Ion Ghica, Amintiri despre Grigorie Alexandrescu*
în Ion Ghica, Scrisori alese, Editura pentru
literatură și artă a Uniunii Scriitorilor din România, București, 1950
*Tipărită în „Convorbiri literare”, nr. 2, 1 mai 1886,
sub titlul Corespondența cu V. Alecsandri (Scrisoarea XXV). Amintiri despre
Gr. Alexandrescu
Scumpe amice,
De câte ori am venit la Londra, una din întâiele mele vizite a fost pentru Muzeul Britanic, acel palat în care se află adunate manuscriptele cele mai prețioase ale lumii învățate și minunile artei antice, unde se defășură, ca într-o panoramă, istoria geniului omenesc.
Într-una din zile, pe când eram acolo, în sala în care sunt espuse de jur împrejur, vestitele marmure Elgin(1) și stam admirând frumoasele metope(2) dintre triglifele(3) frezei exterioare ale Partenonului(1) pe cari sunt reprezentate în ronde-bosse(2) luptele Grecilor cu Centaurii(3), aud pe cineva care-mi zice:
1 Thomas Bruce Elgin (1766-1841) = diplomat și anticar scoțian. A adunat din Acropolea Atenei o colecție prețioasă de lucruri de artă, cunoscute sub numele de marmurele lui Elgin.
2 metopă = interval pătrat, de obicei sculptat, dintre triglifele unei frize dorice.
3 triglife = ornamente ale frizei constând din trei șănțulețe sculptate. Friza este brâul sculptat dintre arhitravă (placa de deasupra capitelului) și cornișă (placa de deasupra coloanei).
1 Partenon = templul zeiței Atena
2 rond-bosse = sculptură murală în relief
3 Centauri = monștri din mitologia greacă, oameni în partea de sus a corpului, cai de la abdomen în jos.
Mă întorc să văz cine mă apostrofează și dau cu ochii de Lordul Ald..., un vechi amic, turcofil fanatic, care-și urmează vorba înainte în felul următor:
-Vezi, pietrele astea, cu rapsodiile lui Homer, cu tragediile lui Sofocle, lui Euripid și cu scrierile lui Platon, Aristotel și Herodot au fost cauza că puterile Europei nu au lăsat pe Turci la 1821 să strivească pe Greci, când s-au răsculat contra Sultanului. Astea au făcut pe Byron cu tinerimea din Cambridge, din Oxford și din toate universitățile să alerge în ajutorul Grecilor, să exalte opiniunea publică până a sili pe Europa să ardă flota turcească la Navarin și să proclame independența Moreei!
Avea dreptate nobilul Lord. Așa e! Arta și literatura, oameni de acum trei mii de ani, au luptat pentru liberarea Greciei, alături de cei mai eroici palicari(4) ai Agoanei(5).
4 palicar = voluntar gec
5 agoană = luptă
120 (...) Potcoava Ungurului și a Croatului a putut s-o calce, dar n-a putut s-o nimicească, nici s-o oprească a se ridica.
1 Charles Montesquieu (1681-1755) = scriitor francez, ideolog al monarhiei constituționale
124 (...) G. A. Mi-a recitat cu entuziasm scene întregi din Andromaca și din Fedra de Racine.
125 (...) [salonul logofătului Dimitrie Ghica] Alexandrescu a recitat scene întregi din Sofocle și Euripid, în limba elenă; știa pe Anacreon din scoarță până-n scoarță. Anacreon era poetul favorit al Văcărescului, care adesea lua versul din gura lu Alexandrescu, până ajungea la vreo strofă care-i scăpa din memorie, de unde apoi urma iar Alexandrescu înainte, și serata s-a încheiat, după cum se obicinuia pe atunci, cu un curcan fript, (...).
126 [maiorul Câmpineanu – Societatea Filarmonică] (...) Atunci s-au tradus mai multe dintre comediile lui Moliere, dintre cari Amfitrion a avut un succes de seamă.
De ce n-a voit soarta să poată vedea și el [G. A.] pe Români urcând dealul Griviței, înfigând în creștet gloriosul lor steag, și pe viteazul și fiorosul Osman-Pașa închinând sabia unui tânăr colonel român.
(...)
De copil, Alexandrescu cunoștea poeții greci vechi și moderni; (...)
134 (...) [podul casei de la Mitropolie a lui G. A.] Multe oare plăcute am petrecut noi împreună, în mijlocul acelor in-folio, citind când Viețile oamenilor iluștri de Plutarch, când viețile sfinților în Cazanie, când pe Tucidid sau pe Xenofon!