Andrei Pleșu, Unde au fost și unde sunt
„călăreții spirituali ai valurilor”?. Convorbire despre intelectualitatea din
România, despre specificul, rolul și omisiunile acesteia, în Kantor Lajos
& Salat Levente (eds.), „Antologia revistei de cultură „Korunk””, Cluj
43 – (...) Eu personal nu văd un parlament făcut din Jean
Paul Sartre, Andre Gide, Salvador Dali, Georg Lukacs, de exemplu. Și aici sunt platonician
puțin, în sensul că nu cred că lumea asta a intelectualilor, care e o lume, fiecare
intelectual are orgoliul autonomiei. (...) Deci, în principiu un intelectual nu
este un om politic, folosind cuvântul politic în sens etimologic de data
aceasta. Adică un om al cetății, al polisului, al comunității. (...).
(...)
-Și cred că și acum sunt tot acolo. Aici e altceva,
sunt numai oportuniști, sunt descurcăreți, sunt oameni care iubesc puterea și
privilegiile. Aici e o chestie balcanică sau în orice caz răsăriteană. (...)
Pe de altă parte, să nu uităm că, totuși, Marx însuși a fost un intelectual.
Engels și Lenin, la fel, erau intelectuali. Și Platon; și teoria lui
politică e destul de ciudată. (...)
45 – (...) Și poate că dacă ne-am muta spre Bosfor,
am deveni mai interesanți, chiar dacă greșim, nu? Mi-am permis să glumesc
odată. (...)
+Am putea să ne amintim de evenimentele din Iugoslavia,
dar e de ajuns să pomenim de cele întâmplate la noi, anul trecut. (...)
-Nu știu care este situația – sociologic vorbind
– în Iugoslavia, nu știu cum este în Ungaria. (...) Dar la noi ruptura
dintre intelectualitate și electorat e mare. Și mă tem că așa
este și în Iugoslavia. Drept pentru care, probabil, vocile intelectualilor,
care s-au auzit, au sunat în deșert...
București, 7 august 1991
(„Korunk”, 9/1991)
Andrei Pleșu (1948) – filozof, istoric de artă,
București