Călin Timoc, De la pasiune la infracțiune. Protejarea patrimoniului arheologic mobil,
în
Victor Bunoiu & Dan Vlase (ed.), Arheologia
Banatului. Cercetări. Descoperiri. Intervenții, Antem, Timișoara, 2015
50 Piaţa de antichităţi din ţară, tot mai prosperă ca
urmare a deschiderii oferită de internet și mai ales datorită intrării României
în Uniunea Europeană a încurajat în ultimii ani mişcarea unor bunuri de
patrimoniu până acum greu de vehiculat (şi de vândut): monumente masive din
piatră, piese din diverse roci care, prin textura şi coloritul lor, devin
atractive pentru decorarea unor spaţii verzi sau chiar a unor spaţii interioare
generoase, anexe ale unor proprietăţi private. Un astfel de caz a apărut la Timişoara,
oraş cosmopolit, departe de orice sit arheologic de epocă romană, dar cu
o elită urbană cunoscătoare şi iubitoare de antichităţi romane.
În urma colaborării dintre Inspectoratul de Poliţie
Judeţeană Timiş – Biroul de combatere a infracţiunilor contra Patrimoniului şi
Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş, a fost confiscată, în urma unei
percheziţii domiciliare, o cantitate impresionantă de bunuri arheologice din
piatră: o coloană votivă inscripţionată închinată zeului persan Mithras, 3
râşniţe şi o piatră de moară vechi, 6 sarcofage pentru copii sau urne funerare
pentru depunerea cenuşii umane aparţinând epocii romane târzii, un pin
funerar masiv din calcar cristalin precum și două dale romane de pavaj, scobite
pentru acumularea apei de ploaie. Toate aceste piese au fost expertizate şi
actualmente sunt păstrate în lapidariul Muzeului Banatului Timișoara, inscripţia
votivă urmând a fi clasată ca bun de patrimoniu în categoria tezaur. Starea acestor
piese este destul de bună, semn că timișoreanul colecţionar de astfel de obiecte
avea bun gust în alegerea antichităţilor achiziţionate ilegal. Recuperarea
acestor bunuri arheologice de patrimoniu din piatră impresionează, dar şi
îngrijorează cercetătorii în domeniu în legătură cu diversitatea de piese
antice braconate de căutătorii de comori. Inscripţia a fost analizată de mai
mulţi specialiști din ţară şi străinătate, concluzia fiind că cel mai probabil
a fost sustrasă din orașul roman Apulum (Alba-Iulia).
Majoritatea acestor piese vor fi expuse pentru vizitare
publicului larg şi informaţiile despre acestea vor fi publicate în curând în
reviste de specialitate cu o analiză completă (petrologică, epigrafică,
istorică și stilistică).