Titus Rusu, Lev Troțki la Constanța, „Tomis”, Constanța, aug. 2003, p. 94-95.
În 1913 când a vizitat România, în
calitate de corespondent în războiul
balcanic al ziarului „Kievskaia
Mâsl” (Gândirea Kieveană), Lev Davidovici Troțki avea 33 ani de ani.
Articolele le semna cu numele Antid Oto. (…) Articolele despre Români și cele
despre războiul balcanic le-a
publicat în Opere (Socinenie),
vol. 6, în 1922, la Moscova.
Editura Polirom din Iași a publicat volumul România și războiul balcanic, traducere și cuvânt înainte de
Radu Părpăluță, 1998, în care sunt
cuprinse textele despre România, publicate în „Kievskaia Mâsl”, apoi în
Socinenie.
(…) Un vecin amabil i-a oferit noile țigări La paix de Bucarest:
„Fumăm și urmărim melancolic cum Pacea
de la București se transformă în cenușă și fum. Să fie o
profeție?” A avut premoniție.
Troțki a consemnat afirmațiile unei
doctorițe, care povestea în compartiment, cum medicii militari se temeau să se apropie de bolnavii de holeră și îi examinau de la
distanță, prin binoclu.
(…) A descins la București
în august 1913. De la început a fost
izbit de amestecul de Occident și Orient,
sărăcie și opulență. Cu un simț ascuțit, Troțki a studiat raporturile sociale,
dar, mai ales, clasa dominantă, partidele politice și oamenii politici. Boierii
români scrie Troțki, socotesc Parisul a doua lor patrie. Despre peisajul
bucureștean scrie: „Pe trotuarul îngust lunecă figuri feminine efilate la
maximum - grace a la mode - cu înfățișarea tipic a unor
ștrangulate ce nu au fost scoase din ștreang. În deplină concordanță cu
acestea, linia pantalonilor la gentlemanii bucureșteni e ireproșabilă, ca o
cărare într-o freză de diplomat. Ofițerii au ținuta pusă la punct, fără cusur.
(...) Văcsuirea cizmelor constituie aici un adevărat cult, complex și profund.
Firmele sunt copiate după cele pariziene, la fel și cocotele. (...) Orientul te privește din toate
părțile. Pe de altă parte, marea majoritate a populației merge desculță”. (…)
(…) Împreună cu ciceronele său Cristian Rakovski a vizitat orașul. (…)
Dr. Racovski i-a făcut cunoștință lui Troțki cu personalități politice
constănțene, cu care a purtat discuții incitante. (…)
Dr. Racovski se simte ca peștele în apă „în acest haos multietnic și multilingvistic”
și „trece” fără greutate de zeci de ori, de la limba română la limba bulgară, la rusă, la turcă, la germană cu coloniștii și
la franceză în convorbirile cu notabilitățile.
Troțki a făcut o vizită la moșia lui Racovski de la Helengic (astăzi
Pecineaga), de lângă Mangalia. (…)
Troțki ar fi putut menționa că Înalta Curte de Casațiune și
Justiție a anulat decizia guvernului de a retrage cetățenia și de expulzare a
lui Rakovski, pentru activități
subversive împotriva statului. Profesorul de drept internațional Alfred Juvara,
în două articole publicate de „Curierul Judiciar”, își exprima opinia că
guvernul liberal greșește când îl împiedică pe Rakovski să vină în țară.
E cunoscut sfârșitul tragic al celor doi prieteni. Troțki a fost ucis din
ordinul lui Stalin în 1940 în Mexic, iar Rakovski
în 1941 la închisoarea
din Orel.