o rată a dezvoltării de la 4,5 la 7% și între
2.000.000 și 5.000.000 de noi locuri de muncă în cele douăsprezece state
membre. (...)
Capătul răsăritean al strategiei se
confruntă cu probleme la fel de majore. Pentru început ia drept garantată stabilitatea
politică în cvasi-colonii. (...)
438 (...) După euforia inițială față de
capitalul din Vest, est-europenii, în dimineața următoare, își vor
resimți tot mai profund statutul colonial de stil nou. Resentimente
vor fierbe devenind rezistență. Sărăcia economică va fi pusă pe
seama investitorilor străini, a „imperialiștilor” și a țapilor ispășitori
locali. Împrumuturile de urgență inițiale vor fi urmate de alte împrumuturi
de urgență pentru a menține economia pe linie de plutire. Mai apoi
vor urma cereri de moratorii și anulări ale rambursării împrumuturilor.
Chiar dacă nimic din toate acestea nu va ajunge să se
petreacă, ipoteza de la rădăcina Ost-Strategiei, importanța mâinii
de lucru ieftine, trebuie să fie sever discutată. Munca ieftină, cum am
văzut, e acum tot mai scumpă. (...)
(....) Întregul metabolism răsăritean este mai
lent decât pretinde Apusul, iar infrastructura sa electronică e virtualmente
inexistentă. Toate acestea vor face din Ost-Strategie un proces
mai costisitor decât ar părea.
Finalmente, dacă o cantitate semnificativă de muncă
a coșului-de-fum se transferă efectiv în Est, guvernele
vest-europene se pot aștepta la presiuni crescânde din partea propriilor
sindicate muncitorești ale gulerelor albastre, la cereri tot mai mari de
beneficii sociale și protecționism pe plan intern.
439 (..) Ardoarea comercială și politică pentru
Ost-Strategie se va răcori prin urmare în următorul deceniu, odată ce
problemele de profunzime ale Europei vor începe să iasă la iveală. (...)
De la stângism la semiologie
440 (...) Acest lucru [versiunea verde de export
ideologic a social-democrației europene] este extrem de important și ar putea
găsi piețe imens de receptive în Statele Unite, Japonia, Europa de
Est și Rusia, dacă nu e deformat și dominat de latura smintită a
ecologiștilor.
Gigantul rănit
441 (...) Cutremurătoarea putere armată a Americii,
aflată sub ghidaj civil ferm și susținută de ofițeri capabili, educați, este,
totuși, victima unui punct de vedere strategic asupra lumii depășit, încă excesiv
concentrat asupra amenințării sovietice față de Europa de Est. (...)
(...) [Kuweit 1990] Saudiții și turcii au
închis conductele care transportau petrolul lui Saddam în lumea exterioară.
34. Gladiatorii globali
Resurecția religiei
455 (...) Diplomații de la Vatican afirmă că recentele
schimbări din Europa de Est au fost, în mare măsură, declanșate de Papa Ioan
Paul al II lea.
(...)
Politica Papei reamintește de un document de
mult uitat, care circula prin capitalele Europei în 1918, îndemnând la crearea
unui super-stat catolic alcătuit din Bavaria, Ungaria, Austria, Croația,
Boemia, Slovacia și Polonia.
Organizații globale de stil nou
463 (...) Ceea ce reiese, așadar, cu strălucitoare
claritate, e că pe măsură ce străbate planeta, noul sistem de creare a
avuției ne răstoarnă toate ideile despre dezvoltarea economică din
așa-zisul Sud, face să explodeze socialismul în „Est”, azvârle aliații
în competiții ucigașe și dă naștere unei noi și dramatic diferite ordini
globale – diversă și plină de risc, în același timp înfricoșătoare și luminată
de speranță. (...)