Corneliu Bjola, Orizonturi politice românești: suveranitate politică, integrare europeană și alegeri europeană, „Studii internaționale”, București, 7, 2002, 73-116
2.Aspecte
teoretice ale conceptului de suveranitate politică în contextul integrării
europene
2.1.Relevanță teoretică și politică
(79) Numărul semnificativ de țări candidate (primul val de aderare
din 2004 se presupune că va include opt țări ECE plus Malta și Cipru, urmate de România și Bulgaria la câțiva ani diferență),
tensiunile instituționale interne ale Uniunii (...), precum și protejarea
suspicioasă de către statele candidate a dreptului la autodeterminare
redobândit recent, contribuie cumulat la transformarea procesului de extindere
a Uniunii către Est într-un reper politic cheie pentru
configurația formei de suveranitate care va sta la baza organizării politice a
Europei în următoarele cinci-șase decenii.
3. Aspecte politice practice ale relației suveranitate-integrare europeană
3.1. Poziția oficială românească
(79) Cele 8 regiuni de dezvoltare se adaugă celor două regiuni transfrontaliere cu Ungaria și Bulgaria în care au fost deja investite 45 milioane euro în ultimii cinci ani, majoritatea din fonduri PHARE (Ministerul Dezvoltării
și Progresului, 2002).
(79)
Într-un mod similar cu admiterea țărilor
mediteraneene din anii 80 (1981 –
Grecia, 1986 – Spania și Portugalia), dar la o scară mult amplificată,
extinderea către Est a Uniunii trebuie să asigure atât consolidarea democrației
și dezvoltarea economică a țărilor ECE , cât și re-modelarea substanțială a
mecanismului instituțional de decizie politică al acestor state.
3.2. Limitele poziției românești
(96) 24 = Relațiile României cu Ungaria, Bulgaria sau Ucraina sunt din nefericire instabile, marcate de
perioade de tensiuni politice,
(...). (...) Cu excepția Inițiativei Central
Europene, contribuția și rezultatele participării României în cadrul
mecanismelor de cooperare regională (Pactul de Stabilitate, Inițiativa de Cooperare Sud-Est Europeană,
Organizația Cooperării Economice a Mării
Negre sau variate forme trilaterale)
sunt mai degrabă simbolice.
3.3. Modelul actor-centric românesc de construcție europeană
3.3.2. Coordonatele și tempoul reformei instituționale
(99-100) Pornind de la premisa că
extinderea Uniunii va începe în 2003 cu un număr de maximum zece state
și va continua în 2008 cu restul țărilor
candidate, inclusiv România și Bulgaria,
reforma sistemului de distribuire a competențelor decizionale