„Tomis”, Constanța, mai 2006, p.
12 [Iosif Iser]
(...) personaje dobrogene (pătrunse în pictură mai ales în varianta turco-tătară, feminină, figură
întreagă și drapată) (...) sau adâncite în ceremonialuri uitate de timp.
(...); într-o viață artistică. dominată de un pășunism grațios, `acele cimitire turcești, adăpostul
cadânelor văduve, al căror bocet monoton ținea isonul vântului care le umfla șalvarii multicolori`, trebuie să fi produs impresii de neșters și
emulații pe măsură, întrerupte brutal de izbucnirea războiului.
(...) al enigmaticei așezări numite în timp Cruni, Dionysopolis, atunci
și astăzi Balcic, peisagistica națională
identifică `iconografia unei geografii
culturale`.
Revelația ținuturilor dobrogene,
a acestor anticamere ale orientului
(...).