Romeo Nădășan, Contrabanda cu opere de artă, „Lumea 85. Caiet de vacanță”, București, 1985
„Delicte onorabile”
136 (...) Din Egipt și din Irak, din Grecia și Turcia, Ceylon sau Africa de Vest, stăpânitorii și chiar cercetătorii au luat tone întregi de antichități rare, fără nici un respect față de cultul ce le era consacrat sau de proprietatea în care se aflau.
„Ce-ar spune Franța, dacă toate catedralele sale gotice ar fi transportate în Senegal?”
137 (...) Într-o dezbatere pe tema restituirii operelor de artă, publicată de revista „Forum” a Consiliului Europei, britanicul David Atkinson, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului, arăta: „(...) Franța a fost obligată să redea cei patru cai de bronz din piața San Marco de la Veneția după înfrângerea lui Napoleon, dar venețienii au adus aceste frumoase opere de artă de la Constantinopol, în urma jefuirii orașului de către cruciați, în 1204”. (...)
Unul din militanții cei mai fervenți în favoarea restituirii obiectelor de artă țărilor lor de origine este ministrul grec al culturii, actrița Melina Mercouri, care nu scapă nici un prilej pentru a cere restituirea așa-numitelor „Elgin Marbles”, aflate printre cele mai prețioase exponate ale British Museum. Lordul Elgin, diplomat la Atena, a desprins, în perioada 1801-1803, circa 80 de metri de frize ale Parthenonului de pe Acropole și le-a vândut statului britanic, în schimbul sumei de 35.000 lire.