Dana Nora Dinu, Malum – malus sau sindromul nefericirii. Incursiune în simbolistica mărului, „Pro Saeculum”, nr. 5-6 (73), iulie - septembrie 2011, pp.38-41
(…) După unele
teorii, el ar fi pătruns în mentalul creştin datorită artei renascentiste
tributare miturilor greceşti. Şi în istoria mitografică este semnalată
originea noţiunii de arbore al vieţii reprezentată prin măr în nordul
bazinului mediteraneean, de unde s-ar fi răspândit în Asia Mică şi Nordul
Europei1. (…)
Explicaţii
destul de plauzibile se bazează pe dubla ipostază – de măr şi şarpe – în care
era reprezentat Zeul Pământului, precum şi pe atitudinea ostilă a primilor creştini
faţă de orice simbol păgân. De asemenea, lexicul latin înregistrează o
serie de corespondenţe semantice interesante2. Mai mulţi comentatori au sesizat
omonimiile, pe de o parte dintre substantivele „malum” (mărul ca
fruct) şi „malum” (rău, nenorocire, pagubă), şi pe de altă parte dintre adjectivul
„malus” (rău) şi substantivul „malus” (măr) cu sensul de pom
fructifer.
Desfăşurând mai
departe istoricul lexicologic al cuvântului măr, Jacques Brosse evidenţiază
ascendenţa lui „malum” din grecescul „melon” (μήλο), care avea un
sens mai extins. În cele din urmă, ambele cuvinte au ajuns să denumească orice
fruct care se asemăna cât de cât cu mărul3. (…)
(…) Limitele
existenţiale şi prelungirea vieţii nu pot fi obţinute decât de fiinţe cu
atribute supraumane şi prin săvârşirea unor fapte pe care un om obişnuit nu le
poate îndeplini, dar cel mai semnificativ aspect este acela că aceste încercări
influenţează destinul şi natura umană în cel mai înalt grad. Aceasta este
semnificaţia care transpare din periplul cuceririi merelor din grădina
Hesperidelor, pentru care Heracles este nevoit să poarte temporar
povara lui Atlas, să coboare în imperiul întunecat al lui Hades,
iar, odată reîntors pe pământ, este transformat în constelaţie. Dar cea mai
gravă semnificaţie ce transpare din mitologii este cea care decurge din
scăparea de sub control a impulsurilor erotice, pentru că acestea stau la baza
satisfacerii aspiraţiei supreme: prelungirea vieţii, accederea la nemurire.
Astfel, încălcarea interdicţiilor de ordin divin asupra relaţiilor sexuale
între muritori şi nemuritori, şi a normelor de comportament social ce condamnă
legăturile în afara căsătoriei, duce la bulversarea ordinii sociale, universale
şi divine, un fir care se destramă din nodul unei intrigi ce îşi are obârşia în
decizia lui Paris de a o alege pe zeiţa dragostei drept
destinatară a mărului „celei mai frumoase”. Afrodita, la rândul
ei, nu poate scăpa de „blestem”, trecând peste legea divină şi îndrăgostindu-se
de un muritor, fenomen care apare şi în Biblie în episodul nefilimilor – un fel
de titani născuţi din uniunea „Fiilor lui Dumnezeu” – cu muritoare4.
(…)
Numărul cinci
reprezintă echilibrul în multe sisteme simbolice iniţiatice. În concepţia pitagoreicilor,
pentagrama este o reprezentare a cunoaşterii – una din cheile Ştiinţei
celei Mari – care deschide calea către taine. (…)
(…)
Una dintre
temele preferate ale creştinismului este asocierea femeii cu păcatul. (…)
(…) Într-un
roman care încearcă să desluşească motivaţiile şi periplul conceperii acestei
opere artistice, scriitorul turc Enis Batur justifică reacţia de
respingere publică prin refacerea la nivel mental a scenariul biblic cu
episoadele tentaţiei, dar şi al încălcării interdicţiei divine, într-o „nouă
interpretare a Cărţii Facerii şi a scrierilor sacre”. „Cum poate fi lăsat mărul
descoperit?! A-l lăsa descoperit şi a-l expune dorinţei privirii nu înseamnă,
oare, repetarea tentaţiei «păcatului originar», şi, în plus, distrugerea
metaforei?”12.
(…)
Adâncirea în
profunzimile autocunoaşterii este la fel de primejdioasă şi omenirea a învăţat
acest lucru în pofida lui Socrate. „Bănuiesc că Narcis a înţeles
ceva ce legenda nu spune. Şi anume că a te cunoaşte nu înseamnă a cunoaşte ce
eşti, ci a cunoaşte ce nu vei mai fi. Adevăr care întotdeauna pedepseşte pe cel
care-l descoperă.”17.
(…)
După Nietzsche,
la originea oricărui act uman, inclusiv a dorinţei de cunoaştere, s-ar afla
voinţa de dominaţie asupra celorlalţi, „voinţa de putere”. Uneori, acest impuls
capătă proporţii naţionale şi subzistă în imaginarul colectiv sub o formă
simbolică. Secole de-a rândul, popoarele Europei s-au confruntat cu setea de
dominaţie a Imperiului Otoman. „Începutul sfârşitului” l-a constituit
distrugerea uneia din cele mai dezvoltate civilizaţii medievale. Pentru Mehmet
al II-lea, cucerirea Constantinopolului devenise o pură ambiţie, o
boală de orgoliu şi putere, Constantinopolul nemaireprezentând o forţă
economică18.
Dar obţinerea
unor bunuri materiale, chiar hiperbolizate la modul fabulos, nu mai era
suficientă pentru menţinerea motivaţiei soldaţilor Imperiului. Era
nevoie de recurgerea la o imagine mitico-religioasă care să susţină o
promisiune care părea din ce în ce mai dificil de atins pentru ienicerul
de rând. Astfel, ei erau fanatizaţi prin legenda „Mărului Roşu” –
devenit element de bază al unui jurământ de supunere fără rezerve: „Padişahul
nostru, în numele tău vom merge dincolo de muntele Kaf, până la mărul roşu”19.
Kizil-Elma sau Kôzôl-Alma, adică Mărul roşu în limba turcă, este o
expresie care se referă la un oraş legendar, ţel suprem al cuceririlor
turco-musulmane20.
Poetul Gökalp interpretează locul mitic al Mărului Roşu ca simbol al
imperiului turanic în care conducătorul hunilor Mete a reuşit să unească toate
triburile turcice, aşa cum au făcut-o mai târziu Gingis-Han şi, apoi,
Timur-Lenk21.
Dacă otomanii
identificau Mărul roşu cu puterea supremă, pentru popoarele cucerite
acest spaţiu imaginar reprezenta un fel de „purgatoriu” în care era de dorit ca
aceştia să ajungă. În folclorul grecesc târziu, mai precis în ultima
perioadă bizantină, Kokkini Milia (Κοκκινη μηλια) (Mărul Roşu)
desemna o zonă geografică în Orient (după unele surse în Mesopotamia, Irakul de
astăzi, sau o localitate legendară, situată în afara graniţelor imperiului
turcesc, spre Mongolia, locul de origine al turcilor), în care se profeţea că
vor fi forţaţi să se retragă turcii, după ce imperiul lor va fi
distrus. Aceste legende au luat naştere în ultimele zile ale Constantinopolului,
având menirea de a-i consola şi încuraja pe învinşi, menţinându-le vie speranţa
într-o renaştere a imperiului apus al Bizanţului. Potrivit legendelor
bizantine, martirul împărat Constantinos, masacrat de barbari, a fost luat
de îngeri, care l-au condus în Împărăţia de Marmură, unde avea să doarmă până
când va veni vremea să se trezească şi să-i alunge pe turci până în ţinutul
Pomului Mărului Roşu22.
Astfel, Mărul
Roşu traversează graniţe în imaginarul civilizaţiilor, dar nu fără
a-şi modifica „culoarea”: strălucitoare pentru cuceritori – înnegurată pentru
cei cuceriţi.
(…) Şi nici „New
York” – oraşul supranumit „Big Apple” – „Mărul cel Mare” – ultimul din şirul
simbolic Constantinopol – Roma – Viena.
Note
1 Romulus
Vulcănescu. Coloana cerului. Editura Academiei Republicii Socialiste România,
1979, p. 47.
2 Ivan Evseev.
Enciclopedia simbolurilor religioase şi arhetipurilor culturale. Timişoara :
Învierea, 2007, p. 356.
3 J. Brosse, La
mythologie des arbres. Paris : Payot&Rivages, 2001, p. 348.
4 J. Brosse, op.
cit., pp.359-363.
12 Enis Batur.
Mărul. Tentativă de roman asupra tehnicilor împletirii. Bucureşti : Art, 2008,
p. 15.
(…)
17 O. Paler, op.
cit., p. 194.
18 1453: The
Holy War for Constantinople and the Clash of Islam and the West, în : Customer
Reviews. Disponibil la:
http://www.amazon.com/1453-Holy-Constantinople-Clash-Islam/product-reviews/
1401308503
19 E. Batur, op.
cit., p. 157.
20 The
Encyclopaedia of Islam. Vol. V. Leiden 1986, Kizil-Elma, pp. 245-246 apud Xénia
Celnarová. The religious ideas of the early Turks from the point of view of
Ziya Gökalp, în: Asian and African Studies, 6, 1997, 1, 103-108, nota 4, p.
104, 2. Disponibil la: http://www.sav.sk/ journals/aas/full/aas197g.pdf
21 Xénia
Celnarová. The religious ideas of the early Turks from the point of view of
Ziya Gökalp, în: Asian and African Studies, 6, 1997, 1, 103-108, nota 4, p.
104, 2. Disponibil la: http://www.sav.sk/journals/ aas/full/aas197g.pdf
22 Where Red
Apple Tree is located?. Disponibil la: http://engforum.
pravda.ru/showthread.php?263511Where-Red-Apple-Tree-is-located