Jean Lohisse, Comunicarea. De la transmiterea mecanică la interacțiune, trad. G. Scurtu (Bruxelles 2001), Polirom/Relații publice și publicitate, Iași, 2002, 199 p.
Introducere
generală
Două abordări, două metafore
20 (...) Evoluția gândirii și și științei occidentale a avut drept
sprijin metoda analitică. Aceasta constă în înțelegerea realității
plecând de la descompunerea ei în cât mai multe elemente. Demersul raționalist pleacă
de la Aristotel; (...).
21 (...) Concepția globalistă nu este nouă în sine. Ea există
încă înainte de Aristotel, la pitagoreici și
la Heraclit și caracterizează gândirea altor civilizații
neoccidentale, cum ar fi cea chineză.
Partea a doua
Marile teorii ale comunicării ca relație interactivă și totalitate dinamică
Capitolul 5 Nouătăți esențiale
1.
Noile entități
1.3.Actul de comunicare
Punerea în comun
107 După cum semnalează Bougnoux (1991), pragmatica
privește relațiile de la subiect la subiect, în opoziție cu relațiile
subiect-obiect, care, în grecește, sunt desemnate prin termenul
techne.
Capitolul 6 Sistemică și comunicare
2.
Trei teorii în domeniul comunicării
2.3.O teorie constructivistă a comunicării
2.3.1.Cauzalitatea circulară în cadrul sistemelor vii
128 (...) De fapt, o propoziție poate fi o afirmație
falsă atunci când este adevărată și adevărată când este falsă: este
bine cunoscut exemplul cretanului care declara că toți cretanii sunt
mincinoși.
Capitolul 9 Pragmatici lingvistice și comunicare
2.Curente de cercetare
2.4.Teoriile
narativității
180 Narativitatea, termen propus în 1969 de Tzvetan
Todorov, studiază povestea ca tip specific.
Glosar
193 recursivitate = (...) În sistemele vii, retroacțiunea
pozitivă, care permite evoluția sistemului, produce existența sistemului
printr-un proces de reorganizare. Desemnat prin termenul de recursivitate,
acest proces, absent în cazul mașinii artificiale, trimite la termenul
grecesc poiesis și la ideea de producere de sine sau de
generativitate.(...)
teleonomie = De la telos (sfârșit, scop) și
nomos (regulă). În etica filosofică, o teorie teleologică
reprezintă o teorie care determină moralitatea unei acțiuni sau conduite, în
funcție de consecințele ei. (...)