Germaine Tillion, Ravensbruck, Ed. Politică, București, (1972) 1979
3. Rezistența la moarte: personalități
naționale
31
(...) E incontestabil că, în proporție de masă, cel mai bine se înțelegeau cu
noi iugoslavele. Cu toate acestea, noi nu le cunoșteam limba și
foarte puține dintre ele o cunoșteau pe a noastră. Totuși am simpatizat unele
cu altele ori de câte ori hazardul ne-a apropiat, din cauza aceleiași probități,
a aceleiași curtoazii, a aceleiași hotărâri declarate de a nu suporta jugul
german. Dar ceea ce mi-a plăcut mai ales este că aceste virtuți nu erau
cele ale unei clase sociale, ci – ca și la noi – erau răspândite în popor:
la toate nivelurile. (...)
La
cehe întâlneai o medie de cultură și de educație politică cu mult superioară
celei a tuturor celorlalte popoare din Europa centrală și răsăriteană
și totodată (ceea ce este important intr-o colectivitate) multe
personalități de mare valoare.
36
(...) Mai erau câteva grupuri de evreice, între care n-am putut să observ
niciodată vreo legătură: evreice turcoaice, instruite, binecrescute,
agreabile ca relație, foarte descurcărețe;)(...).