Ion Grosu & Mirabela Gheorghe & Petrică Miu, Comuna Crucea, județul Constanța. Schiță monografică, Ex Ponto, Constanța, 2005, 234 p.
II.Istoria
II.1. Zona în context istoric din antichitate până în prezent
(25) (...), cetățile grecești întemeiate pe țărmul dobrogean, Histria (657/656 î. H.)(6), Tomis și Callatis în a doua jumătate a secolului VI î. H.
6 = Horia C. Matei, Istoria României în date, Ed. Enciclopedică Română, București, 1971, p. 14.
(26) Dovezile arheologice din Târgușor, Casimcea, Pantelimon, Topalu, limitrofe zonei, atestă existența omului pe aceste meleaguri din paleoliticul mijlociu, neolitic, epoca elenistică, epoca romană și până în prezent.
(27) (...)Legăturile geților cu sciții sunt consemnate de istoricul grec Tucidide, care afirmă că „geții se învecinează cu sciții, au aceleași arme și sunt toți arcași călări”(7).
În 1967, la 1 km de satul Stupina, a fost descoperită o statuie traco-scitică. Relicva a fost datată de arheologi din secolul V î. H.
Lucrată în granit, statuia este o reprezentare schematică a unui luptător cu aspect grotesc, probabil un șef de trib și, după cum apreciază A. D. Alexandrescu, „statuia a fost așezată pe osemintele acestuia (șef de trib) în mormântul tumular”(8).
Pe forma ovoidală a statuii se disting trăsături anatomice, sub centură apare un topor de luptă, iar pe șoldul din dreapta se distinge cunoscutul pumnal „akinakes”.
7 = Tucidide II, 96 apud „Fontes”, I, p. 77.
8 = A. D. Alexandrescu, Statui traco-scitice în Dobrogea, „Studii și Cercetări de Istorie Veche”, 9/1958, 2, p. 291
(28)Legăturile băștinașilor cu lumea greacă sunt relevate de descoperirile arheologice, care atestă pătrunderea mărfurilor grecești pe teritoriile limesului dunărean pe Dunăre, Mărturie stau cele trei monede histriene de bronz cu roată descoperite la Stupina, spre Capidava. (Gabriel Talmațchi, Elemente ale simbolisticii autohtone reflectate în iconografia monetăriilor vest-pontice dobrogene în epoca autonomă, „Relații interetnice în spațiul românesc. Populații și grupuri etnice”, arheologie.ulbsibiu.ro)
Tot la Stupina, cu ocazia unor săpături pentru irigații, s-au recoltat fragmente de vase getice și de „kantharos” grecesc.
(...)În relațiile cu geții, cetățile grecești luau cantități însemnate de grâu, pe care le trimiteau în Grecia. Oratorul Demostene, în discursul împotriva lui Leptines, arăta că „cantitatea de grâu adusă de noi din Pont este mai mare decât orice vine din celelalte porturi comerciale” (10).
Vechiul drum antic care traversa Dobrogea de la Capidava, prin Ulmetum (Pantelimon), spre Histria, trecea prin Stupina, unde s-a identificat o așezare getică, în care au apărut materiale ceramice grecești și autohtone și o monedă de argint histriană, din perioada de înflorire a cetății de pe malul lacului Sinoe.
10 = Horia C. Matei, op. cit., p. 20.
(28) (...)La Topalu, la 10 km de Stupina, la punctul „Stână Roșie” există un castellum important strategic, care făcea legătura cu castrul de la Ulmetum, prin Stupina, și cu cetatea Carsium (Hârșova).
Contopirea elementului getic băștinaș cu lumea romană, cu enclavele de coloniști traci lasă se întrevadă o persistență a elementului autohton prin statutul juridic în cadrul imperiului.
Din punct de vedere arheologic, satele comunei Crucea sunt plasate pe teritoriul administrat de cetatea Capidava, terrritorium Capidavense, mărturie fiind vestigiile aparținând așezărilor rurale (vici) și villae rusticae(13), cunoscute prin epigrafia aparținând veteranilor sau descendenților lor.
13 = www.capidava.ro
(30)Conform www.capidava.ro „prima dintre acestea se va fi aflat la Băltăgești, prezența sa fiind sugerată de un cippus funerar pus veteranului Caius Iulius Capito: D(is) M(anibus) C(aio) Iulio Ca-/pitoni ex ses-/q(uiplicario) vet(erano) vixit an-/n(is) LXV milita-/vit ann(is) XXV/hic situs est/<Iuli>us Capi-/<t>[o fil(ius) et h]er(es) e-/ [ius b(ene) m(ereneti) p(osuit)]. Traducere: Zeilor Mani. Lui Caius Iulius Capito, fost sesquiplicarius, veteran, a trăit 65 de ani, a luptat 25 de ani; zace aici. Iulius Capito, fiu și moștenitor, a pus această (piatră de mormânt) celui ce a binemeritat”. Personajul poartă același nume cu C. Iulius Capito, conductor publici portorii Illyrici et ripae Thraciae (atestat la Oescus și Nicopolis ad Istrum).
Dis Manibus Cocceius Vitales vix <s>it annis L et Coc(ceia) Iulia coniu <n>x<s> eius vix <s>it anni XL obiti ad villam suam Cocceius Clemens et Coc(ceius) Helius fili(i) patri et matri benemerentibus titulum posuerunt.
(31)Studiul documentelor în care se întâlnește termenul „princeps” a dus la concluzia că acesta apare pe inscripții pentru a-i deosebi pe indigenii romanizați de restul populației(14). În acest sens, amintim inscripția de la Capidava, unde este vorba de Caius Iulius Quadratus, princeps loci si quinquennalis territorii Capidavensis(15). Deși cu nume roman, era descendent din acești „princeps” băștinași.
Piatra funerară a lui C. Iulius Quadratus - www.capidava.ro
Împărăteasa Iulia Mameae în pandantiv de aur cu camee descoperit la Capidava - N. Iorga, Istoria românilor, vol. II (Oamenii pământului), ed. II, Editura Enciclopedică, București, 1992
14 = C. Scorpan, Aspecte ale continuității și romanizării băștinașilor din Dobrogea, „Pontica”, III, p. 149
15 = E. Popescu, Aspecte ale romanizării în studii clasice, 1967, p. 184.
(33) (...)Au fost cercetate 150 de locuințe bordei aparținând românilor de aici [Șiriu], grăniceri ai frontierei bizantine de la Dunăre.
În 1957 a fost descoperit la Capidava un urcior, a cărui parte superioară este ornamentată, prin incizie în pasta crudă, cu linii ondulate, înscriind în jurul calotei conturul unei cruci, ale cărei brațe, dispuse simetric în rozetă, au formă trapezoidală. Pe umărul ulciorului, apare în alfabetul grecesc, scris numele olarului, Petre.
(35)Istoria zonei se înscrie coordonatele evolutive ale Dobrogei, organizată ca provincie a Imperiului Bizantin, supusă în secolele VII-XI migrațiilor triburilor bulgare și pecenege. (...)
Apogeul este atins ca stat feudal independent în vremea despotului Dobrotici (1346-1386).
Finalizarea cuceriri otomane a Dobrogei în 1484, când și Delta Dunării va intra în componența imperiului, marchează începutul a patru secole de influență musulmană, caracterizată de impunerea sistemului administrativ specific și relocarea unor grupuri de populație de religie mahomedană.
Primul nucleu atestat a fost un grup de tătari din hanatul Hoardei de Aur, care s-a stabilit la Isaccea(17).
Dobrogea pe harta lui Castelli Davignola 1686 www.earth.unibuc.ro
17 = www.infodobrogea.ro
(36) Sunt urmați de un aflux de turci oguzi proveniți din Balcani și Anatolia, pentru ca, în 1512-1514, izvoare istorice să amintească de tătari dobrogeni aduși din Crimeea.
O altă populație semnalată în număr mare, deși mai târziu, este cea cercheză(18), de origine caucaziană. Sunt predominant musulmani, existând și grupuri de creștini ortodocși.
Mici grupuri de cerchezi au trăit în Dobrogea din secolul XVII, însă numărul lor a crescut după 1864. Urmare a războiului ruso-caucazian, 500.000 de caucazieni au fost nevoiți să-și părăsească patria.
Refugiații s-au stabilit în Imperiul Otoman, 200.000 de cerchezi fiind colonizați în Balcani, dintre care 10.000 în Dobrogea, fiind împroprietăriți cu terenurile care au aparținut găgăuzilor și bulgarilor emigrați în sudul Basarabiei. Cele mai mari concentrări cercheze au fost în satele Slava Cercheză, Horia, Turda, Băltăgești, Subași, Ortachioi, Bașchioi, Isaccea și Mihai Bravu.
(37) Cerchezii au dovedit calități de meșteșugari, cinste și corectitudine în afaceri.
Șederea cerchezilor în Dobrogea nu a fost de durată, după revenirea Dobrogei la România, populația cercheză împreună cu o parte a populației de tătari au părăsit teritoriul pentru a se stabili în Imperiul Otoman. Exodul cerchezilor din Dobrogea a făcut parte din evacuarea generală a acestei populații din Peninsula Balcanică ca o consecință a jafurilor comise.
După războiul din 1877-1878, 40.000 de cerchezi și tătari, a căror ocupație era oieritul, au părăsit Dobrogea, conducând la scăderea efectivului de ovine de la 2 milioane la 500.000.
(38) (...)Perioada cea mai înfloritoare a păstoritului mocanilor în Dobrogea a fost între 1830-1854, despre care amintea și Ion Ionescu de la Brad în Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja, publicată în 1850.
(39) O. Tafrali, Carte ethnographique de la Dobroudja, 1913 - commons.wikipedia.org
(40)(...), alta [așezare] la marginea satului Băltăgești, la întretăierea drumurilor romane Capidava-Tomis și Capidava-Histria, datare epoca romană secolele II-III, (...).
(25) (...), cetățile grecești întemeiate pe țărmul dobrogean, Histria (657/656 î. H.)(6), Tomis și Callatis în a doua jumătate a secolului VI î. H.
6 = Horia C. Matei, Istoria României în date, Ed. Enciclopedică Română, București, 1971, p. 14.
(26) Dovezile arheologice din Târgușor, Casimcea, Pantelimon, Topalu, limitrofe zonei, atestă existența omului pe aceste meleaguri din paleoliticul mijlociu, neolitic, epoca elenistică, epoca romană și până în prezent.
(27) (...)Legăturile geților cu sciții sunt consemnate de istoricul grec Tucidide, care afirmă că „geții se învecinează cu sciții, au aceleași arme și sunt toți arcași călări”(7).
În 1967, la 1 km de satul Stupina, a fost descoperită o statuie traco-scitică. Relicva a fost datată de arheologi din secolul V î. H.
Lucrată în granit, statuia este o reprezentare schematică a unui luptător cu aspect grotesc, probabil un șef de trib și, după cum apreciază A. D. Alexandrescu, „statuia a fost așezată pe osemintele acestuia (șef de trib) în mormântul tumular”(8).
Pe forma ovoidală a statuii se disting trăsături anatomice, sub centură apare un topor de luptă, iar pe șoldul din dreapta se distinge cunoscutul pumnal „akinakes”.
7 = Tucidide II, 96 apud „Fontes”, I, p. 77.
8 = A. D. Alexandrescu, Statui traco-scitice în Dobrogea, „Studii și Cercetări de Istorie Veche”, 9/1958, 2, p. 291
(28)Legăturile băștinașilor cu lumea greacă sunt relevate de descoperirile arheologice, care atestă pătrunderea mărfurilor grecești pe teritoriile limesului dunărean pe Dunăre, Mărturie stau cele trei monede histriene de bronz cu roată descoperite la Stupina, spre Capidava. (Gabriel Talmațchi, Elemente ale simbolisticii autohtone reflectate în iconografia monetăriilor vest-pontice dobrogene în epoca autonomă, „Relații interetnice în spațiul românesc. Populații și grupuri etnice”, arheologie.ulbsibiu.ro)
Tot la Stupina, cu ocazia unor săpături pentru irigații, s-au recoltat fragmente de vase getice și de „kantharos” grecesc.
(...)În relațiile cu geții, cetățile grecești luau cantități însemnate de grâu, pe care le trimiteau în Grecia. Oratorul Demostene, în discursul împotriva lui Leptines, arăta că „cantitatea de grâu adusă de noi din Pont este mai mare decât orice vine din celelalte porturi comerciale” (10).
Vechiul drum antic care traversa Dobrogea de la Capidava, prin Ulmetum (Pantelimon), spre Histria, trecea prin Stupina, unde s-a identificat o așezare getică, în care au apărut materiale ceramice grecești și autohtone și o monedă de argint histriană, din perioada de înflorire a cetății de pe malul lacului Sinoe.
10 = Horia C. Matei, op. cit., p. 20.
(28) (...)La Topalu, la 10 km de Stupina, la punctul „Stână Roșie” există un castellum important strategic, care făcea legătura cu castrul de la Ulmetum, prin Stupina, și cu cetatea Carsium (Hârșova).
Contopirea elementului getic băștinaș cu lumea romană, cu enclavele de coloniști traci lasă se întrevadă o persistență a elementului autohton prin statutul juridic în cadrul imperiului.
Din punct de vedere arheologic, satele comunei Crucea sunt plasate pe teritoriul administrat de cetatea Capidava, terrritorium Capidavense, mărturie fiind vestigiile aparținând așezărilor rurale (vici) și villae rusticae(13), cunoscute prin epigrafia aparținând veteranilor sau descendenților lor.
13 = www.capidava.ro
(30)Conform www.capidava.ro „prima dintre acestea se va fi aflat la Băltăgești, prezența sa fiind sugerată de un cippus funerar pus veteranului Caius Iulius Capito: D(is) M(anibus) C(aio) Iulio Ca-/pitoni ex ses-/q(uiplicario) vet(erano) vixit an-/n(is) LXV milita-/vit ann(is) XXV/hic situs est/<Iuli>us Capi-/<t>[o fil(ius) et h]er(es) e-/ [ius b(ene) m(ereneti) p(osuit)]. Traducere: Zeilor Mani. Lui Caius Iulius Capito, fost sesquiplicarius, veteran, a trăit 65 de ani, a luptat 25 de ani; zace aici. Iulius Capito, fiu și moștenitor, a pus această (piatră de mormânt) celui ce a binemeritat”. Personajul poartă același nume cu C. Iulius Capito, conductor publici portorii Illyrici et ripae Thraciae (atestat la Oescus și Nicopolis ad Istrum).
Dis Manibus Cocceius Vitales vix <s>it annis L et Coc(ceia) Iulia coniu <n>x<s> eius vix <s>it anni XL obiti ad villam suam Cocceius Clemens et Coc(ceius) Helius fili(i) patri et matri benemerentibus titulum posuerunt.
(31)Studiul documentelor în care se întâlnește termenul „princeps” a dus la concluzia că acesta apare pe inscripții pentru a-i deosebi pe indigenii romanizați de restul populației(14). În acest sens, amintim inscripția de la Capidava, unde este vorba de Caius Iulius Quadratus, princeps loci si quinquennalis territorii Capidavensis(15). Deși cu nume roman, era descendent din acești „princeps” băștinași.
Piatra funerară a lui C. Iulius Quadratus - www.capidava.ro
Împărăteasa Iulia Mameae în pandantiv de aur cu camee descoperit la Capidava - N. Iorga, Istoria românilor, vol. II (Oamenii pământului), ed. II, Editura Enciclopedică, București, 1992
14 = C. Scorpan, Aspecte ale continuității și romanizării băștinașilor din Dobrogea, „Pontica”, III, p. 149
15 = E. Popescu, Aspecte ale romanizării în studii clasice, 1967, p. 184.
(33) (...)Au fost cercetate 150 de locuințe bordei aparținând românilor de aici [Șiriu], grăniceri ai frontierei bizantine de la Dunăre.
În 1957 a fost descoperit la Capidava un urcior, a cărui parte superioară este ornamentată, prin incizie în pasta crudă, cu linii ondulate, înscriind în jurul calotei conturul unei cruci, ale cărei brațe, dispuse simetric în rozetă, au formă trapezoidală. Pe umărul ulciorului, apare în alfabetul grecesc, scris numele olarului, Petre.
(35)Istoria zonei se înscrie coordonatele evolutive ale Dobrogei, organizată ca provincie a Imperiului Bizantin, supusă în secolele VII-XI migrațiilor triburilor bulgare și pecenege. (...)
Apogeul este atins ca stat feudal independent în vremea despotului Dobrotici (1346-1386).
Finalizarea cuceriri otomane a Dobrogei în 1484, când și Delta Dunării va intra în componența imperiului, marchează începutul a patru secole de influență musulmană, caracterizată de impunerea sistemului administrativ specific și relocarea unor grupuri de populație de religie mahomedană.
Primul nucleu atestat a fost un grup de tătari din hanatul Hoardei de Aur, care s-a stabilit la Isaccea(17).
Dobrogea pe harta lui Castelli Davignola 1686 www.earth.unibuc.ro
17 = www.infodobrogea.ro
(36) Sunt urmați de un aflux de turci oguzi proveniți din Balcani și Anatolia, pentru ca, în 1512-1514, izvoare istorice să amintească de tătari dobrogeni aduși din Crimeea.
O altă populație semnalată în număr mare, deși mai târziu, este cea cercheză(18), de origine caucaziană. Sunt predominant musulmani, existând și grupuri de creștini ortodocși.
Mici grupuri de cerchezi au trăit în Dobrogea din secolul XVII, însă numărul lor a crescut după 1864. Urmare a războiului ruso-caucazian, 500.000 de caucazieni au fost nevoiți să-și părăsească patria.
Refugiații s-au stabilit în Imperiul Otoman, 200.000 de cerchezi fiind colonizați în Balcani, dintre care 10.000 în Dobrogea, fiind împroprietăriți cu terenurile care au aparținut găgăuzilor și bulgarilor emigrați în sudul Basarabiei. Cele mai mari concentrări cercheze au fost în satele Slava Cercheză, Horia, Turda, Băltăgești, Subași, Ortachioi, Bașchioi, Isaccea și Mihai Bravu.
(37) Cerchezii au dovedit calități de meșteșugari, cinste și corectitudine în afaceri.
Șederea cerchezilor în Dobrogea nu a fost de durată, după revenirea Dobrogei la România, populația cercheză împreună cu o parte a populației de tătari au părăsit teritoriul pentru a se stabili în Imperiul Otoman. Exodul cerchezilor din Dobrogea a făcut parte din evacuarea generală a acestei populații din Peninsula Balcanică ca o consecință a jafurilor comise.
După războiul din 1877-1878, 40.000 de cerchezi și tătari, a căror ocupație era oieritul, au părăsit Dobrogea, conducând la scăderea efectivului de ovine de la 2 milioane la 500.000.
(38) (...)Perioada cea mai înfloritoare a păstoritului mocanilor în Dobrogea a fost între 1830-1854, despre care amintea și Ion Ionescu de la Brad în Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja, publicată în 1850.
(39) O. Tafrali, Carte ethnographique de la Dobroudja, 1913 - commons.wikipedia.org
(40)(...), alta [așezare] la marginea satului Băltăgești, la întretăierea drumurilor romane Capidava-Tomis și Capidava-Histria, datare epoca romană secolele II-III, (...).
II.2.Așezările pe hărți medievale și moderne
(40)(...)Satul Băltăgești, înființat în vremea Imperiului Otoman, este format din turcescul baltag, care înseamnă „topor”, la care s-a adăugat sufixul „-ești”, amintind numele vechiului întemeietor(26) (populația turcă). Similar, Gălbiori (Saragea), al cărui nume derivă din turcescul saradgea, care înseamnă „nevăstuică”(27). În 1612, Tomas Alberti, negustor din Veneția, traversând Dobrogea de la sud la nord, menționează sate turcești, printre care și Saragea, despre ai cărui locuitori afirmă că „sunt jandarmii turci”(28).
26 = N. Iorga, Drepturi naționale și politice în Dobrogea, Editura Fundației Culturale Regele Mihai, (1913), p. 43, www.dacoromanica.ro
27 = N. T. Negulescu, Județul Constanța în anii 1916 și 1922/1923, Tipografia Victoria, Constanța, 1924, p. 260
28 = N. Iorga, op. cit., p. 47.
(40) Satul Crișan (Capugiu) „înființat în timpul dominației otomane poartă acest nume după numele unui mare econom de vite ce se găsea pe acolo în timpul turcilor”. Capugi înseamnă și „portar”.
Satul Șiriu a fost „înființat tot în timpul dominației otomane și locuit în majoritate de tătari veniți din Crimeea. Cuvântul Șiriu este derivat de la Sevriu care înseamnă frumos”.
Satul Crucea, denumit Satișchioi, în traducere „satul cu vânzări”, derivă din satiș - a vinde și chioi - sat. (...)
Satul Stupina (Erchesec) „a fost înființat în timpul dominației otomane. Cuvântul Erchesec înseamnă pământ crăpat”(31).
Băltăgești este cel mai vechi, așezarea fiind documentată, sub numele Baltags, pe harta lui Guillaume de l-Isle, publicată în 1703 (extras și in integrum).
29 = N. T. Negulescu, op. cit., p. 247.
31 = N. T. Negulescu, op. cit., p. 266
(43) Satul apare și sub numele de Baltazesa în harta Theatre de la guerre sur Les Riviers de Dniepr, Tira et Danube din 1738(32).
(44) În 1762, Roger Boscovich(33), în cursul călătoriei prin provincia dobrogeană, amintește sate locuite de turci, bulgari și creștini, printre care Baltazichioi la nord de Karasu (Medgidia): „Prin Bulbuler, Karamer, Giuvemler, Michmandar, Mangar, Bolgar, Bosmanze, ..., întâlnind localitățile Karasu și Lefze ajunge la Baltazichioi, sat care avea două grupuri de case: în una din aceste grămezi locuiesc turci și în cealaltă creștini bulgari. Trecând printr-o câmpie necultivată, acoperită cu scaieți și cucută de înălțimea omului, ajunge la Sara-kioi, sat creștin. În drum spre Măcin întâlnește satele Dagachioi, Tashcburun, apoi o localitate pe care n-o numește și ai cărei locuitori vorbeau limba valahă, Jenikioi, Mocrova și, în sfârșit, Măcin cu case bune și câteva moschee cu minaretele lor”(34)
Războaiele ruso-turce din secolele XVIII și XIX au marcat Dobrogea economic, satele rămânând pustii.
32 = Maria Abăseacă, Monografia comunei Crucea, jud. Constanța, 1975, p. 3.
33 = n. 1711 la Ragusa - d. 1787 Milano. Călugăr iezuit, matematician, fizician, astronom și filozof. A călătorit în Europa în scop diplomatic, trecând prin Dobrogea și Moldova. ro.wikipedia.org
34 = A.P. Arbore, Din etnografia Dobrogei - contribuțiuni la așezările tătarilor și turcilor în Dobrogea, Tipografia Curții Regale, București, 1920, p. 16. www.biblioteca.ct.ro
(45)După războiul din 1828-1829, populația Dobrogei a fost cuantificată la 40.000 de locuitori conform unei hărți rusești, pe care în dreptul satelor au fost marcate numărul de case, la unele fiind menționată religia locuitorilor, creștini sau musulmani.
În urma conflictelor ruso-turce, multe sate locuite de etnicii de religie mahomedană, turci sau tătari, au fost părăsite, armatele ruse relocându-i pe ultimii în Crimeea. Către Rusia a fost transportată o parte a bulgarilor care fugeau din zonele răsăritene ale Bulgariei.
Astfel, „în 1850, aproape jumătate din locuitorii Dobrogei sunt osmanlâi - turci de rasă și de limbă. Turcii ocupau coastele Mării Negre, valahii malurile Dunării, iar tătarii interiorul”(35).
În lucrarea Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja, Ion Ionescu de la Brad menționează un număr însemnat de sate în care locuiau turcii și tătarii, dar și sate în care erau amestecați cu alte naționalități. Printre satele populate de turci sunt menționate și Baltadjechti și Saticheui, iar printre localitățile ocupate de tătari se numără Kapoudji și Saraince(36).
Secolul XIX, prin multitudinea de izvoare cartografice elaborate de geografi vest-europeni, atestă existența continuă a satelor actualei comune Crucea. (...)
35 = Ibidem, p. 17.
36 = Ibidem, p. 18.
(45)Edițiile 1840 și 1852 ale hărții Europ. Turkei: Rumelien, Bulgarien und Walachei(37) menționează satele Sitiskioi și Baltadschy.
37 = www.atlassen.info
(49) În 1849, harta Europaische Turkey din Meyer-s grosserzeitungs-atlas(38) menționează satul Sitiskioi.
Edițiile 1850, 1855 și 1861 ale hărții Karte von der Moldau, Walachei und Siebenburgen, nebst Theilenderangranzeden Lander(39) prezintă satele Sitiskioi și Baltadschy.
În 1883, în ghidul de călătorie al lui Baedeker este inserată harta Siebenburgenund Die Unteren Donaulander(40), pe care apare satul Baltacesti.
37 = www.bergbook.com
38 = www.atlassen.info
39 = www.depts.washington.edu
(50)Ediția germană a Hărții României 1887(41), autor Rudolf Bergener, evidențiază satul Satișkioi.
41 = www.wikimedia.org
(53)Edițiile cartografice din secolul XX evidențiază satele cu numele turcesc până la 1931.
M. D. Ionescu-Dobrogeanu, la sfârșitul lucărării Dobrogia în pragul veacului al XX lea, ce are ca punct de referință anul 1900, prezintă o hartă fizică și politică a provinciei, care menționează majoritatea loclaităilor cu toponimie turcă și căile de comunicație. Pe hartă apar satele Capugi, Erchesec, Satișchioi Român, Satișchioi Turc (Crucea), Saragea și Băltăgești.
(57)Satul Șiriu, deși nu apare pe harta de mai sus, este menționat în 1901 pe o ediție germană a hărții României(43).
La 1910, pe harta topografică austriacă, ce acoperă teritoriul României, sunt menționate, cu numele turcești, satele din actuala comună Crucea, mai puțin Saragea.
Harta austriacă a fost utilizată la elaborarea de către autoritățile germane a uunei hărți etnice a României, bazată pe rezultatele de la recensământul din 1930(44).
43 = www.en.academic.ru
44 = www.earth.unibuc.ro
(59) Satele, mai puțin Saragea și Capugi, sunt menționate și în perioada 1920-1930, pe ediții germane ale hărții României.
(60) Începând cu 15 iulie 1931, satele Dobrogei primesc nume românești: Satișchioi devine Crucea, Saragea este reboteza Gălbiori, Erchesec primește numele Stupina, iar Capugi ia denumirea de Crișan. Șiriu și Băltăgești rămân cu aceleași nume.
(40)(...)Satul Băltăgești, înființat în vremea Imperiului Otoman, este format din turcescul baltag, care înseamnă „topor”, la care s-a adăugat sufixul „-ești”, amintind numele vechiului întemeietor(26) (populația turcă). Similar, Gălbiori (Saragea), al cărui nume derivă din turcescul saradgea, care înseamnă „nevăstuică”(27). În 1612, Tomas Alberti, negustor din Veneția, traversând Dobrogea de la sud la nord, menționează sate turcești, printre care și Saragea, despre ai cărui locuitori afirmă că „sunt jandarmii turci”(28).
26 = N. Iorga, Drepturi naționale și politice în Dobrogea, Editura Fundației Culturale Regele Mihai, (1913), p. 43, www.dacoromanica.ro
27 = N. T. Negulescu, Județul Constanța în anii 1916 și 1922/1923, Tipografia Victoria, Constanța, 1924, p. 260
28 = N. Iorga, op. cit., p. 47.
(40) Satul Crișan (Capugiu) „înființat în timpul dominației otomane poartă acest nume după numele unui mare econom de vite ce se găsea pe acolo în timpul turcilor”. Capugi înseamnă și „portar”.
Satul Șiriu a fost „înființat tot în timpul dominației otomane și locuit în majoritate de tătari veniți din Crimeea. Cuvântul Șiriu este derivat de la Sevriu care înseamnă frumos”.
Satul Crucea, denumit Satișchioi, în traducere „satul cu vânzări”, derivă din satiș - a vinde și chioi - sat. (...)
Satul Stupina (Erchesec) „a fost înființat în timpul dominației otomane. Cuvântul Erchesec înseamnă pământ crăpat”(31).
Băltăgești este cel mai vechi, așezarea fiind documentată, sub numele Baltags, pe harta lui Guillaume de l-Isle, publicată în 1703 (extras și in integrum).
29 = N. T. Negulescu, op. cit., p. 247.
31 = N. T. Negulescu, op. cit., p. 266
(43) Satul apare și sub numele de Baltazesa în harta Theatre de la guerre sur Les Riviers de Dniepr, Tira et Danube din 1738(32).
(44) În 1762, Roger Boscovich(33), în cursul călătoriei prin provincia dobrogeană, amintește sate locuite de turci, bulgari și creștini, printre care Baltazichioi la nord de Karasu (Medgidia): „Prin Bulbuler, Karamer, Giuvemler, Michmandar, Mangar, Bolgar, Bosmanze, ..., întâlnind localitățile Karasu și Lefze ajunge la Baltazichioi, sat care avea două grupuri de case: în una din aceste grămezi locuiesc turci și în cealaltă creștini bulgari. Trecând printr-o câmpie necultivată, acoperită cu scaieți și cucută de înălțimea omului, ajunge la Sara-kioi, sat creștin. În drum spre Măcin întâlnește satele Dagachioi, Tashcburun, apoi o localitate pe care n-o numește și ai cărei locuitori vorbeau limba valahă, Jenikioi, Mocrova și, în sfârșit, Măcin cu case bune și câteva moschee cu minaretele lor”(34)
Războaiele ruso-turce din secolele XVIII și XIX au marcat Dobrogea economic, satele rămânând pustii.
32 = Maria Abăseacă, Monografia comunei Crucea, jud. Constanța, 1975, p. 3.
33 = n. 1711 la Ragusa - d. 1787 Milano. Călugăr iezuit, matematician, fizician, astronom și filozof. A călătorit în Europa în scop diplomatic, trecând prin Dobrogea și Moldova. ro.wikipedia.org
34 = A.P. Arbore, Din etnografia Dobrogei - contribuțiuni la așezările tătarilor și turcilor în Dobrogea, Tipografia Curții Regale, București, 1920, p. 16. www.biblioteca.ct.ro
(45)După războiul din 1828-1829, populația Dobrogei a fost cuantificată la 40.000 de locuitori conform unei hărți rusești, pe care în dreptul satelor au fost marcate numărul de case, la unele fiind menționată religia locuitorilor, creștini sau musulmani.
În urma conflictelor ruso-turce, multe sate locuite de etnicii de religie mahomedană, turci sau tătari, au fost părăsite, armatele ruse relocându-i pe ultimii în Crimeea. Către Rusia a fost transportată o parte a bulgarilor care fugeau din zonele răsăritene ale Bulgariei.
Astfel, „în 1850, aproape jumătate din locuitorii Dobrogei sunt osmanlâi - turci de rasă și de limbă. Turcii ocupau coastele Mării Negre, valahii malurile Dunării, iar tătarii interiorul”(35).
În lucrarea Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja, Ion Ionescu de la Brad menționează un număr însemnat de sate în care locuiau turcii și tătarii, dar și sate în care erau amestecați cu alte naționalități. Printre satele populate de turci sunt menționate și Baltadjechti și Saticheui, iar printre localitățile ocupate de tătari se numără Kapoudji și Saraince(36).
Secolul XIX, prin multitudinea de izvoare cartografice elaborate de geografi vest-europeni, atestă existența continuă a satelor actualei comune Crucea. (...)
35 = Ibidem, p. 17.
36 = Ibidem, p. 18.
(45)Edițiile 1840 și 1852 ale hărții Europ. Turkei: Rumelien, Bulgarien und Walachei(37) menționează satele Sitiskioi și Baltadschy.
37 = www.atlassen.info
(49) În 1849, harta Europaische Turkey din Meyer-s grosserzeitungs-atlas(38) menționează satul Sitiskioi.
Edițiile 1850, 1855 și 1861 ale hărții Karte von der Moldau, Walachei und Siebenburgen, nebst Theilenderangranzeden Lander(39) prezintă satele Sitiskioi și Baltadschy.
În 1883, în ghidul de călătorie al lui Baedeker este inserată harta Siebenburgenund Die Unteren Donaulander(40), pe care apare satul Baltacesti.
37 = www.bergbook.com
38 = www.atlassen.info
39 = www.depts.washington.edu
(50)Ediția germană a Hărții României 1887(41), autor Rudolf Bergener, evidențiază satul Satișkioi.
41 = www.wikimedia.org
(53)Edițiile cartografice din secolul XX evidențiază satele cu numele turcesc până la 1931.
M. D. Ionescu-Dobrogeanu, la sfârșitul lucărării Dobrogia în pragul veacului al XX lea, ce are ca punct de referință anul 1900, prezintă o hartă fizică și politică a provinciei, care menționează majoritatea loclaităilor cu toponimie turcă și căile de comunicație. Pe hartă apar satele Capugi, Erchesec, Satișchioi Român, Satișchioi Turc (Crucea), Saragea și Băltăgești.
(57)Satul Șiriu, deși nu apare pe harta de mai sus, este menționat în 1901 pe o ediție germană a hărții României(43).
La 1910, pe harta topografică austriacă, ce acoperă teritoriul României, sunt menționate, cu numele turcești, satele din actuala comună Crucea, mai puțin Saragea.
Harta austriacă a fost utilizată la elaborarea de către autoritățile germane a uunei hărți etnice a României, bazată pe rezultatele de la recensământul din 1930(44).
43 = www.en.academic.ru
44 = www.earth.unibuc.ro
(59) Satele, mai puțin Saragea și Capugi, sunt menționate și în perioada 1920-1930, pe ediții germane ale hărții României.
(60) Începând cu 15 iulie 1931, satele Dobrogei primesc nume românești: Satișchioi devine Crucea, Saragea este reboteza Gălbiori, Erchesec primește numele Stupina, iar Capugi ia denumirea de Crișan. Șiriu și Băltăgești rămân cu aceleași nume.
III.Evoluție demografică
(65)(...) Satele Băltăgești și Saragea aparțineau comunei Tal-Punar (Siliștea) din plasa Medgidia, iar satele Satișchioi, Erchesec, Șiriu și Capugi erau subordonate comunei Șiriu din plasa Hârșova. (...)
Proprietatea rurală din Dobrogea a fost supusă codului funciar otoman din 1858, situație ce a luat sfârșit odată cu promulgarea legii funciare din 3 aprilie 1882, Legea pentru regularea proprietății imobiliare din Dobrogea. Astfel, în timp ce reglementarea otomană împărțea proprietatea rurală în proprietatea absolută, proprietate statului, proprietatea inalienabilă a moscheilor și a instituțiilor de binefacere, proprietatea în folosința publică și proprietatea neprielnică agriculturii(45), legea românească a unificat statutul proprietății dobrogene cu restul țării.
Vechea proprietate miria a fost transformată în proprietate absolută, iar dijma a fost desființată prin răscumpărare. În felul acesta, statul a confiscat 1/3 din pământul țăranilor dobrogeni în temeiul consolidării dreptului de proprietate asupra celorlalte 2/3 din suprafață.
45 = M. Vlădescu-Olt, Constituția Dobrogei, Tipografia D. Cucu, București, 1908, p. 52-53, www.biblioteca.ct.ro
(66) (...)Împroprietărirea a impulsionat procesul de deplasare spre Dobrogea a românilor din toate provinciile românești, și astfel, de la o densitate de 5,6 locuitori/kmp în 1878, provincia ajunge la o densitate de 23 locuitori/kmp în 1912(47).
În 1880, Comisiunile de Plăși instituite în sangeacul Tulcea, Deliorman și Dobrogea au recenzat populația satelor din Dobrogea în scopul stabilirii numărului de locuitori dinaintea războiului, precum și a numărului emigranților și al dispăruților. (...)
După strângerea titlurilor de proprietate și întocmirea situației persoanelor care nu aveau acte de proprietate, se elabora o situație în formă de proces-verbal al comunei (...)(48).
Tabelul familiilor pentru comuna Tașpunar(49).
47 = Direcția Județeană de Statistică Constanța, Județul Constanța. Date statistice, 1981, p. 9.
48 = M. Vlădescu-Olt, Constituția Dobrogei, Tipografia D. Cucu, București, 1908, p. 19, www.biblioteca.ct.ro
49 = Ibidem, p. 33.
(67) Cătunul - Înainte de război - Origine - Emigrate sau dispărute - 1880
Tașpunar - 131 - turci indigeni - 45 - 86
Chiorceșme - 200 - tătari indigeni - 149 - 51
Băltăgești - 82 - indigeni - 63 - 19
Saragea - 60 - tătari - 60 -
În Constituția Dobrogei, M. Vlădescu-Olt prezintă un tabel cu satele din Dobrogea, unde comisiile de plăși au lucrat în conformitate cu principiile din legislația otomană în vederea stabilirii tipurilor de proprietăți. Datele pentru localitățile din actuala comună Crucea(50).
Sat - Data delimitării - Proprietate/donum(51) - Mirie/ha+mp
Băltăgești - 21 august 1882 - 6462 - 594+0528
Saragea - 21 august 1882 - 946 - 86+9660
Șiriu - 22 septembrie 1882 - 62081/2 - 570+7484
Capugi - 21 septembrie 1882 - 68581/2 - 630+5031
Erchezect - 22 septembrie 1882 - 450 - 41+3686
Satișchioi turc - 21 septembrie 1882 - 2515 - 231+2041
Satișchioi român - 21 septembrie - Proprietatea statului
(...)Prin procesul-verbal(52) pentru parcelare și măsurare din 21 septembrie 1882, primarul comunei Șiriu, Mustafa Abil, primea, în numele a 22 de locuitori nou-veniți și al celor care urmau să vină în Satiș-Kioiu român, 103 ha și 8000 mp.
50 = Ibidem, p. 57, 60.
51 = Donum este unitate de măsură a ariei. În limba turcă osmană un donum reprezenta suprafața de pământ pe care un om putea să o prășească într-o zi, din donmek (a întoarce). Varia din loc în loc. Este folosită în țări din fostul Imperiu Otoman. ro.wikipedia.org
52 = Arhivele Naționale, Serviciul Județean Constanța, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 63/1882-1889, p. 16.
(...)Actul de măsurare și delimitare(53) din 15 mai 1883, realizat de inginerul topograf în prezența primarului comunei Șiriu, Mustafa Abil, adaugă la suprafețele cătunului Satiș-Kioi român încă 7 ha și 9670 mp, totalul devenind 111 ha și 7670 mp.
53 = Ibidem, p. 18.
(68) La 29 noiembrie 1886(56), încă 75 de etnici musulmani aveau să primească câte 8 ha teren arabil și 2 ha de izlaz [Satiș-Kioiu].
(71) Prin procesul verbal din 20 august 1889(67) sunt puși în posesie 36 de locuitori din satul Șiriu, cu 640 ha cumpărate de ei, dintre care 7 români și 29 de turci (tătari).
67 = Arhivele Naționale, Serviciul Județean Constanța, Fondul Prefecturii, Dosar 17/1882-1889, p. 40.
(72) Proces Verbal(72)
Astăzi, 21 August anul 1882
Subsemnații, (...), întrunindu-se în Comisie cu D-nu Fazie Arif, Primar comunei Tașpunar din Plasa Medgidia, județul Constanța (...)
Pentru locul de școală și geamie 4.000 mp (...)
Pământul de cultură (...) se va măsura (...) sub poalele muntelui Alah-Bair, (...) dinspre Saragea, Kior-cișme, Tașpunar, Boashgik, (...).
Pământul liber (...) partea dinspre Boasgik, Kali-Kioi, Erchesek, Satiș-chioi. (...)
72 = Arhivele Naționale, Serviciul Județean Constanța, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 17/1882-1889, f. 2, 3.
(74-6)(...)Act de măsurătoare și delimitare(73)
Astăzi 14 septembrie 1882
Subsemnatul (...), în prezența D-nului Fazie Arif, Primar comunei Tașpunar din Plasa Medgidia, județul Constanța (...)
(...) drumului Topal - Tașpunar, (...). (...)
(...) movila Surit Tepe. (...)
(...) drumului ce duce la Chior-ceșme, (...). (...)
(...) drumului ce duce la Taș-punar; (...).
73 = Arhivele Naționale, Serviciul Județean Constanța, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 17/1882-1889, f. 1.
(78-9)(...)Act de măsurătoare și delimitare(79)
Astăzi 8 iunie 1883
Subsemnatul (...) în prezența D-lui Mustafa Abil, Primarul Comunei Șiriu din Plasa Hârșova, Județul Constanța. (...)
(...) movila cu cota 90 m, numită Tekel Ohasî (...). (...) movila Tekel Obasî (...). (...)
(...)movila cu cota 164 m Taura Tepe (...). (...) (...) movila Tekel Obasî (...) latura de sud a geamiei, de est a școlii și a geamiei (...).
(80) (...) Despre Băltăgești aflăm că este „(...). Populațiunea sa, compusă mai mult din români și bulgari, este de 57 familii, cu 250 de suflete, ocupându-se de creșterea vitelor și cu agricultura.(...)”(80)
Capugi a fost descris ca „(...) valea Bataclî-Dere. Este dominat de movila Capugi (165 m) (...). Are o suprafață de 2.545 ha, din care 125 ha sunt ocupate de vatra satului cu grădini cu 106 case. Populațiunea sa, compusă mai mult din bulgari și puțini români, este de 100 familii, cu 538 de suflete, ocupându-se cu creșterea vitelor și agricultura. (...)”(81)
80 = I. Lahovari, Marele Dicționar Geografic al României, I, Socecu, București, 1898, p. 300.
81 = Idem, II, Socecu, București, 1899, p. 167
(81) Satiș-Chioi „(...)Are o întindere de 4.265 ha, din care 159 ha ocupate de vatra satului cu 140 de case. Populațiunea, compusă din turci și români, este de 116 familii sau 670 de suflete, ocupîndu-se cu agricultura și creșterea vitelor”(83).
Saragea „(...) în valea Saragea-Dere, mărginit la nord de dealul Alah-Bair, cu vârful Saragea-Iuiuc (204 m), și la sud de dealul Saragea-Bair, cu vârful Siuri-Tepe (137 m). Are o suprafață de 2.870 ha, din care 11 ha sunt ocupate de grădini și vatra satului, cu o populație de 63 familii sau 207 suflete, formată din români și turci. Drumurile comunale pleacă din sat la: Taș-punar, Kior-Ceșme, Ghelingec, Terzi-Chioi, Satiș-Chioi, Capugi și Băltăgești”(84).
Șiriul „(...), cu o populație, majoritate români, de 91 familii sau 417 suflete”(85).
Conform lui M. D. Ionescu-Dobrogeanu, Plasa Hârșova ocupa regiunea de NV a județului Constanța, „în bazinul râului Saraiul, de-a lungul Dunării de la Movila Cazacilor până la satul Boazgic”(86).
83 = Idem, V, Socecu, București, 1902, p. 321.
84 = Ibidem, p. 313.
85 = Ibidem, p. 411.
86 = M. D. Ionescu-Dobrogeanu, Dobrogea în pragul veacului al XIX lea, Socec, București, 1904, p. 416-417.
(82) Structura populației pentru comuna Șiriu la recensământul din 1899(87):
Satul - Români - turci - tătari - germani - unguri - Total
Cartal - 1.019 - 0 - 8 - 0 - 0 = 1.027
Capugi - 476 - 0 - 144 - 0 - 0 = 620
Erkesek - 315 - 0 - 0 - 0 - 4 = 319
Muslubei - 489 - 0 - 0 - 0 - 0 = 489
Șiriu - 67 - 99 - 358 - 0 - 0 = 524
Muslu - 4 - 106 - 277 - 0 - 0 = 387
Pantelimon - 799 - 1 - 0 - 7 - 0 = 807
Satișkioi - 702 - 53 - 0 - 0 - 0 = 755
Terzikioi - 388 - 0 - 107 - 0 - 0 = 495
Total - 4.259 - 259 - 894 - 7 - 4 = 5.423
Despre Șiriu, M. D. Ionescu-Dobrogeanu relatează: „(...) valea Capugi (numele său înseamnă portar); Cartal Seleuș, pe valea pârâului Cartal, la 5 km răsărit de Șiriu, era locuit pe la 1850 de tătari; Pantelimon, sat înființat de români pe ruinele fostului sat tătăresc Ceatal-Orman (furca pădurii), distrus în războiul din 1855; aci era reședința Clanului Tătarilor dobrogeni, satul e la 14 km de Șiriu, pe pârâul Ceatal-Orman; Erkesek, mai mult ruine, este așezat pe dealul Erkesek, la 8 km de Șiriu; (...) Satișkioi, compus din Satișkioi Român și Tătar, la poalele dealului Alah-Bair, mult venerat de turci și Terzi-kioi, pe valea pârâului Cartal, mai jos de satul Cartal și la 6 km de Șiriu”(88).
87 = Ibidem, p. 417-418.
88 = Ibidem, p. 423
(83) Același autor afirmă că „Plasa Medgidia este așezată între valea Boazgicului și Vederosa, (...), valea Caramancea, valea Diodrumgi-Orman”(89). (...)
Structura populației pentru comuna Taș-Punar la recensământul din 1899(90):
Satul - Români - Bulgari - Tătari - Total
Băltăgeșci - 344 - 3 - 4 = 351
Ciorcișme - 698 - 0 - 234 = 932
Saragea - 400 - 0 - 0 = 400
Taș-punar - 374 - 0 - 202 = 576
Total - 1.816 - 3 - 440 = 2.259
Detalii despre Taș-Punar oferite de M. D. Ionescu-Dobrogeanu: „Între valea de mijloc a râului Boazgik și cea superioară a văii Siliștea, se întinde comuna Taș-Punar (taș = piatră; punar = puț), locuită odinioară de populațiune tătară, care a cum a cam dispărut. Comuna se împarte în următoarele sate: Taș-Punar, (...); la 5 km de precedentul se află satul Kior-Ceșme român, lângă care (500 m departe) Chior-Cesme tătar, două sate cu case mici, așezate neregulat, mai ales ale tătarilor; Băltăgești, la confluența Boazgikului cu pârâul Saragea, la poalele dealului Alah-Bair. a fost locuit de turci prin 1850; pe valea Saragea, satul Saragea,părăsit multă vreme după războiul din 1877, (...)”(91)
89 = Ibidem, p. 445.
90 = Ibidem, p. 417-418.
(84)(...)Prefectul județului Constanța, Scarlat Vârnav, oferă pentru 1902 o privire asupra componenței etnice a satelor în studiu(92):
Sat - Români - Turci - Tătari - Bulgari - Țigani - Albanezi - Austro-ungari
Șiriu - 34 - 5 - 259 - 0 - 0 - 0 - 0
Capugiu - 491 - 19 - 114 - 0 - 5 - 8 - 8
Erchesec - 315 - 22 - 0 - 0 - 9 - 0 - 0
Satișchioi - 621 - 65 - 7 - 0 - 2 - 0 - 0
Băltăgești - 330 - 57 - 0 - 7 - 14 - 0 - 0
Saragea - 371 - 0 - 0 - 0 - 26 - 0 - 0
92 = Scarlat Vârnav, Situațiunea generală a județului Constanța la începutul anului 1903, Tip. Aurora, 1904.
(85) (...)Pe naționalități, în 1916 structura populației se prezintă astfel(95):
Comuna - Satul - români - turci - bulgari - țigani
Muslubei - Muslubei - 847 - 0 - 2 - 4
Muslubei - Șiriu - 205 - 320 - 0 - 0
Muslubei - Capugiu - 644 - 167 - 0 - 0
Muslubei - Muslu - 102 - 336 - 0 - 0
Total - 1798 - 823 - 2 - 4
Saragea - români - sârbi - italieni
Saragea - 504 - 0 - 0
Băltăgești - 636 - 9 - 2
Total - 1140 - 9 - 2
Satișchioi - români - turci - germani - armeni
Satișchioi - 1144 - 108 - 2 - 3
Erchesec - 522 - 0 - 0 - 0
Total - 1.666 - 108 - 2 - 3
95 = N. T. Negulescu, Județul Constanța în anii 1916 și 1922/1923, Tipografia Victoria, Constanța, 1924, p. 248, 261, 266.
(86) (...) - în comuna Muslubei dețineau „moșii” (...), Mustafa Abil - 100 ha și (...).
(87) Situația stăpânirii terenului în 1916(100):
Comuna - Satul - Naționalitate - Dețineau pământ - Nu dețineau pământ
Muslubei - Muslubei - turci - 0 - 0
Muslubei - Șiriu - turci - 54/791 ha - 54
Muslubei - Capugiu - turci - 0 - 40
Muslubei - Muslu - turci - 21/2009 ha - 115
Satișchoioi - Satișchioi - turci - 0 - 12
Satișchioi - Erchesec - turci - 0 - 0
100 = Ibidem, p. 249, 262, 270.
(88) (...)Din punct de vedere confesional, în 1922 situația se prezenta astfel(103):
Comuna - Satul - Rit mahomedan
Muslubei - Muslubei - 0
Muslubei - Șiriu - 80
Muslubei - Capugiu - 190
Muslubei - Muslu - 180
Saragea - Băltăgești - 0
Saragea - Saragea - 0
Satișchioi - Satișchioi - 42
Satișchioi - Erchesec - 0
103 = Ibidem, p.248, 261, 267
(89) Situația stăpânirii terenului pentru anul 1922 este prezentată în tabel(104).
Defalcat pentru fiecare localitate.
Comună - Sat - Naționalitate - Dețineau pământ - Nu dețineau pământ
Muslubei - Muslubei - turci - 0 - 0
Muslubei - Șiriu - turci - 22/368 ha - 46
Muslubei - Capugiu - turci - 8/150 ha - 31
Muslubei - Muslu - turci - 35/540 ha - 27
Saragea - Saragea - 0 - 0
Saragea - Băltăgești - 0 - 0
Satișchioi - Satișchioi - turci - 12/150 ha - 5
Satișchioi - Erchesec - turci - 0 - 0
104 = Ibidem, p. 249-250, 262, 270
(97)(...)Rezultatele Recensământului populației și locuințelor din 2011 (...) populație stabilă după etnie(112) și populație stabilă după religie(113), (...).
112 = Recensământului populației și locuințelor din 2011 - Rezultate, Direcția Județeană de Statistică Constanța, Tabel 8, p. 2.
113 = Ibidem, Tabel 13, p. 2
(98) (...) Etnie - (...) Turci 8
Religie - (...) Musulmană 12
(65)(...) Satele Băltăgești și Saragea aparțineau comunei Tal-Punar (Siliștea) din plasa Medgidia, iar satele Satișchioi, Erchesec, Șiriu și Capugi erau subordonate comunei Șiriu din plasa Hârșova. (...)
Proprietatea rurală din Dobrogea a fost supusă codului funciar otoman din 1858, situație ce a luat sfârșit odată cu promulgarea legii funciare din 3 aprilie 1882, Legea pentru regularea proprietății imobiliare din Dobrogea. Astfel, în timp ce reglementarea otomană împărțea proprietatea rurală în proprietatea absolută, proprietate statului, proprietatea inalienabilă a moscheilor și a instituțiilor de binefacere, proprietatea în folosința publică și proprietatea neprielnică agriculturii(45), legea românească a unificat statutul proprietății dobrogene cu restul țării.
Vechea proprietate miria a fost transformată în proprietate absolută, iar dijma a fost desființată prin răscumpărare. În felul acesta, statul a confiscat 1/3 din pământul țăranilor dobrogeni în temeiul consolidării dreptului de proprietate asupra celorlalte 2/3 din suprafață.
45 = M. Vlădescu-Olt, Constituția Dobrogei, Tipografia D. Cucu, București, 1908, p. 52-53, www.biblioteca.ct.ro
(66) (...)Împroprietărirea a impulsionat procesul de deplasare spre Dobrogea a românilor din toate provinciile românești, și astfel, de la o densitate de 5,6 locuitori/kmp în 1878, provincia ajunge la o densitate de 23 locuitori/kmp în 1912(47).
În 1880, Comisiunile de Plăși instituite în sangeacul Tulcea, Deliorman și Dobrogea au recenzat populația satelor din Dobrogea în scopul stabilirii numărului de locuitori dinaintea războiului, precum și a numărului emigranților și al dispăruților. (...)
După strângerea titlurilor de proprietate și întocmirea situației persoanelor care nu aveau acte de proprietate, se elabora o situație în formă de proces-verbal al comunei (...)(48).
Tabelul familiilor pentru comuna Tașpunar(49).
47 = Direcția Județeană de Statistică Constanța, Județul Constanța. Date statistice, 1981, p. 9.
48 = M. Vlădescu-Olt, Constituția Dobrogei, Tipografia D. Cucu, București, 1908, p. 19, www.biblioteca.ct.ro
49 = Ibidem, p. 33.
(67) Cătunul - Înainte de război - Origine - Emigrate sau dispărute - 1880
Tașpunar - 131 - turci indigeni - 45 - 86
Chiorceșme - 200 - tătari indigeni - 149 - 51
Băltăgești - 82 - indigeni - 63 - 19
Saragea - 60 - tătari - 60 -
În Constituția Dobrogei, M. Vlădescu-Olt prezintă un tabel cu satele din Dobrogea, unde comisiile de plăși au lucrat în conformitate cu principiile din legislația otomană în vederea stabilirii tipurilor de proprietăți. Datele pentru localitățile din actuala comună Crucea(50).
Sat - Data delimitării - Proprietate/donum(51) - Mirie/ha+mp
Băltăgești - 21 august 1882 - 6462 - 594+0528
Saragea - 21 august 1882 - 946 - 86+9660
Șiriu - 22 septembrie 1882 - 62081/2 - 570+7484
Capugi - 21 septembrie 1882 - 68581/2 - 630+5031
Erchezect - 22 septembrie 1882 - 450 - 41+3686
Satișchioi turc - 21 septembrie 1882 - 2515 - 231+2041
Satișchioi român - 21 septembrie - Proprietatea statului
(...)Prin procesul-verbal(52) pentru parcelare și măsurare din 21 septembrie 1882, primarul comunei Șiriu, Mustafa Abil, primea, în numele a 22 de locuitori nou-veniți și al celor care urmau să vină în Satiș-Kioiu român, 103 ha și 8000 mp.
50 = Ibidem, p. 57, 60.
51 = Donum este unitate de măsură a ariei. În limba turcă osmană un donum reprezenta suprafața de pământ pe care un om putea să o prășească într-o zi, din donmek (a întoarce). Varia din loc în loc. Este folosită în țări din fostul Imperiu Otoman. ro.wikipedia.org
52 = Arhivele Naționale, Serviciul Județean Constanța, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 63/1882-1889, p. 16.
(...)Actul de măsurare și delimitare(53) din 15 mai 1883, realizat de inginerul topograf în prezența primarului comunei Șiriu, Mustafa Abil, adaugă la suprafețele cătunului Satiș-Kioi român încă 7 ha și 9670 mp, totalul devenind 111 ha și 7670 mp.
53 = Ibidem, p. 18.
(68) La 29 noiembrie 1886(56), încă 75 de etnici musulmani aveau să primească câte 8 ha teren arabil și 2 ha de izlaz [Satiș-Kioiu].
(71) Prin procesul verbal din 20 august 1889(67) sunt puși în posesie 36 de locuitori din satul Șiriu, cu 640 ha cumpărate de ei, dintre care 7 români și 29 de turci (tătari).
67 = Arhivele Naționale, Serviciul Județean Constanța, Fondul Prefecturii, Dosar 17/1882-1889, p. 40.
(72) Proces Verbal(72)
Astăzi, 21 August anul 1882
Subsemnații, (...), întrunindu-se în Comisie cu D-nu Fazie Arif, Primar comunei Tașpunar din Plasa Medgidia, județul Constanța (...)
Pentru locul de școală și geamie 4.000 mp (...)
Pământul de cultură (...) se va măsura (...) sub poalele muntelui Alah-Bair, (...) dinspre Saragea, Kior-cișme, Tașpunar, Boashgik, (...).
Pământul liber (...) partea dinspre Boasgik, Kali-Kioi, Erchesek, Satiș-chioi. (...)
72 = Arhivele Naționale, Serviciul Județean Constanța, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 17/1882-1889, f. 2, 3.
(74-6)(...)Act de măsurătoare și delimitare(73)
Astăzi 14 septembrie 1882
Subsemnatul (...), în prezența D-nului Fazie Arif, Primar comunei Tașpunar din Plasa Medgidia, județul Constanța (...)
(...) drumului Topal - Tașpunar, (...). (...)
(...) movila Surit Tepe. (...)
(...) drumului ce duce la Chior-ceșme, (...). (...)
(...) drumului ce duce la Taș-punar; (...).
73 = Arhivele Naționale, Serviciul Județean Constanța, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 17/1882-1889, f. 1.
(78-9)(...)Act de măsurătoare și delimitare(79)
Astăzi 8 iunie 1883
Subsemnatul (...) în prezența D-lui Mustafa Abil, Primarul Comunei Șiriu din Plasa Hârșova, Județul Constanța. (...)
(...) movila cu cota 90 m, numită Tekel Ohasî (...). (...) movila Tekel Obasî (...). (...)
(...)movila cu cota 164 m Taura Tepe (...). (...) (...) movila Tekel Obasî (...) latura de sud a geamiei, de est a școlii și a geamiei (...).
(80) (...) Despre Băltăgești aflăm că este „(...). Populațiunea sa, compusă mai mult din români și bulgari, este de 57 familii, cu 250 de suflete, ocupându-se de creșterea vitelor și cu agricultura.(...)”(80)
Capugi a fost descris ca „(...) valea Bataclî-Dere. Este dominat de movila Capugi (165 m) (...). Are o suprafață de 2.545 ha, din care 125 ha sunt ocupate de vatra satului cu grădini cu 106 case. Populațiunea sa, compusă mai mult din bulgari și puțini români, este de 100 familii, cu 538 de suflete, ocupându-se cu creșterea vitelor și agricultura. (...)”(81)
80 = I. Lahovari, Marele Dicționar Geografic al României, I, Socecu, București, 1898, p. 300.
81 = Idem, II, Socecu, București, 1899, p. 167
(81) Satiș-Chioi „(...)Are o întindere de 4.265 ha, din care 159 ha ocupate de vatra satului cu 140 de case. Populațiunea, compusă din turci și români, este de 116 familii sau 670 de suflete, ocupîndu-se cu agricultura și creșterea vitelor”(83).
Saragea „(...) în valea Saragea-Dere, mărginit la nord de dealul Alah-Bair, cu vârful Saragea-Iuiuc (204 m), și la sud de dealul Saragea-Bair, cu vârful Siuri-Tepe (137 m). Are o suprafață de 2.870 ha, din care 11 ha sunt ocupate de grădini și vatra satului, cu o populație de 63 familii sau 207 suflete, formată din români și turci. Drumurile comunale pleacă din sat la: Taș-punar, Kior-Ceșme, Ghelingec, Terzi-Chioi, Satiș-Chioi, Capugi și Băltăgești”(84).
Șiriul „(...), cu o populație, majoritate români, de 91 familii sau 417 suflete”(85).
Conform lui M. D. Ionescu-Dobrogeanu, Plasa Hârșova ocupa regiunea de NV a județului Constanța, „în bazinul râului Saraiul, de-a lungul Dunării de la Movila Cazacilor până la satul Boazgic”(86).
83 = Idem, V, Socecu, București, 1902, p. 321.
84 = Ibidem, p. 313.
85 = Ibidem, p. 411.
86 = M. D. Ionescu-Dobrogeanu, Dobrogea în pragul veacului al XIX lea, Socec, București, 1904, p. 416-417.
(82) Structura populației pentru comuna Șiriu la recensământul din 1899(87):
Satul - Români - turci - tătari - germani - unguri - Total
Cartal - 1.019 - 0 - 8 - 0 - 0 = 1.027
Capugi - 476 - 0 - 144 - 0 - 0 = 620
Erkesek - 315 - 0 - 0 - 0 - 4 = 319
Muslubei - 489 - 0 - 0 - 0 - 0 = 489
Șiriu - 67 - 99 - 358 - 0 - 0 = 524
Muslu - 4 - 106 - 277 - 0 - 0 = 387
Pantelimon - 799 - 1 - 0 - 7 - 0 = 807
Satișkioi - 702 - 53 - 0 - 0 - 0 = 755
Terzikioi - 388 - 0 - 107 - 0 - 0 = 495
Total - 4.259 - 259 - 894 - 7 - 4 = 5.423
Despre Șiriu, M. D. Ionescu-Dobrogeanu relatează: „(...) valea Capugi (numele său înseamnă portar); Cartal Seleuș, pe valea pârâului Cartal, la 5 km răsărit de Șiriu, era locuit pe la 1850 de tătari; Pantelimon, sat înființat de români pe ruinele fostului sat tătăresc Ceatal-Orman (furca pădurii), distrus în războiul din 1855; aci era reședința Clanului Tătarilor dobrogeni, satul e la 14 km de Șiriu, pe pârâul Ceatal-Orman; Erkesek, mai mult ruine, este așezat pe dealul Erkesek, la 8 km de Șiriu; (...) Satișkioi, compus din Satișkioi Român și Tătar, la poalele dealului Alah-Bair, mult venerat de turci și Terzi-kioi, pe valea pârâului Cartal, mai jos de satul Cartal și la 6 km de Șiriu”(88).
87 = Ibidem, p. 417-418.
88 = Ibidem, p. 423
(83) Același autor afirmă că „Plasa Medgidia este așezată între valea Boazgicului și Vederosa, (...), valea Caramancea, valea Diodrumgi-Orman”(89). (...)
Structura populației pentru comuna Taș-Punar la recensământul din 1899(90):
Satul - Români - Bulgari - Tătari - Total
Băltăgeșci - 344 - 3 - 4 = 351
Ciorcișme - 698 - 0 - 234 = 932
Saragea - 400 - 0 - 0 = 400
Taș-punar - 374 - 0 - 202 = 576
Total - 1.816 - 3 - 440 = 2.259
Detalii despre Taș-Punar oferite de M. D. Ionescu-Dobrogeanu: „Între valea de mijloc a râului Boazgik și cea superioară a văii Siliștea, se întinde comuna Taș-Punar (taș = piatră; punar = puț), locuită odinioară de populațiune tătară, care a cum a cam dispărut. Comuna se împarte în următoarele sate: Taș-Punar, (...); la 5 km de precedentul se află satul Kior-Ceșme român, lângă care (500 m departe) Chior-Cesme tătar, două sate cu case mici, așezate neregulat, mai ales ale tătarilor; Băltăgești, la confluența Boazgikului cu pârâul Saragea, la poalele dealului Alah-Bair. a fost locuit de turci prin 1850; pe valea Saragea, satul Saragea,părăsit multă vreme după războiul din 1877, (...)”(91)
89 = Ibidem, p. 445.
90 = Ibidem, p. 417-418.
(84)(...)Prefectul județului Constanța, Scarlat Vârnav, oferă pentru 1902 o privire asupra componenței etnice a satelor în studiu(92):
Sat - Români - Turci - Tătari - Bulgari - Țigani - Albanezi - Austro-ungari
Șiriu - 34 - 5 - 259 - 0 - 0 - 0 - 0
Capugiu - 491 - 19 - 114 - 0 - 5 - 8 - 8
Erchesec - 315 - 22 - 0 - 0 - 9 - 0 - 0
Satișchioi - 621 - 65 - 7 - 0 - 2 - 0 - 0
Băltăgești - 330 - 57 - 0 - 7 - 14 - 0 - 0
Saragea - 371 - 0 - 0 - 0 - 26 - 0 - 0
92 = Scarlat Vârnav, Situațiunea generală a județului Constanța la începutul anului 1903, Tip. Aurora, 1904.
(85) (...)Pe naționalități, în 1916 structura populației se prezintă astfel(95):
Comuna - Satul - români - turci - bulgari - țigani
Muslubei - Muslubei - 847 - 0 - 2 - 4
Muslubei - Șiriu - 205 - 320 - 0 - 0
Muslubei - Capugiu - 644 - 167 - 0 - 0
Muslubei - Muslu - 102 - 336 - 0 - 0
Total - 1798 - 823 - 2 - 4
Saragea - români - sârbi - italieni
Saragea - 504 - 0 - 0
Băltăgești - 636 - 9 - 2
Total - 1140 - 9 - 2
Satișchioi - români - turci - germani - armeni
Satișchioi - 1144 - 108 - 2 - 3
Erchesec - 522 - 0 - 0 - 0
Total - 1.666 - 108 - 2 - 3
95 = N. T. Negulescu, Județul Constanța în anii 1916 și 1922/1923, Tipografia Victoria, Constanța, 1924, p. 248, 261, 266.
(86) (...) - în comuna Muslubei dețineau „moșii” (...), Mustafa Abil - 100 ha și (...).
(87) Situația stăpânirii terenului în 1916(100):
Comuna - Satul - Naționalitate - Dețineau pământ - Nu dețineau pământ
Muslubei - Muslubei - turci - 0 - 0
Muslubei - Șiriu - turci - 54/791 ha - 54
Muslubei - Capugiu - turci - 0 - 40
Muslubei - Muslu - turci - 21/2009 ha - 115
Satișchoioi - Satișchioi - turci - 0 - 12
Satișchioi - Erchesec - turci - 0 - 0
100 = Ibidem, p. 249, 262, 270.
(88) (...)Din punct de vedere confesional, în 1922 situația se prezenta astfel(103):
Comuna - Satul - Rit mahomedan
Muslubei - Muslubei - 0
Muslubei - Șiriu - 80
Muslubei - Capugiu - 190
Muslubei - Muslu - 180
Saragea - Băltăgești - 0
Saragea - Saragea - 0
Satișchioi - Satișchioi - 42
Satișchioi - Erchesec - 0
103 = Ibidem, p.248, 261, 267
(89) Situația stăpânirii terenului pentru anul 1922 este prezentată în tabel(104).
Defalcat pentru fiecare localitate.
Comună - Sat - Naționalitate - Dețineau pământ - Nu dețineau pământ
Muslubei - Muslubei - turci - 0 - 0
Muslubei - Șiriu - turci - 22/368 ha - 46
Muslubei - Capugiu - turci - 8/150 ha - 31
Muslubei - Muslu - turci - 35/540 ha - 27
Saragea - Saragea - 0 - 0
Saragea - Băltăgești - 0 - 0
Satișchioi - Satișchioi - turci - 12/150 ha - 5
Satișchioi - Erchesec - turci - 0 - 0
104 = Ibidem, p. 249-250, 262, 270
(97)(...)Rezultatele Recensământului populației și locuințelor din 2011 (...) populație stabilă după etnie(112) și populație stabilă după religie(113), (...).
112 = Recensământului populației și locuințelor din 2011 - Rezultate, Direcția Județeană de Statistică Constanța, Tabel 8, p. 2.
113 = Ibidem, Tabel 13, p. 2
(98) (...) Etnie - (...) Turci 8
Religie - (...) Musulmană 12