Radu Cocoș, Tătarii din Dobrogea, clasa X, Liceul Teoretic „Miron Costin” Constanța,
în
Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani &
Universitatea Ovidius Constanța, Tătarii
dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, ed. II, Ovidius University
Press, 2014
(115) Tătarii sunt un grup de populație de origine mongolo-turco-turanică,
(...).
Tătari sau mongoli?
(...)
-al doilea punct de vedere, care capătă o pondere din ce în ce mai mare
printre istorici, îi apreciază pe tătari, încă de la început, ca un element
component al lumii proto-turce.
(117) Deși inițial, Hoarda de Aur a fost un stat puternic și independent,
(...), ea a căzut cu timpul sub influența Imperiului Otoman, căruia i-a
fost un aliat fidel. Începutul relației de vasalitate față de sultanul
de la Istanbul a început în timpul lui Mehmet II Fatih, cuceritorul
Constantinopolului. Tătarii i-au chemat în ajutor pe turci deoarece
hanul lor fusese capturat de genovezii din colonia Caffa de pe malul Mării
Negre. Aceștia au venit, dar i-au transformat în vasali, fiind obligați să le
ofere suport militar. în campaniile pe care le-au dus către Europa.
Tătarii din Dobrogea
(118) Cucerirea Crimeii de către ruși a avut un mai multe consecințe
secundare. Atunci a luat amploarea tragedia tătarilor crimeeni, aceștia
pierzându-și multe drepturi laice și religioase, fapt care i-a împins spre exil
către Turcia. Uni au plecat direct peste Marea Neagră cu corăbiile, iar
alții au luat-o prin vestul acesteia, o parte din ei oprindu-se în Dobrogea.
Ei au ales acest teritoriu pentru că aici erau prezenți tătarii încă
din secolul XIII. O dovadă istorică este monetăria de la Isaccea,
unde au fost găsite monede bătute de prințul Nogay, cel de la
care se trage numele etniei nogailor.
Una din primele mențiuni ale prezenței tătarilor în Dobrogea
datează dintr-un document din timpul lui Mehmet II și se referă la epoca
lui Gengis-han, când șefului tătar Ebruz–ata i-a fost dăruit un domeniu în
zonă.
Consolidarea prezenței tătarilor în nordul Dobrogei, în apropierea
centrului crimeean al stăpânirii tătare este o realitate la sfârșitul secolului
XIII sau începutul secolului XIV. Este perioada când cronicile musulmane
înregistrează așezarea urmașilor prințului Nogay într-o zonă cu centru
la Isaccea.
Dintre așezările dobrogene, orașul Medgidia, renumit pentru geamia
„Abdul Medgid”, are o concentrare însemnată de tătari autohtoni.
(...)
(...)
O primă evaluare a numărului tătarilor din Dobrogea imediat
după războiul de independență a fost făcută de Ubicini. Rezultatul său, din 1879,
este imprecis, deoarece tătarii
erau incluși împreună cu turcii în grupul musulmanilor. În acel
moment existau în Dobrogea românească 134.000 de musulmani. Prima evaluare
precisă a tătarilor dobrogeni datează din 1911, când sunt înregistrați 25.086,
respectiv 7,3% din populația provinciei.
Mehmed Ablay, Din istoria tătarilor,
Kriterion, București, 1997.