Ayse Gizem Yucetaș, Tătarii din Dobrogea, clasa IX, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”,
în
Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani &
Universitatea Ovidius Constanța, Tătarii
dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, ed. II, Ovidius University
Press, 2014
(146) Se pare că marea masă a tătarilor s-a stabilit odată cu domnia
marelui comandant Noghai în Dobrogea și nordul Peninsulei
Balcanice (1280-1310). Numele lui, pe care și-l atribuie o mare
parte a tătarilor din Dobrogea, trebuie să aibă origine în colonizarea
din acea epocă.
De-a lungul secolelor 17 și 18, are loc o migrație continuă
din Crimeea în Dobrogea, migrație care ia proporții odată cu anexarea
Crimeii de către ruși în 1783.
Statistica recensământului tătarilor din România din 1882
nu este exactă, deoarece unii s-au declarat turci, iar pe unii i-au
declarat turcii, dar consemnează în județul Tulcea 8.530 de tătari,
iar în județul Constanța 22.584 de tătari.
(...) ocupația principală a tătarilor a fost creșterea vitelor
și agricultura.