Cărți vechi și rare din colecțiile Bibliotecii Județene Constanța
Cartea sfântă în limba românilor
3 (...) Importanța acestei cărți [Noul Testament
sau Împăcarea cu legea cea nouă, 1648, Bălgrad] pentru poporul român este
deosebită și poate fi apreciată și din faptul că în ea au fost corectate multe
din greșelile de interpretare religioasă existente în cărțile
slavonești și grecești după care s-a făcut traducerea. (...)
Primul cod de legi al Țării Românești
4 Codurile grecești și slavonești de legi
ale timpului au fost sursele de inspirație pentru monahul Daniil
Panonianu în realizarea primului cod de legi al Munteniei – Îndreptarea
legii. (...); marii legiuitori ai antichității, dreptul roman, jurisprudența
bizantină și principiile dreptului din Evul Mediu se regăsesc în paginile Îndreptării
legii.
Redescoperirea antichității clasice
Jacob Spon, Voyage d Italie, de Dalmatie, de Grece
et de Levant: fait aux annees 1675 & 1676, Lyon, chez Antoine Cellier
le fils, 1678
Ediție princeps: trei volume însumând 1069 de pagini.
Toate cele trei volume ilustrate cu gravuri pe metal ce reprezintă portrete,
hărți, planuri. Legătura coperților este din piele de vițel.
5 În anul 1675, medicul francez Jacob Spon
organizează prima mare expediție arheologică din lume: timp de opt luni,
însoțit de botanistul englez George Whelen, Spon va călători prin Italia, Peninsula
Balcanică și Asia Mică, vizitând cele mai importante orașe ale vremii,
precum Roma, Constantinopole, Atena, Corint și, motivat de un interes
deosebit pentru antichitatea clasică, realizează însemnări detaliate asupra
oamenilor, mentalităților, obiceiurilor, dar și asupra construcțiilor,
monumentelor ori topografiei locurilor. La întoarcere, atât Spo, cât și Whelen,
au publicat în țările lor cărți despre voiaj, care au devenit sisteme de
referință pentru secolele următoare. Tipărită în 1678, la Lyon, cartea lui
Jacob Spon a avut un succes enorm; Spon a a făcut prima descriere
sistematică a Atenei și a monumentelor sale, a identificat pentru prima
oară Templul Atenei Nike din Atena și altarul din Delphi, a
recunoscut monumentul lui Lysicrate, dar și un orologiu hidraulic din Turnul
Vânturilor. Jacob Spon a fost însă și unul dintre ultimii care au văzut
intact ansamblul arhitectonic de pe Acropole – în 1687, în timpul
războiului dintre Veneția și Imperiul Otoman, o bombă a căzut chiar în Parthenon,
transformat de turci în depozit de praf de pușcă, distrugându-l. Exploratorul
francez s-a și înșelat în unele privințe, situând sculpturile Parthenonului
în perioada romană și luând Cariatidele drept Grații.
Ovidius
Ovidius Naso Publius, Poetae operum, Francofurti,
Typs Wechelianis apud Claudinum, 1601.
Lucrare de mari dimensiuni, în trei volume, format in
folio, cu inițialele ornate și vignete. Legătura este originală, din piele pe
carton presat; pe coperțile fiecărui tom este imprimată câte o cunună aurie,
iar pe foile de gardă un ex libris cu ștampilă: „Ex-libris B. S. Toujour
semer”.
6 Impulsul creator și metafora poetică ale lui Ovidius,
simbolizate de Pegasul înaripat, și-au găsit o formă de măsură în
această ediție remarcabilă de la începutul secolului XVII, ediție
ce cuprinde întreaga operă a poetului roman născut la Sulmona și exilat
la Tomis. Fastele, Metamnorfozele, Tristele și Ponticele,
Ars amandi ori Heroidele, Remedia amoris, maximele
și cugetările, alături de scrierile apocrife compun Poetae Operum.
Mari cărturari ai epocii, precum Domitius Zarottus, Jacob Mycyllus sau Rafael
Regius au scris comentarii critice, note, observații ce însoțesc textul
ovidian propriu-zis și care reprezintă mărturii despre modul în care era
privit Ovidius și creația sa în Evul Mediu. Fiecare din cele trei volume
conține un amplu indice ce explicitează termenii utilizați și fac cunoscute personajele
mitologice. Poetae operum din 1601 este una din lucrările deosebite
ce formează fondul special al Bibliotecii Județene Constanța. Alături de ea se
află un volum liliput din 1652 provenind de la celebra tipografie
elzeviriană din Amsterdam, o ediție a Metamorfozelor din 1756
și o alta a Heroidelor din 1760, publicate în influentul centru cultural
Tyrnavia.
Un manifest pentru latinitatea limbii române
Gheorghe Șincai, Elementa linguae Daco-Romane
sive Valachicae, Budae, Typis Regiae Universitas Pestanae, 1805.
7 (…) Elementa
linguae a lui Șincai este un manifest pentru recunoașterea latinității
(și deci a vechimii milenare și importanței) limbii românilor aflați în mai
multe state. Ca orice gramatică, lucrarea de față abordează problemele formării
cuvintelor limbii poporului pe care îl denumește cu termenul de „daco-roman”,
(…). Autorul adaugă un „Vocabularium
Daco-Romanum et Latinum” și chiar un scurt ghid de conversație în limba
„daco-romană” (…). (…) Marele merit al lucrării este combinația de
argumente pentru susținerea a două idei de bază: (…) și rădăcina limbii române este
limba latină, mai exact latina clasică și nu latina vulgară.
8 Marcus
Tullius Cicero, Orationes, Venetia, In Pauli Martini Tip., 1547.
Marcus Anneus
Lucanus, De bello civili libri decem, Lugduni, Apud Antonium Gryphium,
1569.
Titus Macius
Plautus, Comaediae Supersunt XX, Amstelodami, Apud Ioan et Corn. Blaeu,
1640.
Caius Iulius
Caesar, Quae extant, Amstelodami, Ex officina Elzeveriana, 1663.