Prof.
Viorica Ciurea, Scopul și structura organizațională a Societății (Ligii) Națiunilor, Școala
Gimnazială ”Anton Pann” Craiova
2
(…) În Comisia pentru elaborarea Pactului Societății Națiunilor, formată
din 19 membri erau prezenți Wodrow Wilson și E. House (S.U.A.), lordul Robert
Cecil și colonelul J. H. Smuts (Marea Britanie), Léon Burgeois și Ferdinand
Larnaude (Franța), Vittorio E. Orlando și V. Scialoja (Italia), Batallo Reist
(Portugalia), N. Makino și S. Chinda (Japonia), P. Hymans (Belgia), E. S.
Pessôa (Brazilia) Wellington Koo (China), N. Vestnici (Serbia), E. Venizelos
(Grecia), R. Dmawski (Polonia), Constantin Diamandy (România) și Kramar
(Cehoslovacia)[1].
4 (…) Consiliul,
constituit în anul 1920, reprezenta organul executiv al Societății Națiunilor
și era constituit din membrii permanenți și membrii nepermanenți aleși de
Adunare. Articolul 4 paragraful 1 din Pactul Societății Națiunilor prevedea ca
acest organism să fie format ,,din
reprezentanții principalelor Puteri Aliate și Asociate'': S.U.A., Marea
Britanie, Franța, Italia și Japonia, alți patru reprezentanți ,,desemnați în mod liber, de Adunare''
pentru un termen ce urma a se stabili și alți membrii permanenți, desemnați cu
aprobarea majorității Adunării[2]. Până la desemnarea acestora de către Adunare,
reprezentanții Belgiei, Braziliei, Spaniei și Greciei erau membri ai
Consiliului. (…)[3].
6
(…) Pactul avea 26 de articole și o anexă a celor 32 de state membre
fondatoare. Acestea erau: S.U.A., Belgia, Bolivia, Brazilia, Marea
Britanie, Canada, Australia, Africa de Sud, Noua Zeelandă, India, China, Cuba,
Ecuador, Franța, Grecia, Guatemala, Haiti, Hedjaz, Honduras, Italia,
Japonia, Liberia, Nicaragua, Panama, Peru, Polonia, Portugalia, România, Statul
sârbo-croato-sloven, Siam, Cehoslovacia și Uruguay.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu