Alexandru Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim (ȚIPLIC 2002)

Ioan Țiplic, Alexandru Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001, 259 p. + 5 h.

în

„Acta Terrae Septemcastrensis”, I, Arheologie. Studii Clasice. Medievistică, Editura Economică București, Sibiu, 2002, p. 215-219

 

217 (...) În acest context, el argumentează faptul că este imposibil ca acel Gylas, ce se creștinează la Constantinopol și-l cheamă la curtea sa pe episcopul Hieroteus, să fie același cu Gylas cel Tânăr, care este înfrânt de Ștefan I. (...)

Discutând relația Moraviei cu Ungaria, Al. Madgearu consideră că Moravia Mare nu putea controla zona saliferă a Transilvaniei, deoarece, dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, Bulgaria nu ar fi putut introduce în 892 „embargoul” asupra sării exportate în Moravia (p. 168), iar elementele de tip Kottlach se explică, în viziunea autorului, prin schimburile intense între spațiul transilvan și cel moravian. Afirmația este contrazisă de o alta: această dominație bulgară asupra teritoriului dintre Dunăre și Tisa este un fapt real... În 827, khaganul bulgar Omurtag (814-831) a atacat Panonia francă și a cucerit ținutul Srem, pe care Bulgaria l-a păstrat și după încheierea păcii în 832... (p. 35), iar pe de altă parte autorul admite prezența populației vest-slave la Sălacea. (...)

218  Astfel, noi considerăm că Bulgaria era în măsură să blocheze transportul de sare din Transilvania, deoarece stăpânea sau deținea sub influență teritoriile aflate la confluența Mureșului cu Tisa, controlând astfel calea cea mai lesnicioasă de transport. (...) Însăși cererea lui Arnulf de Carintia către bulgari demonstrează existența unui control moravian asupra salinelor din Transilvania. Al. Madgearu consideră că descoperirile de tip Ciumbrud aparțin unui grup din arealul de cultură bizantină. Având în vedere faptul că descoperiri de acest tip au fost făcute în mai multe puncte de pe valea Mureșului Mijlociu, pe baza afirmațiilor lui A. Madgearu, putem presupune că Transilvania se afla sub o puternică influență bizantină în cursul secolului al IX lea sau, având în vedere că suntem în plină epocă a ascensiunii puterii bulgare, atunci avem de a face cu elemente bulgare. Ne pare curioasă această ipoteză, având în vedere lipsa materialului de tip Dridu B într-o cantitate mai mare, care să justifice existența unei comunități bulgare în centrul Transilvaniei. Dacă pentru sudul Transilvaniei avem documentată influența bulgară, pentru nordul regiunii este aproape imposibil de stabilit acest lucru și tocmai aici avem atestate materiale de tip Kottlach și prezența unor grupuri de slavi vestici. Nu vedem de ce în cazul culturii Dridu B nu putem face atribuiri etnice, iar în cazul grupului Ciumbrud, pe baza unor analogii atât în Europa centrală, cât și în cea nord-balcanică, atribuirea automată este cea în arealul bizantin. (...)

219 (....) Al. Madgearu, pornind de la ipoteze, care nu sunt verificate prin săpături arheologice, preluând idei mai vechi, consideră că cetatea de reședință a lui Gelu este la Cluj, iar acel castrum Clusa ar putea folosi parțial fortificațiile castrului roman care a existat înaintea constituirii municipiului Cluj-Napoca. (...)

(...) În acest context, autorul apreciază că arealul sud-carpatic reprezintă din punct de vedere cultural un melanj între elemente de cultură bizantine, bulgare și slavo-române, iar cultura Dridu, care nu este răspândită pe tot teritoriul României, nu poate fi atribuită etnic, fiind caracteristică zonei Dunării de Jos în secolul VIII-X(p. 190). (...)

 

Culegere de texte privind istoria mișcării muncitorești din România (de la începuturi până în 1945) (DRAGNE & SCURTU 1981)

Florea Dragne & Ioan Scurtu, Culegere de texte privind istoria mișcării muncitorești din România (de la începuturi până în 1945), Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1981

 

 

(14) 9.Scrisoarea lui Nicolae Codrescu către dr. C. I. Istrati prin care-și exprimă hotărârea de a pleca voluntar în războiul pentru independența României (2 mai 1877)

Ploiești 2 mai 1877

Stimabile Costică,

(…) Oricum ar fi, țara noastră se află în război cu unul din mulții săi inamici: cu Turcia. (…)

(***, 80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România. Documente, Ed. Politică, 1974, 276-7)

 

 

46.Articolul Legăturile internaționale publicat în „România muncitoare” din 15 aprilie 1914

(57) Mai toate partidele socialiste europene ne-au trimis salutul lor.

Astfel, (…), Croația, (…), Bulgaria, ne-au întins o mână frățească și binevoitoare. (…)

Venirea între noi a celor trei oaspeți de seamă,  (…), a tovarășului Kabaccief, deputat socialist în Sobranie și a tovarășului Bukseg din partea Croației a întrupat această legătură și solidaritate internațională a muncitorilor.

(***, 80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România. Documente, Ed. Politică, 1974, 779-80)

 

50. Articolul Faliment?, publicat de M. GH. Bujor în 1916

(62) Când social-democrația română se pune, cu slabele ei puteri și cu atâtea nenumărate și umile jertfe, de-a curmezișul uneltirilor războinice și când proclamă, încă de la izbucnirea războiului austro-sârb, necesitatea vitală a respingerii unei neutralități definitive și desăvârșite din partea României, (…).

(***, Presa muncitorească și socialistă din România, vol. II, partea II, Ed. Pol., București, 1968, 155-8)

 

68.Protestul deputaților socialiști din închisoarea Văcărești împotriva arestării delegaților la Congresul I PCR

(87) Această dispoziție nemaipomenită ca un guvern să aresteze un înteg congres politic pe motiv că nu-i plac ideile ce acesta le adoptă, constituie cel mai calificat abuz de putere și un atentat la libertatea omenească individuală și de cugetare, care nu ar fi putut avea loc nici în țările cele mai reacționare unde s-a înfăptuit afilierea sau alte țări ca: Italia, Bulgaria, Serbia, Germania, Suedia.

(***, Documente din istoria mișcării muncitorești din România 1916-1921, Ed. Pol., București, 1966, 735-7)

 

99.Articolul Eroii din februarie în fața Consiliului de Război (iunie 1934)

(119) [F. D.&I.S.] (…) Acțiunilor de solidaritate ale muncitorilor din țara noastră cu petroliștii și ceferiștii judecați în proces li s-au adăugat manifestațiile de protest ale oamenilor muncii din URSS, (…), Bulgaria, (…), Grecia, (…).

 

123.Articolul Înfrângerea militară a Franței, în ziarul „Lumea nouă” din 23 iunie 1940

(145) Poporul român, credincios tradiției sale de solidaritate internațională, a înfierat cotropirea de către imperialiștii germani și italieni a popoarelor din Austria, Cehoslovacia, Albania, Polonia, manifestându-și sub diferite forme simpatia față de ele.

 

 

(128) Platforma-Program Lupta poporului român pentru libertate și independență națională, elaborată de CC al PCR (6 septembrie 1940)

(153) În interesul creării Frontului Unic Național, CC al PCR propune următoarea Platformă:

1.(…) Pace și luptă comună cu URSS, Anglia, Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia, (…) împotriva hitlerismului cotropitor.

(Arhiva ISISP, cota Ab-XXV-2)

 

Politically incorect. Scenarii pentru o Românie posibilă (DÂNCU 2015)

 Vasile Dâncu, Politically incorect. Scenarii pentru o Românie posibilă, ed. II, Școala Ardeleană/ Școala Ardeleană de Sociologie, Cluj Napoca, 2015

 

Politica

Războaiele pentru minte, inimă și politică

Regresia spre gândire magică și idolatrie

(26) Cred că este vorba de o regresie colectivă masivă și că trăim o criză socială de identificare sau, cum spune Maffesoli, o saturație societală față de marile valori ale celor 3 secole de capitalism tradițional și, probabil, trecem la o altă paradigmă, la o altă manieră de a fi împreună, trecem de la un inconștient colectiv dominat de triada muncă-rațiune-viitor (Prometeu) spre o epocă dionisiacă, dominată de triada vis-imagine-fantomă, iar acest lucru nu se mai produce prin revoluții care ne arătau schimbarea, ci prin viruși ai contaminării culturale.

 

Politica psihedelică

 

Politica și Internetul: utopii și speranțe

(41) Încă din primii ani în care politica a pășit pe teritoriul nou al Internetului, au apărut și semnele utopiei. Idealul atenian al democrației directe se va realiza negreșit, au început să creadă foarte mulți entuziaști, (....).

 

Proiectul de fericire națională și bâlciul deșertăciunilor (Despre ideologizarea fericirii)

(57) Epicur spunea că filosofia este o activitate care, prin discurs și argumentare, este menită aducă fericirea în viața omului. Desigur, tipul de filosofie la care se referea filosoful grec era mai puțin o formă de cunoaștere și mai mult o modalitate de construcție în sine.

 

Mutații politice, politica-mutant și războiul nesfârșit al politicienilor

(120) Acum 15 ani, la apariția Internetului ca mediu accesibil tuturor se credea că vom putea atinge idealul atenian al democrației directe. Credeam cu toții că va crește participarea politică, informația va exploda și conștiința civică va schimba comportamentele, au apreciat unii, politicienii vor fi cenzurați și evaluați mai bine, au spus alții.

 

Societatea

 

Singurătatea Estului și tristețea păpușilor de cârpă

(175) Ca să nu omoare speranța și visul fiecărei generații de a reuși să meargă în lume, cu capul sus, alături de fratele mai mare, românii au acceptat că trebuie să-și privatizeze resursele pentru ca statul (cel român, de exemplu, este prost gestionar) grec – falimentar de altfel, ori statul austriac sunt vrednice să administreze telecomunicațiile și petrolul.

(176) Prin crâșmele Estului, politicienii se îmbată și bat cu pumnul în masă declarându-și independența fața de tutoriatul Europei sau hegemonia Americii și spre dimineață cântă în limbi adecvate națiunii: noi suntem români, noi suntem unguri, noi suntem bulgari...

(184) „Tot ceea ce auzim este o opinie, și nu un fapt. Tot ceea ce vedem este o perspectivă, și nu adevărul.” (Marcus Aurelius)

 

Cultura

 

Republica ideilor singure

(299) La începutul studiilor mele de filosofie m-a fascinat lumea ideilor din teoria platoniciană. Acolo ideile sunt un principiu de existență, dar și unul de cunoaștere: deasupra noastră există o lume perfectă, eternă, organizată piramidal, iar deasupra tuturor se află Binele, Adevărul și Frumosul, iar cel mai jos se află ideile vulgare. Cum să nu te fascineze Platon la 20 de ani când, chiar și fără multe noțiuni de metafizică, poți observa experiențial că existența noastră este doar un reflex palid al lumii adevărate, o copie, întruparea imperfectă a unei idei, o lume a cărei imagine tremură neclară pe peretele peșterii în care suntem prizonieri? Cum să nu adormi liniștit când Platon tocmai ți-a spus că sufletul nostru aparține lumii ideilor și că el tinde mereu a se întoarce acolo, fiind condamnat să ne însoțească doar pentru o existență trecătoare?

M-am despărțit de naivitatea lui Platon când l-am descoperit pe Karl Popper și Lumea a treia, propovăduită de el ca lume a ideilor.

 

 

Noi

 

Generația înfrântă a României

 

O modernitate ciudată ca sinteză între sultanat balcanic și o modernitate reflexivă (322-325)

 

Cu regalitatea nu-ți poți face selfie

(350) Aristotel spunea că monarhia e cea mai bună formă de guvernare, dacă o comparăm cu celelalte, aristocrația și democrația. Dacă aristocrația poartă în sine pericolul oligarhiei și democrația pe cel al demagogiei, monarhia poate degenera uneori în tiranie, dar rămâne cea mai acceptabilă.

 

 

Minerii – copiii orfani ai comunismului

 

Copiii politici ai lumii de azi

(357) Filosoful de origine croată Boris Buden scrie într-o carte de mare profunzime (145) că, după 1989, est–europenii au fost transformați în copiii politici ai istoriei. Românii, precum alții din Est, „niște oameni care ieșiseră victorioși din lupta pentru libertate, au fost făcuți peste noapte învinșii istoriei” (146). Procesul prin care Occidentul și-a întins aripa hegemonică asupra noastră a primit și un nume, aparent tehnic și precis: tranziție. Cum spune Buden, tranziția este procesul cinic prin care oamenii care și-au câștigat singuri libertatea, trebuie să învețe să se bucure de ea” (147). Introduși într-un proces de tutoriat, ei sunt considerați adevărați copii necopți pentru democrație și pentru primirea în sistemul capitalist, ei sunt supuși unor tutori care nu au participat la nicio revoluție – spectatorii occidentali. Procesul de învățare nici nu este foarte elaborat, ci este un proces de imitație oarbă, iar românii au fost și rămân niște marionete într-un proces istoric care nu a depins și nu depinde voința lor. Mai spune filosoful croat, devenit german, că finalmente copilul politic este transformat în prostănac politic.

Chiar dacă Buden nu se ocupă în cartea sa de tutorii interni, de politicieni acestor societăți, (…).

146 = Zonă de trecere. Despre sfârșitul postcomunismului, Tact, Cluj-Napoca, 2012

 

Fără viitor, fără proiect

(359) I-am urmărit pe cei de la Oltchim. (…) Nu au de unde să știe că sunt condamnați încă din 1989 la infantilism, că fac parte dintr-un proces de „infantilizare represivă”, cum spune Buden.

 

 

Politically incorect (Dincolo și dincoace de Colectiv)

(388) La bășcălie suntem cei mai tari, cel puțin din Balcani, dacă nu chiar din Europa.

 

 

Vitalitate și viabilitate economică (DĂIANU 1997)

Daniel Dăianu, Vitalitate și viabilitate economică. O dublă provocare pentru securitatea europeană, Clavis, 1997

  

3.    „Lupta” dintre concepte – Definirea vitalității și viabilității economice

3.1.Statul națiune se află sub presiune, dar el este foarte viu!

(44) 72 = Scoțând în evidență reînvierea geopoliticii, Christoph Bertram menționează că „în timpul Războiului Rece, nici  un secretar de stat al SUA nu ar fi putut spune ceea ce Warren Christopher a spus ziarului Financial Times: că Bosnia nu prezintă nici un interes vital de securitate pentru SUA, dar Haiti, da” (1995, p. 66). Faptul că Washington-ul a implicat NATO în bombardarea pozițiilor militare ale sârbilor în apropiere de Sarajevo, în toamna lui 1995, și impunerea negocierilor de pace între beligeranți se poate să fi avut de a face cu credibilitatea organizației și alegerile prezidențiale din SUA.

 

 

4.    Europa Occidentală în căutarea redobândirii vitalității economice

4.2.Cu privire la „chestiunea țărilor postcomuniste”

(79) Cu toate acestea, opinia mea este că, în ciuda semnării de către cele 6 țări est-europene (Bulgaria, Cehia, România, Polonia, Slovacia și Ungaria ) a acordurilor de membri asociați, în realitate, sprijinul acordat este mult inferior față de ceea ce ar fi necesar pentru a menține un suflu ridicat al reformelor politice și economice în Est și pentru a asigura stabilitatea pe continent.

 

 

5.    Europa de Est în căutarea viabilității economice

5.3. Magnitudinea realocării resurselor

(104) Tabel 7 Ponderea cheltuielilor sociale din PIB în țări postcomuniste 1989 și 1993

Țara – 1989 (pre-reformă) – 1993

Bulgaria – 10,4 – 12,9

Cehoslovacia – 13,2 – 14,6

Estonia – 10,4 – 8,8

Ungaria – 15,8 – 22,5

Polonia – 10 – 21

Slovacia – 13,2 – 17

Slovenia – 25,9 – 30,5

Sursa: BERD și date naționale citate de Jeffrey Sachs, 1995, p. 2

5.4.Contextul international: „factorul Rusia”

(108) Oricum, trebuie să precizăm că există o probabilitate, deloc neglijabilă, ca, atât Bulgaria, cât și România, să-și îmbunătățească substanțial rezultatele economice și, deci să se apropie de Grupul de la Vișegrad.

 

 

6.    Mai mult despre compromisurile și dilemele intereuropene

6.1.Cine sunt „actorii”?

(117) Tabel 10 Salariile lunare medii în țări postcomuniste*

Slovenia – 421

Ungaria – 317

Cehia – 221

Slovacia – 201

Polonia – 194

Bulgaria – 114

Letonia – 98

Estonia – 85

România – 82

Lituania – 65

*Salariile lunare, în dolari, la ratele de schimb în vigoare, se bazează pe veniturile medii din trimestrul III 1993

Transition Report, BERD, 1994, p. 135

6.2.Principalele probleme economice

(124) Tabel 11 Investiții străine directe în Europa de Est și foste țări sovietice 1990-1993 (milioane dolari)

Țară – 1990- 1991 – 1992 – 1993 – 1990/1993 - % din total

Bulgaria – 4 – 56 – 42 – 62 – 164 – 1

Cehoslovacia – 188 – 592 – 1.054 - / - 2.600 – 21

Cehia - / - / 983 – 606 - / - /

Slovacia -  / - / 71 – 160 - / - /

Estonia - / - / - 58 – 122 – 180 – 1

Ungaria – 311 – 1.459 – 1.471 – 2.200 – 5.4441 – 44

Kazahstan - / - / - 100 – 300 – 400 – 3

Letonia - / - / - 43 – 60 – 103 - /

Lituania - / - / - 5 – 40 – 45 - /

Polonia – 88 – 117 – 284 – 350 – 839 – 7

România -  -18 - 37 - 73 - 48 – 140 – 1

Rusia - / 100 – 800 – 1.000 – 2.000 – 16

Slovenia - -2 – 41 – 113 – 123 – 275 – 2

Uzbekistan - / - / 100 – 45 – 145 – 1

Transition Report, BERD, oct. 1994, p. 123

 

 

7. O mare alianță este necesară

(134) Ar fi de adăugat că probabilitatea gradului de europenitate poate fi detectată și în ceea ce privește țările Europei de Est. Există opinii, atât în Vest, cât și în Est, care încearcă să împartă Europa de-a lungul unor frontiere religioase; linia de demarcație ar fi între o Europă catolică și protestantă, pe de o parte, și o Europă ortodoxă (bizantină), pe de altă parte. Acest fel de teoretizare speculativă este foarte periculos și aduce a rasism religios și cultural. Acest tip de discuție periclitează nu numai cauza integrării în Europa, ci și inflamează capetele police din diferite țări.

 

File din istoria Dobrogei (COLCER & MĂGUREANU 1998)

Iosif Colcer & Viorel Măgureanu, File din istoria Dobrogei, Inspectoratul pentru cultură Tulcea, 1998, 250 p., 21 cm, ISBN 973-0-00732-2

                                                                                    

 

I.Din adânc de vremuri (I. C.)

(11) „Din etapa următoare însă, aceea a paleoliticului superior (40.000-10.000 î.e.n.), datează un mugure dentar provenit din peștera „La Adam”. Este atestat astfel așa-numitul „homo sapiens fossilis”, care confecționează unelte mai eficiente, aplicând tehnica „lamelară”, adică interpunând o bucată de lemn între bulgărele de piatră și percutor. În modul acesta s-au obținut răzuitoare sub formă de lame lungi, străpungătoare și chiar vârfuri de săgeți și diverse obiecte rezultate din prelucrarea osului (descoperirile de la Saligny – pe înălțimea „Dealul Turcului”, din cele două peșteri de pe valea Casimcei – menționate și pentru perioada anteioară, ca și la Seimenii Mari în apropierea Dunării, ori de pe terenul de lângă Mangalia).

Avem dovezile extinderii vânătoarei și pescuitului, ca și a trecerii treptate la cultivarea plantelor și domesticirea unor animale – porcul, câinele, calul.”

11-12 Stratul de locuire din peștera „La Adam” atribuit epocii mezolitice (10.000-5.500 î.e.n.) relevă importante progrese economice, însoțite de o mai bună organizare a ginților matriliniare și de manifestări spirituale organizate concretizate, printre altele, în exigența cu care se finisau obiectele litice. Este de presupus că și mezoliticii din Dobrogea arătau o mai mare grijă față de morți, amplasându-și cimitirul în imediata apropiere a așezării – practică atestată în alte areale mezolitice.

Epoca neolitică ni se dezvăluie prin numeroase unelte de piatră șlefuită, ceramică, urme de așezări și necropole, creații de artă plastică, găsite peste tot în Dobrogea. Strălucita cultură Hamangia, cu o mare durată în timp (din mil. V î.e.n. până către începutul mil II î.e.n.) ne-a dăruit celebrele statuete „Gânditorul” și „Femeia”, care și-ar găsi un loc de cinste în oricare dintre marile muzee ale lumii. Ele impresionează prin finețea execuției, dar mai ales prin pregnanța sensurilor simbolice. „Gânditorul” ne este înfățișat stând pe un scăunel, cu mâinile la tâmple, sprijinindu-și coatele pe genunchi.. „Femeia”, surprinsă în poziția „stând jos” își cuprinde cu mâinile genunchiul drept, ușor ridicat; pântecul și șoldurile dezvoltate simbolizează fecunditatea, iar capul mic susținut de gâtul înalt, sugerează, ca și în cazul perechii sale masculine, un moment de odihnă și cuget.

(12-13) Primele etape ale epocii fierului sunt bogat ilustrate de creațiile traco-getice ale complexului arheologic Babadag (sec. XI-VII î.e.n.). Așezările, situate pe înălțimi dominante, erau întărite cu șanțuri și valuri de apărare și serveau adesea ca loc de refugiu. Cercetările de la Cernavoda, Pietroșani, Beidaud, Babadag, Ciucurova, Sabangia, Telița (Cilic) și din alte locuri au scos la iveală unelte agricole, fusaiole din os și din lut, răzuitoare din colți de mistreț, cești cu una sau două tortițe supraînălțate, străchini, vase de provizii. La Beidaud, în punctul „Cetate”, a fost atestată o impresionantă continuitate de locuire, de la sfârșitul epocii bronzului până în timpul stăpânirii romane (Gavrilă Simion, Geneza civilizației geto-dace sec. VII-V î.e.n., „Symposia Thracologica”, 7, Tulcea, 1989, pp. 216-221.)

 

13-14 În șiragul datelor de seamă din trecutul Daciei se remarcă și întemeierea primelor orașe de pe teritoriul țării noastre – Histria sec. VII î.e.n., Tomis și Callatis sec. VI î.e.n. Ele au jucat un rol important în stimularea dezvoltarea civilizației geto-dace din întreg spațiul carpato-danubiano-pontic. Grecii aduceau ceramică de lux, unellte și arme, vinuri și ulei de măsline, obiecte de podoabă și alte mărfuri, procurînd în schimb pește, grâne, miere, ceară, lemn și sclavi.

16-17 Importanța regatului său în epocă rezultă și din inscripția dedicată sacerdotului Acornion din Dyonisopolis de către concitadinii acestuia: „Și, în timpul din urmă, regele Burebista a ajuns cel dintâi și cel mai mare rege din Tracia... Și fiind trimis de regele Burebista ca sol la autocratul roman Gnaeus Pompeius, fiul lui G., și întîlnindu-se cu acesta în părțile Macedoniei, lîngă Heracleea Lyncestis, nu numai că și-a îndeplinit însărcinările ce le avea de la rege, dar a purtat și cele mai frumoase negocieri în folosul patriei sale”. (Ion Andrieșescu, Arheologia și istoria veche a Daciei, „Patru Conferințe”, ed. Cartea Românească, Buc., 1928, p. 27)”

(16) Pământul dintre Dunăre și Mare a intra sub stăpânirea Romei încă din vremea împăratului Augustus, cunoscând timp de peste șase secole înfloritoarea civilizație romană. La Tomis și-a trăit ultimii ani de viață (8-17) marele poet Publius Ovidius Naso. El a învățat limba geților în care a scris și versuri și ne-a lăsat informații importante despre locurile și oamenii pe care i-a cunoscut. Într-una din Scrisori (12 d. H.), ne transmite numele orașului Aegyssus: „Aproape de malul Istrului se află o veche cetate cu două nume/La care cu greu se poate pătrunde din cauza întăriturilor și locului unde este așezată/Dacă este să dăm crezare însiși locuitorilor ei/Caspios Aegyssus este cel care ar fi întemeiat-o și ar fi numit-o după numele său”.

(16-17) Romanii au împânzit Dobrogea cu cetăți, orașe, „villae rusticae” și alte așezări în care numeroși coloniști – militari, funcționari, veterani, negustori, meșteșugari, agricultori – trăind alături de vechii locuitori, și-au impus limba și modul de viață, realizând o durabilă operă de romanizare.

(...) Au fost construite drumuri de interes economic și militar de-a lungul Dunării, litoralului maritim și în interiorul provinciei. Principalul drum unea orașele Tropaeum Traiani cu Libida (Slava Rusă) – de unde avea ramificații spre Tomis – capitala administrativă și religioasă, în sec. II, spre Noviodunum – mare centru militar vad de trecere spre nordul fluviului și spre Aegyssus. În orașe, canabae și alte așezări  se înălțau clădiri importante, temple; existau piețe civ., băi (thermae), instituții de instruire școlară. Apele Dunării și Mării Negre legănau corăbiile care aduceau din diversele părți ale imperiului mărfuri de tot felul: amfore grecești și ceramică romană, obiecte de artă etc.”

(17) O remarcabilă activitate se desfășura și în orașele grecești de pe litoral. Din Tomis, care s-a impus treptat ca „metropola Dobrogei”, ne-au rămas splendide creații de artă: Fortuna cu zeul Pontos, Șarpele Glykon, aedicula cu dublă reprezare a zeiței Nemesis, Asklepios, ca și cunoscutul mozaic (sec. IV) – pod. a unui mare edificiu de interes public. (A. Rădulescu & I. Bitoleanu, Istoria românilor dintre Dunăre și Marea Neagră, 1979, p. 147)”

(17-18) Se pare că soarta statului dac s-a decis în Dobrogea, prin înfrângerea lui Decebal și a  aliaților săi în bătălia de la Adamclisi din iarna anilor 101-102. Cumplită bătălie, dacă avem în vedere că 3.800 de soldați romani au plătit cu viața victoria lui Traian! Împăratul a hotărât săparea numelor lor în piatră, pe un altar funerar, și a înveșnicit amintirea luptei în monumentul triumfal Tropaeum Traiani – cronică a evenimentului și act de naștere a poporului român.

 

 

Aproape de Elada (CĂLINESCU 1985)

George Călinescu, Aproape de Elada, Supliment 1985 „Revista de istorie și teorie literară”, Academia de Științe Sociale și Politice a RSR

 

Oratoria și celebritatea

(27) Iată ce scrie Setembrini () despre Emmanuelle Orchi da Como, predicator: „În prima predică începe cu păunul căruia îi descrie coada, apoi vorbește de măr, apoi de jocul cu mingea, de iarba pe pajiște, de știința lui Ptolemeu, de T. Brache, Fracastoro, de unde sare la Hercul, Alexandru, Bucifal care seaman cu amvonul.”

 

Prietenele noastre cărțile

(47) Îl văd pe Dinu Păturică jucând menuet cu vătafii în straie orientale.

 

Discriminații,  49-64

(51) Grecia e mai uscată, mai tragic sudică, spre a vorbi astfel.

(55) Într-un anume fel, concetățeni ai lui Caragiale, suntem mai incisivi, mai greci, totuși literatura lui Sadoveanu și a nuveliștilor îndeobște arată o simpatie excesivă pentru om.

(59) Nu-i aci (Beatrice – Dante) nimic bizantin, nimic fantastic.

 

Civilizație și cultură

(69) Noi, oamenii, nu mai stăm turcește, ca nomazii, ci folosim acest instrument de odihnă a trupului (scaun).

 

(La un symposion platonic)

(87-88) Mă gândesc că dacă în monotonia picturii de cameră, ar apărea în România o școală romantică a marei compoziții. și Occidentul ar lua cunoștință de maeștrii români pictând o lume bizară între barbarie și civilizație, Occident și Orient, căzută într-o nemișcare academică, lumea într-un cuvânt a lui Pann, Filimon, I. Caragiale și M. Caragiale, Barbu, care e o lume clasică, îmbrăcată extravagant pitoresc, atunci Occidentul s-ar pasiona pentru literatura noastră și ceea ce nouă ni se pare banal, ar fi nou.

 

[Rostul femeii române]

(93) Se zice că o regină a amazoanelor, auzind de Alexandru cel Mare, a dorit să perpetueze speța cu ajutorul acestui superb exemplar viril. Prin aceasta, principiul izolării în sterilitate a fost încălcat.

 

8.Gaston Migeon/Carnete , 188-90

(189) ) Nearchos, generalul lui Alexandru cel Mare, se îmbrăca în mătase chineză. (...)

Bizantini. Sub Constantin cel Mare apar veșmintele de mătase, țesute sau brodate (San Vitale din Ravenna). Deși probabil grecii sub Valens și Valentinian, secolul IV, primeau mătăsuri brute din Orientul extrem; abia în secolul VI, sub Iustinian, Constantinopolul află secretul creșterii viermilor de mătase prin doi călugări, care aduc semințe de dud în bastoane de bambus găurite. În 1204 Constantinopolul e luat de cruciați, venețienii trag profit pentru atelierele lor din prada enormă.

 

11.Trattati del Cinquecento sulla donna/Carnete, 196-200

(200) În Tracia, Lidia, Iliria fetele obișnuiau să strângă prin comercializarea favorurilor, (...).