Cătălin Spătaru, Situațiile limită în politică la Karl
Jaspers, Institutul European/Academica 303/Seria Filosofie, Iași, 2018
I. Situații și situații-limită
I.2.Raportări la structura antinomică
(21) Există imagini autentice ale lumii ca imagini antinomice: antitetica
cosmică la Heraclit și Bohme,
(...).
I.8.Moartea
(34) Individul poate simți moartea ca prăbușirea a unei culturi, precum grecii la
căderea Constantinopolului în 1453, (...).
III.Situația politică a lumii postbelice și situațiile-limită
III.3.Situația politică după al Doilea Război Mondial și lupta împotriva totalitarismului
III.3.1.Renunțarea la colonii și înfruntarea totalitarismului
(96) În ce privește libertatea politică, ca formă de guvernare cu origine
europeană, fundamentată, în modul de a gândi, în realitățile greacă și romană, precum și în gândirea camaradească
germanică, nu poate fi transmisă la fel de ușor, nu poate fi preluată precum
tehnica sau știința.
III.3.2.Lupta spirituală și relațiile politice dintre state
(103) Rusia este și occidentală
și asiatică, impregnată de creștinismul
bizantin, ea a căzut pradă totalitarismului, pe bazele unui structuri
despotice de a conduce, moștenită de-a lungul a secolelor, deși totalitarismul
nu trebuie confundat cu despotismul.
(104)
La fel ca și în cazul Ungariei, ce lupta împotriva totalitarismului, ea a fost lăsată pradă acestuia, deși ungurii, ca și toate popoarele estice de la bulgari la polonezi, sunt popoare
occidentale.
III.4.Omul în fața dublei amenințări a totalitarismului și a bombei atomice
III.4.2.Libertatea politică, existențială și rațiunea ca gândire care transcede
(119) Sub diferite forme plăsmuite de diferiți gânditori de la Tucidide la Weber, libertatea apare ca o realitate conceptibilă.
III.4.3.Rațiunea ca putere suprapolitică și comunitatea oamenilor raționali
(130) Cenzura pe care Platon voia să o
introducă în cetatea sa, în statul
său ideal, este exigența unei folosiri responsabile a libertății, o
responsabilitate pentru ceea ce se afirmă, se creează, se afirmă sau se neagă,
cenzura fiind o condiție pentru acțiunea veridică și plină de efecte benefice a
spiritului.
III.4.5.Omul de stat rațional
(140) Omul de stat poate fi demagog
în sens bun precum Solon, ce îi
educa pe ceilalți sau în sens rău folosindu-se de popor pentru a distruge,
stimulând aroganța celorlalți și folosind-o în scop propriu.
(141) Gândirea cu posibilitățile
ei trebuie păstrată, așa cum a fost transmisă de greci în tensiune și în luptă spirituală, pentru a găsi o ordine și
o unitate întru veridicitate, nu întru dogmatismul unor conținuturi fixate
obligatoriu.
III.5.Evitarea căutării salvării omului prin rațiune, antiraționalul și
utopia rațiunii
III.5.2.Rațiune și antirațiune, utopia rațiunii și posibilitatea transformării
(155-6) Cifrul mitic al lui Prometeu,
al înzestrării tehnice a omului, lasă totuși speranța că omul poate trăi
conform rațiunii, se poate salva.
IV.Lupta pentru democrație, libertate și pace
IV.4.Educația politică
(182) Gândirea politică are
nevoie de cunoaștere, iar educarea
politică are nevoie de studiul cărților, a cunoașterii dobândite în istorie despre politică, de la Platon la
Tocqueville și Max Weber.