Ioan V. Maxim, Terorismul. Cauze, efecte și măsuri de combatere, Editura Politică, București, 1989, 237 p., ISBN 973-28-0016-X
I.Terorismul. Fapte care acuză
Cipru
(29) La 18 februarie 1978, la Nicosia, este asasinat redactorul-șef al ziarului egiptean „Al Ahram”, Yusuf El Sebai, fost ministru al culturii și un prieten al președintelui Anwar El Sadat. El se afla în capitala cipriotă în calitate de secretar general al Organizației de Solidaritate a Popoarelor din Africa și Asia. După negocieri de 24 de ore, timp în care statele solicitate le-au refuzat azilul, avionul în care se aflau teroriștii și 11 ostateci, între care Vassos Lyssarides, lider al Partidului Socialist Cipriot, Christodoulos Veniamin, ministrul cipriot de interne, 4 diplomați egipteni, 3 reprezentanți ai OEP, 2 diplomați sirieni, unul somalez și unul marocan, a fost luat cu asalt de un comando egiptean. Datorită lipsei de coordonare, forțele de ordine cipriote au deschis focul împotriva comandoului, provocînd moartea a 15 membri. La 31 iulie, cei doi teroriști capturați au fost condamnați la moarte.
(41) 6 = În 1970-1973 țările cele mai atinse de terorism politic au fost: Spania (14), Mexic (27), RFG (34), Grecia (34), Turcia (36), (…), SUA (232).
(54) Tot în 1970, la Larnaka, în Cipru, s-a desfășurat o altă întîlnire între grupări teroriste din RFG, Japonia, Turcia, Iran, Marea Britanie și Italia, menită să pună bazele unei strategii comune.
(166) Potrivit dispozițiilor rezoluției se crea un comitet ad-hoc asupra terorismului internațional compus din 35 membri ONU, care s-a întrunit în 16 iulie-11 august 1973 (1).
1 = Comitetul a fost alcătuit din (…), Grecia, (…), Iugoslavia, (…), Turcia, (…).
(167) Subcomitetul pentru măsuri preventive a fost sesizat cu: (…); o propunere în 10 puncte formulată de Grecia; (…).
(171) Potrivit rezoluției Adunării Generale 312/102, statele erau invitate să supună observații și propuneri. (…) Terorismul nu este un fenomen nou, dar pe măsura progresului tehnicii și dezvoltării mijloacelor de comunicație, a devenit o problemă internațională cu consecințe din ce în ce mai grave (Turcia). (…)
Mai multe state, printre care (…), Cipru, (…), subliniau că „terorismul internațional aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.
(172) Este necesar, subliniau (…), Cipru, să se facă distincție între terorismul internațional criminal, care nu are legătură cu lupta popoarelor și cu conceptul rezistenței, și lupta împotriva formelor de practici coloniale și imperialiste. (…)
Trebuie recunoscută legitimitatea luptei popoarelor pentru identitate națională și dreptul lor la autodeterminare (…., Cipru, …, Turcia, …).
(174) Studierea cauzelor profunde ale terorismului, prevenirea și reprimarea lui sunt două aspecte complementare care trebuie examinate simultan (Cipru). (…)
Majoritatea statelor au apreciat elaborarea unei convenții internaționale drept forma cea mai adecvată (…, Turcia, …).
(175) Actele de terorism internațional trebuie calificate drept „delicte contra umanității” (Turcia).