Costin Nastac, Idee și mesaj în emisiunile radiofonice naționale și alternativa dezinformării prin subcultură, „Comunicările Hyperion / Ziaristică”, 3 (V. Vișinescu), Hyperion XXI, București, 1999
(131) „Cultura greacă se reduce
la 70-80 de cărți, spune Noica.
Începi cu Homer, treci la Theogonia
lui Hesiod, fragmentele orfice, la pitagoreici, o antologie de
lirică greacă; răsfoiești câțiva istorici,
tragicii, romanele, Aristofan, Lucian;
te pierzi 2 săptămâni în cele 20 și ceva de dialoguri ale lui Platon,
străbați alert o ediție integrală de
Aristotel, citești ce găsești din stoici, din Plutarh, Teofrast și închei cu Sextus
Empiricus și Plotin”. (Toate
aceste emisiuni, la sugestia lui Noica, au fost făcute de subsemnatul.)
(133) Nu aș vrea să reiau demonstrația ceea ce a fi substanța dictonului lui Seneca, Nusquam est qui ubique est, adică „niciunde nu este cel ce e oriunde”. Altfel spus, un ziarist nu poate trăi și rezista în teritoriu pretutindeni decât în câmp limitat teritorial (cultural) și doar în regimul de apostolat căreia trebuie să-i fii dăruit.
(138-9) Ar putea cineva să contrazică ideea că un „trecut prin școală”, care nu știe să pună pe harta timpului Troia și Războiul Troiei, deci pe Homer, apoi triadele Socrate-Platon-Aristotel sau Eschil-Sofocle-Euripide, e un repetent și nu are ce căuta în gazetărie? Că Herodot cu Istoriile, Sallustius cu Războiul lui Iugurtha, Cicero cu De oratore, Tacitus cu Analele, (...), e un repetent pe viață nu doar la istorie, ci un absent din rangul elementar al culturii? Ori, toate acestea se învață în clasa V. Iar pe posturile de radio și tv ,dar și în presa scrisă nu doar că Iliada este confundată cu Odiseea, (...).