„Bulgăre de aur în piele de taur” (NICULESCU 1975)

Radu Niculescu (ed.), Bulgăre de aur în piele de taur. Ghicitori, Minerva, București, 1975

 

Ghicitoarea. Spirit și poezie (Prefață)

V „Oamenii se-nșală cât privește cunoașterea, precum Homer, cel care a fost totuși dintre eleni cel mai cuminte. Niște prunci ce se curățau de păduchi [chiar] și pe el l-au amăgit zicându-i: < Ce vedem și apucăm, lăsăm; ce nu vedem, nici apucăm, ducem>”.
Heraclit, Fragm. 56 (Hyppolitos - ed. Diels-Kranz)

VII (...) Și dacă cert colecționarea de ghicitori este în plan european o activitate cu un adânc trecut (între diversele categorii posibile de preocupări folcloristice, ea se numără printre cele mai timpurii, cu mult anterioară fiind secolului XIX și romantismului), studierea amplă și sistematică a genului devine posibilă - în ciuda unor precedente ce urcă până în antichitatea greacă și romană - abia din momentul izbucnirii pasiunii năvalnice pentru folclor, în preziua și sub durata veacului romantic.

IX (...) Aceste cunoștințe se referă și la datele a ceea ce am numi „istoria abstractă” a genului enigmatic - socotit dintre cele mai vechi ale tradiției orale - istorie a cărei reconstituire (origini, itinerarii de difuzare, faze ale varierii în timp) a fost schițată cu pornire de la repere vechi - texte egiptene, Biblia (Samson, Solomon, regina din Saba), texte vedice, texte grecești consemnând mitul lui Oedip (ghicitoarea Sfinxului), Edda, Koranul, 1001 de nopți.

XVI (...) „Ceea ce voiam să observăm în chip general - scria Moses Gaster - este că nu se poate tăgădui o asemănare foarte mare și adeseori o identitate între ghicitorile românilor și acelea ale popoarelor din peninsula balcanică; se vede că era un curent literar și o dispoziție comună la toate aceste popoare”.
(...) Astfel, indiferent dacă locale sau de largă circulație interetnică, dacă întrutotul zămislite în popor sau preluate și prelucrate din izvoare cărturărești - Bertoldo sau Esopia, să zicem - ghicitorile, circulând, devin inevitabil purtătoare de specific prin detaliul expresiei, nivel intrinsec legat de grai, limba și stilistica verbală a locului.

XXII (...); într-o ghicitoare a bisericii culeasă în 1874 din Vărești-Obedeni, Ilfov, „Gulie vânătă / Gugumană cumătră” (AIED Ms. 21 g M / 7, p. 10), se dă cu tifla, global, și arhitecturii bizantine cu turle și „deschiderii” familiare a instituției către enoriași.

XXV (...) La rându-le, și  folclorul vechi și nou și proiecția lui rablaisiană acum patru veacuri își găsesc împreună rezonanțe de sens și temei de verificare în spiritul și practica saturnaliilor celebrate de cei vechi în culturile mediteraneene antice. E vorba de actul eliberării rituale episodice din constrângeri, suspendarea pentru moment a compresiunii conveniențelor, răsturnarea și inversarea ierarhiilor statornicite.

XXX (...) În ghicitoarea - „Un pui de drac / Cu doi dinți / O greblă-n cap ” („B-folc.”, III, 1935, nr. 1, p. 6, Banat?) - regăsim tradiția închipuirii, cu întreagă poezie a antichității ei, a diavolului, sub trăsăturile caprine, răstălmăcite, ale zeului Pan.

XXXIII (...) În cu totul altă tonalitate, ghicitoarea ariciului, cu ironie fină, se zugrăvește un marțial alai împărătesc pe ulițe de Țarigrad: „Trece / Sultanul pe uliți / Cu o mie de suliți” (Pascu, p. 3, Moldova). (...)
O regească țeapă, cu somptuoasă și ciudată cunună, stă înfiptă: „Într-un vârf de pai / Șade-un cap de crai” („Rev. Cr. Lit.”, XV, 1896, p. 302, Botânești, Constanța). Supliciu oriental?

XXXVIII (...) Ghicitorile acului se concentrează pe o figură situațională unică, situație tratată cu efuziuni lirice: (...), „Puișor de grec / Trage la edec” (BCS, Cr. VI/49, p. 10, Grebănu, Buzău) etc.

XLIV (...) Încifrată - pe temeiul contemplării intense a lucrurilor și conceptelor - pentru joc doar, ghicitoarea, ca o piatră de încercare a nedomolitei vocații umane către plăsmuire spirituală înaltă, devine poezie în sine a lucrurilor și o conceptelor, tot așa cu victoria cutărui potentat îi era lui Pindar doar prilej de poezie sublimă despre om, polis, mit, la o parte de conjunctură și conveniențe.
(...) „Două / Merg / Două / Stau / Două / Dușmănie-și au”, spune ghicitoarea soarelui și lunii, cerului și pământului, focului și apei (v. infra, nr. 771). Empedocle nu ar fi zis mai bine.