Ebru Resul, Tătarii din Dobrogea, clasa XI, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”,
în
Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani &
Universitatea Ovidius Constanța, Tătarii
dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, ed. II, Ovidius University
Press, 2014
(126) Ei [tătarii] provind din cumani (kîpceak), populație
turcică formată între gurile Dunării și Urali, înainte de a fi
cucerită de mongoli și au făcut parte din Hoarda de Aur, imperiu medieval
creat de urmașii lui Ginghis-Han, care și-au întins stăpânirea și peste partea est
a României, inclusiv Dobrogea. (...)
De-a lungul secolelor XVII și XVIII are loc o migrație
continuă din Crimeea în Dobrogea, care ia proporții de masă odată cu
anexarea Crimeii de ruși în 1783.
Datele statistice privind numărul exact al tătari din România nu sunt
concludente fie că o parte din ei la recensământ s-au declarat turci,
fie că recenzorii i-au declarat turci. Statistica oficială din 1882
consemnează în Dobrogea 31.078 de tătari. (...)
Ocupația principală a tătarilor a fost creșterea vitelor și agricultura.
(...)
Începând cu 1980, editura Kriterion publică zeci de cărți din literatura
populară și cultă, în limbile tătară și turcă.
Există două ziare, ce se tipăresc lunar, în limbile turcă și tătară, „Hakses”
și „Karadeniz”, sprijinite financiar de guvernul României.
(127) În lumea turcică muzica este asemănătoare. Că este din
Kazahstan, din Dobrogea există o unitate de tonalitate. Cântecele
acestea se găsesc pe teritoriul anatolian, turc, dar se întâlnesc și la
noi, în Dobrogea.
(127) Până în 1878, geamiile erau pentru dobrogenii musulmani
centrul activității lor nu doar religoasă, ci și culturale. Aici
se învăța să se scrie și să se citească, se realiza cunoașterea și interpretarea
Coranului și alte lucruri esențiale.