Idee și mesaj în emisiunile radiofonice naționale și alternativa dezinformării prin subcultură (NASTAC 1999)

Costin Nastac, Idee și mesaj în emisiunile radiofonice naționale și alternativa dezinformării prin subcultură, „Comunicările Hyperion / Ziaristică”, 3 (V. Vișinescu), Hyperion XXI, București, 1999

 

(131) „Cultura greacă se reduce la 70-80 de cărți, spune Noica. Începi cu Homer, treci la Theogonia lui Hesiod, fragmentele orfice, la pitagoreici, o antologie de lirică greacă; răsfoiești câțiva istorici, tragicii, romanele, Aristofan, Lucian; te pierzi 2 săptămâni în cele 20 și ceva de dialoguri ale lui Platon, străbați alert o ediție integrală de Aristotel, citești ce găsești din stoici, din Plutarh, Teofrast și închei cu Sextus Empiricus și Plotin”. (Toate aceste emisiuni, la sugestia lui Noica, au fost făcute de subsemnatul.)

(133) Nu aș vrea să reiau demonstrația  ceea ce a fi substanța dictonului lui Seneca, Nusquam est qui ubique est, adică „niciunde nu este cel ce e oriunde”. Altfel spus, un ziarist nu poate trăi și rezista în teritoriu pretutindeni decât în câmp limitat teritorial (cultural) și doar în regimul de apostolat căreia trebuie să-i fii dăruit.

(138-9) Ar putea cineva să contrazică ideea că un „trecut prin școală”, care nu știe să pună pe harta timpului Troia și Războiul Troiei, deci pe Homer, apoi triadele Socrate-Platon-Aristotel sau Eschil-Sofocle-Euripide, e un repetent și nu are ce căuta în gazetărie? Că Herodot cu Istoriile, Sallustius cu Războiul lui Iugurtha, Cicero cu De oratore, Tacitus cu Analele, (...), e un repetent pe viață nu doar la istorie, ci un absent din rangul elementar al culturii? Ori, toate acestea se învață în clasa V. Iar pe posturile de radio și tv ,dar și în presa scrisă nu doar că Iliada este confundată cu Odiseea, (...).

 

 

In memoriam Leon Ghika (NEGRESCU ȘUȚU 2015)

Radu Negrescu Suțu, In memoriam Leon Ghika, „Dunărea de Jos”, Galați, nr. 166, dec. 2015

 

(35) Leon Ghika, un tânăr ofițer de cavalerie, fiul lui Alexandru Ghika, consul la Constantinopol, (...). (...)

Grigore III Ghika, domnitorul omorât de turci în 1777, întrucât a avut cutezanța de a apăra integritatea Moldovei, un martir al neamului românesc și al stirpei noastre, ale cărui lacrimi îndoliate se regăsesc pe scutul Ghikuleștilor (...).

 

Superlative geografice (NEGUȚ & NICOLAE 1978)

 Silviu Neguț & Ion Nicolae, Superlative geografice, Ion Creangă/Mică enciclopedie, București, 1978, 335 p.

 

 

 

(69) ANTARCTICA

(…) Ideea că la Polul Sud ar exista un continent necunoscut este veche de mai bine de două milenii. Geograful grec Strabon (63 î.e.n. – 19 e.n.) a întocmit o hartă a Pământului, pe care indica, la sud, o zonă rece, nelocuită și necunoscută. (…)

 

(130) DUNĂREA

(…) 1. Podul lui Traian, ridicat între 102-105, în dreptul Drobetei Turnu-Severin de către arhitectul de origine greacă Apollodor din Damasc din ordinul împăratului Traian. 2. Podul de la Celei (castrul Sucidava), la confluența Oltului cu Dunărea, construit în 328 de arhitectul Teophilus Patricius din ordinul împăratului Constantin cel Mare – nu au rămas vestigii, ci doar o monedă pe care figura.

 

(133-4) ETNA

(…) cele mai puternice erupții au avut loc în 475 î. e. n. (menționată de poetul grec Pindar), (…). (…) În 430 î.e.n. (sau 424 î.e.n.) s-a aruncat în crater, ca jertfă pentru zei, filosoful și poetul grec Empedocle.

La altitudine de 2915 m se află Tore del Filosofo, ruină romană care amintește de ascensiunea de către împăratul Hadrian, (…). (…) Romanii considerau craterul hornul atelierelor subterane ale zeului Vulcan (în mitologia greacă Hefaistos), cel care făcea fulgere pentru Zeus și platoșa lui Herakles și scutul lui Ahile.

 

(176-7) KHEOPS

(…) Statuia lui Jupiter din orașul grecesc Olimpia, sculptată de Fidias (Pheidas) în sec. V î.e.n. (distrusă la Istanbul de un incendiu); Colosul din Rodos, statuie uriașă din bronz realizată în 292 -280 î.e.n. de sculptorul Chares și amplasat la intrarea în portul grecesc Rodos (distrusă în 224 î.e.n. de cutremur); Templul Artemisei (Artemision) din colonia greacă Efes, distrus în 356 î.e.n. de locuitorul Herostrat; Farul din Alexandria (130 m) construit de arhitectul Sostrate din Cnidos în 285-247 î.e.n., distrus de un cutremur în 1375.

 

(230-1) NIL

(…); nilometre celebre au fost cele de la (…) și cel de la Syene (Aswan), pe insula Elefantina, menționat de geograful grec Strabon și care a funcționat pînă în secolul nostru (monument istoric).

 

(289) SUEZ

Primele tentative de construire a unei căi navigabile care să traverseze istmul datează, așa cum menționează Herodot și Strabon, de aproape patru milenii, din timpul faraonului Sesostris I – „Canalul Faraonilor”, care lega delta de Marea Roșie.

 

(296-7) THIRA (SANTORIN)

(…) Se presupune că dispariția civilizației minoice din insula Creta (Kriti), situate la 110 km sud de Thira, se datorește acestei catastrofe vulcanice. (…) Săpăturile arheologice, îndeosebi după 1967, au dus la descoperirea unor fresce valoroase, printre care una cu antilopa Oryx beysa și alta cu maimuțe albastre, care se întâlnesc azi numai în Africa, dar, care, probabil cu milenii în urmă, trăiau și în arhipeleagul Ciclade.

 

 

 

În culisele „Celor șapte surori” (NICOLESCU 1984)

George Nicolescu, În culisele „Celor șapte surori”, Ed. Politică, București, 1984

 

II.Moștenirea Rockefeller

(32) Comparând orașul modern cu fotografiile de odinioară, (...), primii ani ai petrolului, de acum un secol, par la fel de îndepărtați ca și civilizația Pompeiului.

 

IV.Dezmembrarea

(73) Ca și surorile mitologice, care au fost transformate de Zeus în stele, ele păreau să-și fi dobândit nemurirea.

 

V.„Surorile” în România

(101) Prezența petrolului în secolele I-V este atestată de rezervoarele de bitum descoperite la Sucidava, Tomis, Histria și Târgșorul vechi.

Producție, rafinare, export

(114) O înțelegere similară se încheie între Shell și concernele germane [1939]. (...) Monstruoasa colaborare se realiza prin societăți interpuse sau a unor adrese codificate. Levant desemna grupul de țări Egipt, Palestina, Siria, Grecia și Malta.

  

VI.Potul cel mare

Prețul

(136) Momentul era greu pentru Exxon și Mobil, care tocmai încheiaseră un contract în vederea achiziției unor acțiuni în Aramco și contractul fusese aprobat exact cu două zile înainte ca președintele Truman să anunțe impunerea doctrinei care i-a purtat numele „în sprijinirea” Greciei și Turciei.

  

VIII.Intrușii

Independenții

(175) Rayburn și [Lyndon] Johnson, a spus Jim Clark, un istoric al petrolului din Houston, au stat precum Horațiu pe pod ani de zile, apărând această lege [1926/scutirea de impozite] împotriva tuturor noilor veniți.

X.„Surorile” sub presiune

(213) Regii petrolului erau șapte, precum zilele genezei, tainele sfinte, păcatele capitale, brațele candelabrului lui Moise, înțelepții Greciei sau minunile lumii.

 

Nicolae Milescu Spătarul (PANAITESCU 1925)

Petre P. Panaitescu, Nicolae Milescu Spătarul, trad. S. Panaitescu (orig. fr. 1925), st. introd. și note Ș. Gorovei, Junimea, Iași, 1987, 107 p.

 

 

Nicolae Milescu Spătarul (1636-1708)

(4) A fost intermediarul principilor Moldovei pe lângă Curtea rusă; aceștia i se adresau ca unui prieten și protector, rugându-l pentru a obține intervenția rusească împotriva suzeranilor turci și (...).

 

I.Nicolae Milescu – boier roman

(8) În această calitate, el comanda în august 1659 un corp de 1.000 de oameni, trimis în Transilvania de voievodul Moldovei spre a-l combate pe principele Gh. Rakoczy, rebel față de Poarta Otomană.

(9) Vodă Ghica fiind transferat de turci în Țara Românească (1659-1660), Milescu l-a urmat și a intrat în nobilimea valahă cu rangul de spătar, dar în septembrie 1660 princiarul său patron a fost mazilit de Poartă; (...).

(9-10) Grigore Ghica îl numi „capuchehaia”, adică reprezentant diplomatic pe lângă Poartă (27), post de încredere pe care spătarul l-a obținut tot grație cunoașterii limbilor străine, lucru prețios pentru o funcție diplomatică. Probabil că a păstrat slujba până la sfârșitul domniei lui Grigore vodă, iar șederea la Constantinopol i-a îngăduit să-și completeze cunoștințele și să facă noi legătură în societatea cărturarilor greci.

n. 27 = Melchisedec, Cronica Romanului, II, p. 87; Arnauld Pomponne, Scrisoarea către Domnii de la Port-Royal, 1704.

(11) În 1655 s-a dus la vechea mănăstire a Neamțului și a scris o lucrare istorică despre icoana făcătoare de minuni a Fecioarei care se găsea acolo, lucrare bazată, zice-se, pe scrisorile grecești ale împăraților bizantini, pe care le- ar fi descoperit în mănăstire. Această scriere s-a păstrat într-o copie a mitropolitului Moldovei Gheorghe, făcută în 1723. (…)

În 1401 domnea Alexandru vodă (1400-32), care trimisese la conciliul de la Florența pe mitropolitul Iosif și teologul Gheorghe Țamblac. Ioan, fiul lui Manuel Paleologul, împăratul Bizanțului, a trecut prin Moldova și a fost întovărășit de domnitor și sfatul său și clerul. Fiul împăratului a admirat și a adus laude lui Dumnezeu văzînd o astfel de țară și un popor cuminte și credincios, un cler împordobit cu virtuți creștinești ale Bisericii Orientului. (…) Alexandru i-a declarant cu mîndrie că nu este supus nici unui suzeran, imperiu sau regat, ci este stăpân absolut al țării, pe care o apără împotriva oricărui dușman. La întoarcerea în Constantinopol, Ioan, urcîndu-se pe tron, a trimis lui Alexandru o coroană imperială, icoane făcătoare de minuni și un privilegiu prin care se recunoștea independența Bisericii moldovenești (30) [12].

[12] = În jurul poveștii s-a deschis o discuție: negîndu-i autenticitatea, Al. Elian (Moldova și Bizanțul în secolul al XV lea – „Cultura moldovenească în timpul lui Ștefan cel Mare”, București, 1964) a negat și orice rol al spătarului în cercetarea documentelor bizantine de la mănăstirea Neamțului. Am arătat într-un studiu că argumentele demonstrației negative a profesorului Al. Elian nu pot fi reținute și că există suficente indicii pentru a admite rolul viitorului spătar în cercetarea documentelor bizantine în 1655, la scurt timp după ce se întorsese de la studii.; cf. Șt. Gorovei, Un episod din „recuperarea” Bizanțului: prima „opera” a spătarului Nicolae „Milescu”, „AIIAI”, XXII/2, Iași, 1985, p. 441-460.

 

II.Călătoria în Occident

(15) Încă din 1665, acest principe [Gheorghe Ștefan] scrisese o scrisoare din Stettin lui Ludovic XIV, vorbindu-i despre o cruciadă împotriva turcilor. Nu mai era nevoie deci de intervenția ambasadorului francez la Constantinopol  spre a se obține de la Poartă readucere pe tronul Moldovei. (...) Acesta [Ludovic XIV] a răspuns lui Gh. Ștefan că a primit scrisoarea trimisă prin „baronul Spatarius, fostul general al domniei voastre” și a promis că va interveni la Poartă. A scris în aceeași zi ambasadorului la Haga cerându-i să susțină la Constantinopol readucerea pe tron a prințului exilat. Această intervenție nu avut succes și ambasadorul a încunoștiințat pe rege nu era nici o nădejde de reușită.

(16) Era unul din cei ai cultivați boieri, având experiența problemelor politice și diplomatice și, în plus, legături la Constantinopol, printre altele, cu influența mare dragoman al Porții, Panaioti Nikussios (10). (...)

Spătarul a început intrigi împotriva domnului [Iliaș Alexandru/Moldova], a convins Poarta că vasalul îi trăda în favoarea Poloniei, cu care turcii se aflau în război, și a reușit să-i aducă mazilirea.

(…), voievodul [Iliaș Alexandru/Moldova] a pus mîna pe spătar și a ordonat să i se taie cartilagiul care separă cele două nări. Era o pedeapsă infamantă, ce se practica după tradiția Imperiului bizantin, rezervată celor ce uzurpau coroane și făcîndu-i astfel inapți pentru domnie.

(17) n. 12 = El [Constantin vodă/1661] n-a putut fi răsturnat decât cu intervenția turcilor și tătarilor (Miron Costin, Chronicon, p. 207). (...) Reușise să-l scoată din domnie, denunțând Porții alianța sa cu regele Poloniei. Se știe însă că Ștefan vodă nu a fost scos din scaun: el a murit „în funcție”. În vremea sa, turcii erau aliați cu regele Poloniei împotriva prințului Rakoczy al Transilvaniei. Și, dimpotrivă, în 1668, când Iliaș a fost detronat, Poarta era tocmai atunci, în război cu Polonia.

(18) Spătarul a plecat imediat, oprindu-se la Adrianopol, unde se afla marele dragoman al Porții, Panaioti Nikussios. Ei se cunoșteau, probabil, de multă vreme, căci acesta l-a însărcinat pe Milescu cu o misiune politică secretă pe lângă regele Poloniei și țarul Rusiei. E lesne de ghicit că se raporta la evenimentele din Ucraina, unde Doroșenko, hatmanul cazacilor, se supusese Porții, ceea ce provocase un război turco-polonez și tensiuni între Poartă și Rusia. Este probabil că Nikussios a încercat un aranjament între cel două puteri slave. I-a mai dat o scrisoare de recomandare pentru una din cunoștințele sale din Moscova, grecul Manuel.

Milescu a trecut repede prin Belgrad, evitând principatele române; (...).

(19) Acolo [Varșovia] primea vești politice din Orient, adresate din Adrianopol prin „rudele sale” (...). (...) la 23 ale aceleiași luni [mai], voievodul comandant. rus al cetății Smolensk anunța că „grecul Nicolae Spatarius, nobil din Moldova”, trecuse frontiera Rusiei (...).

n. 15 = [baronul de Mayerberg/Imperiul German] Fusese trimis în 1660-1662 ca ambasador la Moscova spre a cere o alianță împotriva turcilor.

 

V. A doua parte a șederii lui Nicolae Milescu în Rusia (1678-1708). Relațiile sale cu mișcările și curentele de cultură intelectuală

Nicolae Milescu și Dosithei al Ierusalimului

(69) În decembrie 1673, în urma victoriei asupra turcilor la Hotin, polonezii cuceriseră Moldova și așezaseră ca domn pe Șt. Petriceicu. Criza interregnului îi siliră să reducă contingentul din Moldova, în vreme ce turcii și tătarii înaintau cu o mare armată. Ștefan-vodă se adresă Rusiei, trimițând pe egumenul grec de la Muntele Athos, Teodor. Acesta sosi la Moscova în februarie 1674. (…) „Păgânii” vor să distrugă Principatele Române; ei au fost învinși la Hotrin, dar nu vor întârzia să revină. „Cădem la picioarele marelui țar, rugându-l să ne elibereze din mâinile necredincioșilor”. (…); Bugeacul, rău păzit în acest moment, este plin de provizii; turcii nu și-au concentrat încă trupele. Muntenii sunt și ei gata să se ridice împotriva turcilor, iar domnul detronat, Constantin Șerban, se află în Moldova, așteptând să-și reia tronul.

 

Philippe Avril

(83) Însuși marele vizir cerea, în 1682, ambasadorului rus la Constantinopol, Voznițin, informații despre China și Siberia și acesta i-a povestit „ceea ce știa din călătoria lui Nicolae spătarul”.

 

Note la Bibliografie

(103) Din vremea șederii la Istanbul în 1668-1671 datează un mic codice cuprinzând alfabetul utilizat de români cu slove chirilice și câteva rugăciuni în română (unele cu echivalent în greacă și slavă); aceste pagini au fost scrise în decembrie1669 pentru prietenul Thomas Smith, teolog anglican aflat la ambasada britanică din cap. Imperiului Otoman.

 

Note

(97) [40] = Unul din documentele publicate de E. D. Tappe în 1953 arată că spătarul s-a căsătorit în 1662 la Constantinopol, unde se afla pentru a duce daruri contelui Winchelsea, ambasadorul britanic la Poartă, din partea lui Grigore Ghica vodă. Cf. E. Tappe, An English Contribution to the Biography of Nicolae Milescu, „Revue des Etudes Roumaines”, I, 1953, 152-160. (…)

 

Addenda

(107) c) Savantul rus Sobolevski a descoperit un nou manuscris. al Hrosmologhion-ului lui Milescu. (...) Manuscrisul poartă epilogul: „(...) Îl rugăm să înalțe pe țarul nostru autocrat și ales de Dumnezeu, Petru Alexeevici, cum a înălțat altădat pe voievozii de neînvins, Iisus Navin și Iuda Macabeul, ca să poată, cu mâna sa puternică, să distrugă și să învingă infama nație a lui Mahomed, să curețe casa lui Dumnezeu și să ridice semnul dreptei credințe asemenea lui Constantin cel Mare între țari. (...)”.

 

Herodot, Istorii,

18 = Teza că „Milescu” ar fi tradus Istoriile lui Herodot a fost revitalizată de Liviu Onu – București, 1984.  Conform unei identificări anterioare, traducătorul ar fi fost tot Dosoftei (N. A. Ursu, Dosftei necunoscut, loc. cit.: Doru Mihăescu, Une version roumaine d Herodote au XVII e siècle, „RESEE”, XVI, 1978, nr. 3, p. 529-551 și nr. 4, p. 745-770). Controversa este în desfășurare: Ursu și-a reafirmat punctul de vedere (Din nou despre paternitatea primei traduceri românești a Istoriilor lui Herodot și despre revizia Vechiului Testament tradus de Nicolae Milescu , „Limba română”, XXXIV, 1985, 1, 30-45; O nouă ediție a primei traduceri a Istoriilor lui Herodot, „Cronica”, XX, 8, 22.II.1985, 5), în timp ce Onu apără patern (Și totuși spătarul Nicolae Milescu… O problemă controversată de paternitate literară, „Revista de istorie și teorie literară”, XXXIII, 1985, 4, 108-114; XXXIV, 1986, 1, 77-79; 2-3, 291-295; Concordanțe lingvistice în traducerile spătarului Nicolae Milescu, „Studii și cercetări lingvistice”, XXXVII, 1986, 3, 240-244; Spătarul Milescu sau Dosoftei? O problem controversdată de paternitate literară, „Limba română”, XXXV, 1986, 3, 185-197; 5, 439-448). Precizări interesante a adus Nicolae Georgescu (Marginalii la Irodotul de la Coșula, „Limba română”, XXXV, 1986, 5, 449-455). Vezi și recenzia din „AIIAI”, XXII/2, 1985, 830-833 și observații în Nicolae (Milescu) Spătarul, Fapte controversate (II), „Luceafărul”, XXX, 3, 17.I.1987, 7.

 

 

Parlamentul în pribegie. 1916-1918 (PROCOPIU 1919-1922)

Grigore Procopiu, Parlamentul în pribegie. 1916-1918, Universitaria, București, 1992 (1919/1922)

 

Spre calvarul pribegiei

În urma dezastrului de la Turtucaia

(4) Că în caz de nevoie a unei evacuare în afară de hotarele țării, ficțiunea de stat român beligerant nu putea fi realizată decât de doi factori: regele și parlamentul. Guvernul nu e decât un organ de execuție, care poate fi oricând înlocuit. Am citat exemplele belgienilor și sârbilor.

 

Evacuarea

La Odessa

(23) Compusă, în majoritate, din oameni de afaceri, cosmopolită, cu o foarte mare predominare a elementului evreu și grec, populația orașului nu avea nimic comun cu acel laborator fin, produs de mișcare și viață superioară, care radiază asupra lumii întregi, care se numește populația și viața pariziană.                                                                                   

Tecuci-Nicorești

(120) [Mărășești] Părea un oraș dezgropat după veacuri, ca Pompei, de sub copleșitoarea distrugere a unui groaznic cataclism.

 

 

 

 

 

Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri libere într-o țară ocupată (PETRESCU & CANGEOPOL 1990)

Dan Petrescu & Liviu Cangeopol, Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri libere într-o țară ocupată, Minerva, București, 1990, 248 p.

 

 (13) D. P. - De ce noi, europeni, orice s-ar zice (interesant este că și Keyserling vedea în Balcani modelul european la dimensiuni reduse, atît în bine, cît și în rău) (...).

 

(28) D. P. - (...) Odinioară, occidentalii invidiau traiul nostru „dulce”, noi importam de la ei un mod de viață, dar îl și adaptam și ceea ce rezulta era superior originalului.

L. P. - Nu era „balcanic”?

D. P. - În sensul bun, da: era „balcanic”, adică mai vesel și ,omenesc.

 

(29) D. P. - El nu înseamnă însă adoptarea automată a sistemului de tip occidental; se poate lesne imaginași o democrație a intervalului, „balcanică”, dacă preferi.

 

(35) D. P. - (...) mă mărginesc să-ți răspund cu operele echilibrate ale lui A. Besancon: oricît ar fi căutat Soloviev sau Kircevski sursa răului pînă la Augustin și Aristotel, între occident și noi nu există filiație, ci mutație; (...)

 

(60-1) L. C. - „Da, domnule Eugen Barbu (...) ai curajul ca mine și spune / milioanelor mințite, batjocorite, /cine ești//Ai măcar a milionimea parte/din curajul meu și/spune deschis: / Da, contemporani, nu sînt decît o lepădătură balcanică/ (...).” ( Declarație de onoare – A. Păunescu/ing. Crișan)

 

(107) D. P. - (...); în sprijinul acestei idei, vin și eu cu o modalitate proporțională de ameliorare a teoriei salturilor calitative prin salturi cantitative, teorie atît de agreată de marxism (care, încă o dată, nu face, preluînd-o, decît să vulgarizeze epopeia platoniciană): (...).

 

(116) D.P. - (...), sau a celor care puseseră umărul la începutul regimului și s-au simțit apoi trădați în idealurile lor juvenile (dacă nu infantile – infantilismul sistemului fiind o mare temă a operei kunderiene),  toți aceștia scuzîndu-se că nu asta au vrut ori nu au știut că așa vor evolua lucrurile: li se reamintește destinul lui Oedip: nici Oedip n-a știut, dar cînd aflat, și-a scos ochii...

 

(193) Liviu Cangeopol - De altfel, Ceaușescu și-a dat seama că o opoziție deschisă (de tip albanez) noului stil propagandistic de la Kremlin e periculoasă și, de aceea, a găsit subterfugiul de a pretinde că el a aplicat de mult, avant la lettre, și transparența și restructurarea.

 

(235) (...) ; Mitterand rămîne ferm pe poziție: la începutul anului, va vizita zona Balcanilor, cu excepția României.

 

 

La Boudeuse sau ocolul lumii făcut de Bougainville (QUEFFELEC 1986)

 Henri Queffelec, La Boudeuse sau ocolul lumii făcut de Bougainville, trad. E. Grozea (fr. 1986), Eminescu/Clepsidra 37, 1990

 

 

(79) Prietenia aștrilor, Virgiliu și Parmenide o cunoscuseră.

 

(211) Ori de cite ori rafalele se burzuluiesc, grandiosul golf se contorsionează în spumegări. Sînt cămășile de noapte ale Nereidelor (1).

1 = Nimfe ale mării, ocrotitoare ale marinarilor (mitologie) (n. tr.)

 

Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă (RANDALL 1996)

David Randall, Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă, trad. A. Ulmanu (engleză 1996), pref. M. Coman, Polirom/Media (M. Coman), Iași, 1999, 265 p.

 

2.Limitele jurnalismului

Standarde și cunoștințe universal

(35) Totul a început cu acuzația privind violența, o minciună simultană a mai multor guverne, cenzură și un imperiu muribund. Evenimentele au atras în scenă Turcia, Rusia, Marea Britanie și Bulgaria, care abia se năștea; au continuat cu acte de eroism și cu un război și s-au încheiat cu nimic mai mult decât crearea câtorva națiuni, în cadrul unui proces de redesenare a hărții Europei.

 

4.Calitățile unui bun reporter

Caracterul

(61-2) John Meritt putea scrie și articole ușurele, dar se distingea prin articolele pe care le scria despre (...), și despre condițiile precare în care sunt nevoiți să trăiască handicapații mental în țări precum Grecia.

The technical collection of intelligence (RICHELSON 2007)

Jeffrey T. Richelson, The technical collection of intelligence - LOCH K. JOHNSON (ed.), Handbook of Intelligence Studies, Routledge, 2007

 

(107) French military, diplomatic, and commercial interests in the Middle East, Asia, Europe, and Africa provide its satellites with a large array of potential targets – including military developments in the Balkans, Iran’s construction of nuclear facilities at Arak and Natanz, and the territory surrounding France’s space launch facility at Kourou.

 

(108)The CIA began flying Predator UAVs over Bosnia in 1994.

 

(114) The utility of multi-spectral imagery (MSI) was demonstrated during Operation Desert

Storm in 1991. (…) Subsequently, MSI data was used in support of operations in Haiti, Bosnia, and elsewhere.(13)

Sfârșitul hranei. Pericolul înfometării în era hipermarketurilor (ROBERTS 2008)

 Paul Roberts, Sfârșitul hranei. Pericolul înfometării în era hipermarketurilor, trad. Graal Soft (eng. 2008), Litera international/Săptămâna financiară, București, 2009

 

2.Cât este de ușor acum

(53) În marile orașe se dezvoltase deja un mic sector al „alimentelor gata de consumat” (la Forumul Roman se puteau cumpăra prăjituri cu miere și cârnăciori), însă cei mai mulți cetățeni trăiau încă în mediu rural, nu aveau acces la astfel de plăceri și nici nu dispuneau de bani la discreție pentru a le putea cumpăra.

 

3.Al doilea produs cumpărat este gratuit

(101) De fapt, expansiunea hipermarketurilor urmează deja un model demografic asemănător cu cel urmat de Imperiul Roman în încercarea de a obține controlul asupra principalelor surse de grâu.

 

6.Sfârșitul foametei

(166) În 1968, în același an în care Ehrlich și-a publicat previziunile legate de foametea în masă, Pakistan și Turcia au avut recolte record de grâu.

 

8.Pe termen lung

(235) Nici nu e nevoie să așteptăm un maxim istoric, deoarece piața petrolului este deja suprasolicitată între cerere și ofertă., iar orice conflict apare în lumea petrolului – la granița turco-irakiană, (...) – ar putea foarte ușor să arunce în aer prețul petrolului.