Christophe Bertram, Europa în balanță, trad. I. Ieronim & A. Tudor, Clavis, 1996 (Washington, 1995)
Introducere
9 (...) În ultimii patru ani, Europa a fost martora unui sângeros război în Balcani, care abia acum dă semne că s-ar termina.
10 (...) Totuși, așa cum a demonstrat și războiul din Balcani, tensiunile, pericolele și chiar războaiele care apar se manifestă în general în regiuni restrânse - spre deosebire de situația Războiului Rece, când ele ar fi avut consecințe globale.
14 (...) Pentru Uniunea Europeană, nesiguranța este rezultatul îndoielilor tot mai mari care îi chinuie pe cetățenii Europei și guvernele lor, în legătură cu înțelepciunea hotărârii de a transfera noi puteri Uniunii și cu pericolul ca obiectivul supranațional originar să-și piardă din importanță o dată cu includerea mai multor țări din nordul, sudul, estul și centrul Europei, țări cu o mare diversitate de probleme.
15 (...) Cât timp își poate păstra NATO credibilitatea ca alianță militară, când prima încercare din Europa după Războiul Rece, conflictul din Balcani, a găsit o alianță nehotărâtă și șovăitoare, care și-a adunat curajul și voința de a interveni abia după câțiva ani?
16 În Balcani, NATO și-a temporizat acțiunea pentru a evita absorbirea sa în conflict - însă a descoperit că era din ce în mai atrasă în el, dacă nu forțele sale militare, cel puțin cu prestigiul său, cu autoritatea, credibilitatea și coeziunea sa.
9 (...) În ultimii patru ani, Europa a fost martora unui sângeros război în Balcani, care abia acum dă semne că s-ar termina.
10 (...) Totuși, așa cum a demonstrat și războiul din Balcani, tensiunile, pericolele și chiar războaiele care apar se manifestă în general în regiuni restrânse - spre deosebire de situația Războiului Rece, când ele ar fi avut consecințe globale.
14 (...) Pentru Uniunea Europeană, nesiguranța este rezultatul îndoielilor tot mai mari care îi chinuie pe cetățenii Europei și guvernele lor, în legătură cu înțelepciunea hotărârii de a transfera noi puteri Uniunii și cu pericolul ca obiectivul supranațional originar să-și piardă din importanță o dată cu includerea mai multor țări din nordul, sudul, estul și centrul Europei, țări cu o mare diversitate de probleme.
15 (...) Cât timp își poate păstra NATO credibilitatea ca alianță militară, când prima încercare din Europa după Războiul Rece, conflictul din Balcani, a găsit o alianță nehotărâtă și șovăitoare, care și-a adunat curajul și voința de a interveni abia după câțiva ani?
16 În Balcani, NATO și-a temporizat acțiunea pentru a evita absorbirea sa în conflict - însă a descoperit că era din ce în mai atrasă în el, dacă nu forțele sale militare, cel puțin cu prestigiul său, cu autoritatea, credibilitatea și coeziunea sa.
1. Confruntarea cu incertitudinea
Pericole și reacții
21 (...) Înseamnă atunci că adevăratul pericol este cel al conflictelor periferice - în Balcani, în Georgia sau în Algeria - care pot cuprinde Europa Occidentală? (...) Chiar și lunga și amara luptă din Balcani s-a limitat numai la acea regiune. Impactul major pe care acest conflict îl are asupra securității Europei Occidentale este indirect - el a împins un milion de refugiați spre Europa de Vest, subminând credibilitatea Alianței Occidentale și creând precedentul supărător că, în mijlocul Europei, forțele militare sunt încă o dată utile pentru cuceriri teritoriale.
(...) Cele mai posibile candidate la lupta de tip balcanic - câteva din noile democrații din Europa Centrală și de Est și statele succesoare ale sovietelor, care nu au depășit încă transformările economice și politice - demonstrează un grad remarcabil de consolidare.
21 (...) Înseamnă atunci că adevăratul pericol este cel al conflictelor periferice - în Balcani, în Georgia sau în Algeria - care pot cuprinde Europa Occidentală? (...) Chiar și lunga și amara luptă din Balcani s-a limitat numai la acea regiune. Impactul major pe care acest conflict îl are asupra securității Europei Occidentale este indirect - el a împins un milion de refugiați spre Europa de Vest, subminând credibilitatea Alianței Occidentale și creând precedentul supărător că, în mijlocul Europei, forțele militare sunt încă o dată utile pentru cuceriri teritoriale.
(...) Cele mai posibile candidate la lupta de tip balcanic - câteva din noile democrații din Europa Centrală și de Est și statele succesoare ale sovietelor, care nu au depășit încă transformările economice și politice - demonstrează un grad remarcabil de consolidare.
Stabilitate prin stabilizarea instituțiilor
23 (...) Tragedia din Balcani, primul război european al erei noi, este un exemplu în acest sens: războiul nu a fost rezultatul prestabilit al dezmembrării Iugoslaviei lui Tito, ci rezultatul unei combinații de eșecuri politice, dintre care nici unul nu ar fi putut, de unul singur, să declanșeze conflictul.
24 (...) Imaginați-vă ce se întâmpla dacă Iugoslavia ar fi fost membru cu drepturi depline al Comunității Europene (sau numai aspirantă) în 1990, cu un an înainte ca diferitele republici să opteze pentru independență și să se împotmolească în război. Ele ar fi fost antrenate într-o procedură menită să reconcilieze independența națională cu independența regională, îndreptând liderii politici spre prosperitatea economică pentru poporul lor decât spre cuceriri teritoriale și „purificare etnică”. Fitilul aprins ar fi avut mai multe șanse să fie stins înainte ca flacăra să ajungă dinamită. În spațul strâmt al amenințărilor imediate instituțiile pot rareori interveni eficient. În spațiul mai larg al întâmplărilor indirecte, ele sunt în elementul lor.
23 (...) Tragedia din Balcani, primul război european al erei noi, este un exemplu în acest sens: războiul nu a fost rezultatul prestabilit al dezmembrării Iugoslaviei lui Tito, ci rezultatul unei combinații de eșecuri politice, dintre care nici unul nu ar fi putut, de unul singur, să declanșeze conflictul.
24 (...) Imaginați-vă ce se întâmpla dacă Iugoslavia ar fi fost membru cu drepturi depline al Comunității Europene (sau numai aspirantă) în 1990, cu un an înainte ca diferitele republici să opteze pentru independență și să se împotmolească în război. Ele ar fi fost antrenate într-o procedură menită să reconcilieze independența națională cu independența regională, îndreptând liderii politici spre prosperitatea economică pentru poporul lor decât spre cuceriri teritoriale și „purificare etnică”. Fitilul aprins ar fi avut mai multe șanse să fie stins înainte ca flacăra să ajungă dinamită. În spațul strâmt al amenințărilor imediate instituțiile pot rareori interveni eficient. În spațiul mai larg al întâmplărilor indirecte, ele sunt în elementul lor.
2. O alianță fără fond?
Criza existențială NATO
31 (...) Războiul din Balcani este tipic pentru noua situație și nu un caz special (cum pretind mulți). A arătat cât de greu este pentru NATO să realizeze, pe cea mai mare durată a conflictului, altceva decât un consens al inacțiunii. Abia atunci când, după mai mult de patru ani de război, prețul lipsei de acțiune a ajuns prea mare, Alianța a conceput un plan care să pună capăt luptei. Membrele NATO au fost incapabile să înțeleagă din timp importanța strategică a conflictului. (...)
În anii Războiului Rece, lupta din Iugoslavia ar fi trimis imediat semnale de alarmă în tot Vestul. Multe scenarii despre al treilea război mondial au avut ca punct de plecare într-o presupusă criză ce urma să apară după moartea lui Tito. În aceste scenarii, Uniunea Sovietică nu ezita să exploateze situația pentru a-și extinde zona de control și Occidentul se unea ca să opună rezistență amenințării sovietice. (...)
La izbucnirea războiului din Balcani, în vara anului 1991, guvernele occidentale au fost de părere unanimă că problema era de importanță minoră pentru securitatea lor.
32 (...) Bosnia a devenit un soi de mlaștină pentru Occident (argumentul preferat al oficialităților din Vest pentru a nu se implica), asta și din cauză că Occidentul a fost dispus să-i lase pe alții să dispună cursul evenimentelor. Abia în toamna anului 1995, când balanța militară a înclinat în defavoarea sârbilor bosniaci și în avantajul guvernelor croat și bosniac, puterile occidentale, sub conducerea SUA, au luat, în sfârșit, frâiele în mâini, adăugând un puternic argument militar la diplomația lor până atunci șovăitoare.
Aceia care doresc să califice războiul din Balcani și performanța obținută de NATO în acest context drept o excepție, un eveniment izolat din care nu se pot învăța lecții generale, trebuie să explice cum se vor deosebi primejdiile viitoare de acesta. Noile pericole pentru securitatea occidentală pot fi chiar mai indirecte decât în Balcani. (...) Poate cineva care susține că Iugoslavia este un caz special, să afirme cu seriozitate că membrii NATO se vor comporta altfel la izbucnirea unui alt conflict?
Toate celelalte conflicte imaginabile vor fi în continuare departe - fie că este vorba de luptele interetnice din sud-estul Europei, de războaiele tribale din Caucaz, de revoluțiile islamice care zguduie Africa de Nord sau de o nouă situație extremă din Golf.
33 Faptul că Occidentul nua fost în stare să privească conflictul european din Balcani ca pe o primejdie demonstrează că, în mai multe planuri, va fi chiar mai puțin în măsură să răspundă la multe alte situații. (...) Dacă, de exemplu, Turcia ar fi atrasă într-un conflict regional, ca urmare a crizei kurde, partenerii săi din NATO nu i-ar veni imediat în ajutor.
(...) În plus, conceptul [unitate în operațiile „în afara zonei”] conține erori practice, puse în evidență prin felul în care NATO a ajuns să se implice în cursa războiului din Balcani.
34 (...) (...) ; astfel, consimțământul tuturor celor 16 guverne de a impune interdicția ONU de a se efectua zboruri deasupra Bosniei sau de a organiza lovituri aeriene pentru a proteja forțele ONU a fost posibil și pentru că guvernele care s-au opus cel mai mult intervenției militare, în special Marea Britanie, s-au putut bizui pe hotărârea comandanților ONU de la sol pentru a evita orice acțiune serioasă. (...)
Acest lucru ne sugerează că incapacitatea alianței NATO de a acționa unit și în timp util, după cum s-a văzut în Balcani, nu este o excepție, ci o regulă: (...). (...) Nu este adevărat că guvernele occidentale erau adânc divizate în ceea ce privește modul de acțiune în Balcani. Ele au fost unite de dorința fermă de a nu întreprinde nimic serios în acest război - un consens fundamental, umbrit deseori de neînțelegerile pe marginea unor probleme secundare.
Este adevărat că, la sfârșitul verii anului 1995, după peste patru ani de război în Balcani, Alianța a părut în cele din urmă să-și redescopere hotărârea pentru acțiuni decisive. Aviația NATO a condus o campanie importantă împotriva pozițiilor sârbilor bosniaci, pentru a-i face pe liderii lor să accepte un plan de compromis, iar guvernele din Alianță au insista ca forța NATO însărcinată cu supravegherea aplicării unui acord de pace să fie sub comanda operativă NATO, autorizată dar nu comandată de ONU. Toate acestea au fost utile, poate chiar decisive pentru a pune capăt războiului bosniac - (...).
35 (...) Este semnificativ faptul că dorința alianței NATO de a trimite 5.000 de oameni în Bosnia-Herțegovina, la sfârșitul anului 1995, a coincis cu încetarea ostilităților în zonă. De aceea, performanța generală a NATO în cadrul conflictului din Balcani, inclusiv contribuția sa impresionantă de la sfârșit, confirmă dificultatea organizatorică cu care se confruntă în realizarea operațiunilor „în afara zonei”.
31 (...) Războiul din Balcani este tipic pentru noua situație și nu un caz special (cum pretind mulți). A arătat cât de greu este pentru NATO să realizeze, pe cea mai mare durată a conflictului, altceva decât un consens al inacțiunii. Abia atunci când, după mai mult de patru ani de război, prețul lipsei de acțiune a ajuns prea mare, Alianța a conceput un plan care să pună capăt luptei. Membrele NATO au fost incapabile să înțeleagă din timp importanța strategică a conflictului. (...)
În anii Războiului Rece, lupta din Iugoslavia ar fi trimis imediat semnale de alarmă în tot Vestul. Multe scenarii despre al treilea război mondial au avut ca punct de plecare într-o presupusă criză ce urma să apară după moartea lui Tito. În aceste scenarii, Uniunea Sovietică nu ezita să exploateze situația pentru a-și extinde zona de control și Occidentul se unea ca să opună rezistență amenințării sovietice. (...)
La izbucnirea războiului din Balcani, în vara anului 1991, guvernele occidentale au fost de părere unanimă că problema era de importanță minoră pentru securitatea lor.
32 (...) Bosnia a devenit un soi de mlaștină pentru Occident (argumentul preferat al oficialităților din Vest pentru a nu se implica), asta și din cauză că Occidentul a fost dispus să-i lase pe alții să dispună cursul evenimentelor. Abia în toamna anului 1995, când balanța militară a înclinat în defavoarea sârbilor bosniaci și în avantajul guvernelor croat și bosniac, puterile occidentale, sub conducerea SUA, au luat, în sfârșit, frâiele în mâini, adăugând un puternic argument militar la diplomația lor până atunci șovăitoare.
Aceia care doresc să califice războiul din Balcani și performanța obținută de NATO în acest context drept o excepție, un eveniment izolat din care nu se pot învăța lecții generale, trebuie să explice cum se vor deosebi primejdiile viitoare de acesta. Noile pericole pentru securitatea occidentală pot fi chiar mai indirecte decât în Balcani. (...) Poate cineva care susține că Iugoslavia este un caz special, să afirme cu seriozitate că membrii NATO se vor comporta altfel la izbucnirea unui alt conflict?
Toate celelalte conflicte imaginabile vor fi în continuare departe - fie că este vorba de luptele interetnice din sud-estul Europei, de războaiele tribale din Caucaz, de revoluțiile islamice care zguduie Africa de Nord sau de o nouă situație extremă din Golf.
33 Faptul că Occidentul nua fost în stare să privească conflictul european din Balcani ca pe o primejdie demonstrează că, în mai multe planuri, va fi chiar mai puțin în măsură să răspundă la multe alte situații. (...) Dacă, de exemplu, Turcia ar fi atrasă într-un conflict regional, ca urmare a crizei kurde, partenerii săi din NATO nu i-ar veni imediat în ajutor.
(...) În plus, conceptul [unitate în operațiile „în afara zonei”] conține erori practice, puse în evidență prin felul în care NATO a ajuns să se implice în cursa războiului din Balcani.
34 (...) (...) ; astfel, consimțământul tuturor celor 16 guverne de a impune interdicția ONU de a se efectua zboruri deasupra Bosniei sau de a organiza lovituri aeriene pentru a proteja forțele ONU a fost posibil și pentru că guvernele care s-au opus cel mai mult intervenției militare, în special Marea Britanie, s-au putut bizui pe hotărârea comandanților ONU de la sol pentru a evita orice acțiune serioasă. (...)
Acest lucru ne sugerează că incapacitatea alianței NATO de a acționa unit și în timp util, după cum s-a văzut în Balcani, nu este o excepție, ci o regulă: (...). (...) Nu este adevărat că guvernele occidentale erau adânc divizate în ceea ce privește modul de acțiune în Balcani. Ele au fost unite de dorința fermă de a nu întreprinde nimic serios în acest război - un consens fundamental, umbrit deseori de neînțelegerile pe marginea unor probleme secundare.
Este adevărat că, la sfârșitul verii anului 1995, după peste patru ani de război în Balcani, Alianța a părut în cele din urmă să-și redescopere hotărârea pentru acțiuni decisive. Aviația NATO a condus o campanie importantă împotriva pozițiilor sârbilor bosniaci, pentru a-i face pe liderii lor să accepte un plan de compromis, iar guvernele din Alianță au insista ca forța NATO însărcinată cu supravegherea aplicării unui acord de pace să fie sub comanda operativă NATO, autorizată dar nu comandată de ONU. Toate acestea au fost utile, poate chiar decisive pentru a pune capăt războiului bosniac - (...).
35 (...) Este semnificativ faptul că dorința alianței NATO de a trimite 5.000 de oameni în Bosnia-Herțegovina, la sfârșitul anului 1995, a coincis cu încetarea ostilităților în zonă. De aceea, performanța generală a NATO în cadrul conflictului din Balcani, inclusiv contribuția sa impresionantă de la sfârșit, confirmă dificultatea organizatorică cu care se confruntă în realizarea operațiunilor „în afara zonei”.
Tensiunile schimbării
38 (...) Când, în noiembrie 1994, respectând procedurile acceptate ulterior și după consultații neoficiale, Comandantul Suprem al Aliaților din Europa a cerut șase avioane de recunoaștere de la Forțele Aeriene Germane pentru a le folosi în Bosnia s-a confruntat cu greutăți majore și neașteptate.
39 (...) Ele statele membre își pot chiar retrage forțele dintr-o operațiune comună - așa cum s-a întâmplat cu SUA în noiembrie 1994, când și-au retras din forța maritimă care supraveghea respectarea embargoului ONU asupra armelor impus fostei Iugoslavii.
38 (...) Când, în noiembrie 1994, respectând procedurile acceptate ulterior și după consultații neoficiale, Comandantul Suprem al Aliaților din Europa a cerut șase avioane de recunoaștere de la Forțele Aeriene Germane pentru a le folosi în Bosnia s-a confruntat cu greutăți majore și neașteptate.
39 (...) Ele statele membre își pot chiar retrage forțele dintr-o operațiune comună - așa cum s-a întâmplat cu SUA în noiembrie 1994, când și-au retras din forța maritimă care supraveghea respectarea embargoului ONU asupra armelor impus fostei Iugoslavii.
Noua misiune: asigurarea păcii după Războiul Rece
43 Este normal pentru vest-europeni să fie conștienți de impactul instabilităților din Europa de Est (deși, după cum demonstrează războiul din Balcani, s-a dovedit contrariul) și să se gândească la rezolvarea.
44 (...) (...); mai poate, de asemenea, ajuta la reducerea tensiunilor din interior, așa cum NATO a ajutat la împiedicarea izbucnirii unui război greco-turc, în ciuda antagonismelor dintre cei doi membri ai Alianței sau (...).
43 Este normal pentru vest-europeni să fie conștienți de impactul instabilităților din Europa de Est (deși, după cum demonstrează războiul din Balcani, s-a dovedit contrariul) și să se gândească la rezolvarea.
44 (...) (...); mai poate, de asemenea, ajuta la reducerea tensiunilor din interior, așa cum NATO a ajutat la împiedicarea izbucnirii unui război greco-turc, în ciuda antagonismelor dintre cei doi membri ai Alianței sau (...).
4.Europa de Est și noul NATO
De ce este necesară extinderea NATO
58 (...) Dacă alianța s-a dovedit pregătită și dornică să intervină în conflictul din Balcani pentru a împiedica cea mai cumplită formă de instabilitate - un război prelungit pe teritoriul european - (...). Conflictul din Balcani a demonstrat că este mai bine să fii sigur în cadrul și nu în afara alianței NATO.
58 (...) Dacă alianța s-a dovedit pregătită și dornică să intervină în conflictul din Balcani pentru a împiedica cea mai cumplită formă de instabilitate - un război prelungit pe teritoriul european - (...). Conflictul din Balcani a demonstrat că este mai bine să fii sigur în cadrul și nu în afara alianței NATO.
Definirea condiției de membru NATO
61 (...) E limpede că nu toate țările așezate în zona vestică dintre Germania, Grecia, Turcia și Rusia vor putea și vor fi rugate să se alăture Alianței Occidentale.
62 Într-un viitor apropiat s-ar putea ca evoluția țărilor dintre estul și sud-estul Europei, precum și repercusiunile ce pot apărea ca urmare a admiterii de noi membri în NATO, să excludă posibilitatea ca, pe moment, majoritatea acestor state să fie admise.
61 (...) E limpede că nu toate țările așezate în zona vestică dintre Germania, Grecia, Turcia și Rusia vor putea și vor fi rugate să se alăture Alianței Occidentale.
62 Într-un viitor apropiat s-ar putea ca evoluția țărilor dintre estul și sud-estul Europei, precum și repercusiunile ce pot apărea ca urmare a admiterii de noi membri în NATO, să excludă posibilitatea ca, pe moment, majoritatea acestor state să fie admise.
Implicații pentru Alianță
64 (...) Grecia și Turcia au fost primite la începutul anilor 1950, când conflictul coreean a stârnit temeri față de un război iminent în Europa; (...).
64 (...) Grecia și Turcia au fost primite la începutul anilor 1950, când conflictul coreean a stârnit temeri față de un război iminent în Europa; (...).
Țări care nu sunt încă membre și țări care nu vor fi niciodată
68 (...) [membru asociat] Ar putea fi un lucru foarte potrivit pentru unele țări, cum ar fi Slovacia, România și Bulgaria, considerate candidate potențiale la statutul de membre, dar pentru care, dintr-o diversitate de motive interne și externe, încă nu a sosit timpul.
68 (...) [membru asociat] Ar putea fi un lucru foarte potrivit pentru unele țări, cum ar fi Slovacia, România și Bulgaria, considerate candidate potențiale la statutul de membre, dar pentru care, dintr-o diversitate de motive interne și externe, încă nu a sosit timpul.
5. O uniune cu probleme
Imperativul instituțional
75 (...) Deoarece se extinde geografic către Europa de Sud-Est, Centrală și de Est, trebuie să cuprindă o varietate din ce în ce mai mare de interese naționale, ceea ce face unitatea de vederi să fie chiar mai greu de obținut decât ar fi cazul pentru numărul de state implicate în proces.
76 (...) [susținătorii integrării europene] Ei se referă la nemulțumirea opiniei publice față de ideea europeană, apărută după insuccesul înregistrat de Uniune în conflictul din Balcani și la sondajele de opinie, care arată aprobarea pentru acordarea unui sprijin mai puternic acordat apărării comune și politicii de securitate.
(...) [tratatul Maastricht] Cu toate acestea, în doi ani procedura a produs numai șapte inițiative modeste, printre care trimiterea de observatori la alegerile din Rusia și Africa de Sud și înființarea unei administrații UE în orașul bosniac Mostar.
77 Mai mult, după cum a demonstrat din nou dezordinea de care Europa a dat dovadă în Iugoslavia, birocrații din ministerele de externe sunt de obicei pregătiți în arta transformării diferențelor minore în unele majore - în interese naționale incompatibile.
75 (...) Deoarece se extinde geografic către Europa de Sud-Est, Centrală și de Est, trebuie să cuprindă o varietate din ce în ce mai mare de interese naționale, ceea ce face unitatea de vederi să fie chiar mai greu de obținut decât ar fi cazul pentru numărul de state implicate în proces.
76 (...) [susținătorii integrării europene] Ei se referă la nemulțumirea opiniei publice față de ideea europeană, apărută după insuccesul înregistrat de Uniune în conflictul din Balcani și la sondajele de opinie, care arată aprobarea pentru acordarea unui sprijin mai puternic acordat apărării comune și politicii de securitate.
(...) [tratatul Maastricht] Cu toate acestea, în doi ani procedura a produs numai șapte inițiative modeste, printre care trimiterea de observatori la alegerile din Rusia și Africa de Sud și înființarea unei administrații UE în orașul bosniac Mostar.
77 Mai mult, după cum a demonstrat din nou dezordinea de care Europa a dat dovadă în Iugoslavia, birocrații din ministerele de externe sunt de obicei pregătiți în arta transformării diferențelor minore în unele majore - în interese naționale incompatibile.
6. Europa de Est și Uniunea Europeană
85 (...) În trecut, includerea în UE a ajutat țările să depășească regimurile autoritare și să facă trecerea spre stabilitate socială și democratică. Grecia, Spania, Portugalia sunt primele exemple.
86 (...) Spre deosebire de NATO - care definit motivele și modalitatea primirii de noi membri, dar mai are nevoie de timp pentru a identifica țările care se califică (și când) - UE a specificat, prin încheierea tratatelor de asociere, țările pe care le consideră eligibile: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria, România, Țările Baltice și Slovenia.
85 (...) În trecut, includerea în UE a ajutat țările să depășească regimurile autoritare și să facă trecerea spre stabilitate socială și democratică. Grecia, Spania, Portugalia sunt primele exemple.
86 (...) Spre deosebire de NATO - care definit motivele și modalitatea primirii de noi membri, dar mai are nevoie de timp pentru a identifica țările care se califică (și când) - UE a specificat, prin încheierea tratatelor de asociere, țările pe care le consideră eligibile: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria, România, Țările Baltice și Slovenia.
7. NATO și Uniunea Europeană
UEO: o problemă mai mult decât o soluție
97 (...) Adevărul este că nici NATO, nici UEO nu sunt capabile să conducă operații în afara zonei; orice ar încerca, ar ajunge la o ruptură. Pentru ambele organizații, aceasta a fost lecția învățată de la conflictul balcanic. (...) Țările principale din UEO, în loc să manifeste unanimitate privind obiectivele din Balcani, și-au observat reciproc motivele cu adâncă neîncredere.
97 (...) Adevărul este că nici NATO, nici UEO nu sunt capabile să conducă operații în afara zonei; orice ar încerca, ar ajunge la o ruptură. Pentru ambele organizații, aceasta a fost lecția învățată de la conflictul balcanic. (...) Țările principale din UEO, în loc să manifeste unanimitate privind obiectivele din Balcani, și-au observat reciproc motivele cu adâncă neîncredere.
Un NATO europenizat
99 (...) Încă o dată, conflictul balcanic a demonstrat intens aceste schimbări. Pentru că SUA au refuzat să trimită forțe armate de teren în acea zonă, majoritatea căștilor albastre au venit de la aliații europeni ai NATO.
100 În iunie 1995, după un atac NATO greșit asupra depozitelor de muniție sârbești din Bosnia, sârbii bosniaci au luat ostateci „căști albastre” ONU. (...) SUA a luat mai departe inițiativa negocierilor după victoria Croației în Krajina în august 1995, schimbând ecuația strategică - ceea ce arată doar că americanii pot încă să preia conducerea, nu și că asta vor face întotdeauna.
Conflictul balcanic, e drept, se petrece în Europa. (...)
E o incapacitate instituționalizată de însăși structura ei [UEO] specială, reunind 4 tipuri de afiliere: (...); membri asociați, țări europene membri NATO, dar nu UE (Turcia, Islanda, Norvegia);
99 (...) Încă o dată, conflictul balcanic a demonstrat intens aceste schimbări. Pentru că SUA au refuzat să trimită forțe armate de teren în acea zonă, majoritatea căștilor albastre au venit de la aliații europeni ai NATO.
100 În iunie 1995, după un atac NATO greșit asupra depozitelor de muniție sârbești din Bosnia, sârbii bosniaci au luat ostateci „căști albastre” ONU. (...) SUA a luat mai departe inițiativa negocierilor după victoria Croației în Krajina în august 1995, schimbând ecuația strategică - ceea ce arată doar că americanii pot încă să preia conducerea, nu și că asta vor face întotdeauna.
Conflictul balcanic, e drept, se petrece în Europa. (...)
E o incapacitate instituționalizată de însăși structura ei [UEO] specială, reunind 4 tipuri de afiliere: (...); membri asociați, țări europene membri NATO, dar nu UE (Turcia, Islanda, Norvegia);
Extinderea spre Est: separată, dar paralelă
103 (...) Pe de altă parte, UE nu a fost prudentă în selecție: nu numai Polonia, Ungaria și Cehia, dar și Slovacia, România, Bulgaria, Slovenia și cele trei state baltice sunt considerate ca membre UE, într-un viitor oarecare.
103 (...) Pe de altă parte, UE nu a fost prudentă în selecție: nu numai Polonia, Ungaria și Cehia, dar și Slovacia, România, Bulgaria, Slovenia și cele trei state baltice sunt considerate ca membre UE, într-un viitor oarecare.
Instrumente variate pentru variate probleme
105 (...) Unele din probabilele state membre ale UE în viitor - statele baltice, România, Bulgaria ori Slovenia s-ar putea să nu devină aliate NATO.
105 (...) Unele din probabilele state membre ale UE în viitor - statele baltice, România, Bulgaria ori Slovenia s-ar putea să nu devină aliate NATO.
8. Conexiunea atlantică
Numai lipsa conducerii?
110 (...) SUA încă mai poate și de multe ori mai vrea să se situeze în frunte în situații speciale - cum a fost atacul Irakului împotriva Kuwaitului, proliferarea nucleară în Asia de Est sau eforturile întârziate pentru pacea în Balcani.
110 (...) SUA încă mai poate și de multe ori mai vrea să se situeze în frunte în situații speciale - cum a fost atacul Irakului împotriva Kuwaitului, proliferarea nucleară în Asia de Est sau eforturile întârziate pentru pacea în Balcani.