Alexandru Vianu & Camil Mureșan & Robert Păiușan & Simona Nistor, Președinții Franței, Universalia / Dialog, Craiova, 1991, 231 p., ISBN 973-95362-0-4
Clement Armand Fallieres
(89) În anul următor [1908], la începutul lui octombrie, o nouă criză gravă s-a declanșat în Balcani. Austro-Ungaria a anexat unilateral provinciile Bosnia și Herțegovina, pe care le avea doar sub administrație, prin hotărârea marilor puteri adoptată la Congresul de la Berlin din 1878. Și tot atunci Bulgaria și–a proclamat independența.
Criza era complicată deoarece, pe de o parte, Imperiul Otoman își considera lezată integritatea teritorială, iar în iulie 1908 avusese loc revoluția Junilor Turci, care adusese la putere. această grupare de ofițeri și intelectuali, având în program redresarea puterii otomane.
Pe de altă parte, anexarea Bosniei și Herțegovinei era o lovitură dată dorinței de unitate sud-slavă și a stârnit nemulțumire în Serbia. Cum această țară era sprijinită de Rusia, iar Bulgaria de Austro-Ungaria, Peninsula Balcanică redevenea teren de confruntare între cele două mari puteri, cărora țările mici le serveau drept pioni.
Franța a exercitat o influență moderatoare pe lângă guvernul de la Petersburg, încât pînă în martie 1909 s-a pus capăt crizei, însă cu un succes pentru maniera în care Austro-Ungaria bruscase lucrurile. Serbia s-a simțit umilită; resentimentele antiaustriece s-au înăsprit în inimile sârbilor și unefect al acestor stări de fapte va fi atentatul de la Sarajevo, care va servi ca motiv imediat al declanșării primului război mondial.
În schimbul recunoașterii anexiunii Bosniei și Herțegovinei și al independenței Bulgariei, Turcia primit o compensație bănească, plătită de Austro-Ungaria și Rusia.
(90) Falleries (…) și a primit vizitele suveranilor din (…) Grecia, (…), Serbia, (…).
(89) În anul următor [1908], la începutul lui octombrie, o nouă criză gravă s-a declanșat în Balcani. Austro-Ungaria a anexat unilateral provinciile Bosnia și Herțegovina, pe care le avea doar sub administrație, prin hotărârea marilor puteri adoptată la Congresul de la Berlin din 1878. Și tot atunci Bulgaria și–a proclamat independența.
Criza era complicată deoarece, pe de o parte, Imperiul Otoman își considera lezată integritatea teritorială, iar în iulie 1908 avusese loc revoluția Junilor Turci, care adusese la putere. această grupare de ofițeri și intelectuali, având în program redresarea puterii otomane.
Pe de altă parte, anexarea Bosniei și Herțegovinei era o lovitură dată dorinței de unitate sud-slavă și a stârnit nemulțumire în Serbia. Cum această țară era sprijinită de Rusia, iar Bulgaria de Austro-Ungaria, Peninsula Balcanică redevenea teren de confruntare între cele două mari puteri, cărora țările mici le serveau drept pioni.
Franța a exercitat o influență moderatoare pe lângă guvernul de la Petersburg, încât pînă în martie 1909 s-a pus capăt crizei, însă cu un succes pentru maniera în care Austro-Ungaria bruscase lucrurile. Serbia s-a simțit umilită; resentimentele antiaustriece s-au înăsprit în inimile sârbilor și unefect al acestor stări de fapte va fi atentatul de la Sarajevo, care va servi ca motiv imediat al declanșării primului război mondial.
În schimbul recunoașterii anexiunii Bosniei și Herțegovinei și al independenței Bulgariei, Turcia primit o compensație bănească, plătită de Austro-Ungaria și Rusia.
(90) Falleries (…) și a primit vizitele suveranilor din (…) Grecia, (…), Serbia, (…).
Raymond Nicolas Laundry Poincare
(94) După izbucnirea primului război balcanic, Poincare a optat pentru localizarea conflictului, ducând o politică. fermă și moderată.
(95) La 28 iunie se afla la hipodromul de la Longchamp, la cursa pentru. Marele Premiu. „Urmăream galopul cailor cu o privire distrată, cînd ne-a fost comunicată o telegramă a agenției Havas, stîrnind consternarea tuturor. Se anunța că, fiind în vizită la Sarajevo, arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului austriac și soția sa morganatică, ducesa de Hohenberg, au fost răniți mortal” (13).
A urmat vizita la Stockholm, unde, la 25 iulie 1914, a aflat de ultimatumul remis de Austro-Ungaria Serbiei. (…) Cînd a debarcat la Dunkerque, la 29 iulie, războiul austro-sârb începuse din ajun.
(94) După izbucnirea primului război balcanic, Poincare a optat pentru localizarea conflictului, ducând o politică. fermă și moderată.
(95) La 28 iunie se afla la hipodromul de la Longchamp, la cursa pentru. Marele Premiu. „Urmăream galopul cailor cu o privire distrată, cînd ne-a fost comunicată o telegramă a agenției Havas, stîrnind consternarea tuturor. Se anunța că, fiind în vizită la Sarajevo, arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului austriac și soția sa morganatică, ducesa de Hohenberg, au fost răniți mortal” (13).
A urmat vizita la Stockholm, unde, la 25 iulie 1914, a aflat de ultimatumul remis de Austro-Ungaria Serbiei. (…) Cînd a debarcat la Dunkerque, la 29 iulie, războiul austro-sârb începuse din ajun.
n. 13 = R. Poincare, Commnet fut declare la guerre de 1914, Paris, 1939 p. 5.
Albert Francois Lebrun
(139) Franța a continuat să fie un partener politic de prim ordin pentru statele mici și mijlocii din centrul și Sud-Estul Europei, interesate în menținerea păcii și stabilității internaționale. Diplomația franceză a sprijinit activ reorganizarea, în februarie 1933, a Micii Înțelegeri, alcătuită din Cehoslovacia, România și Iugoslavia, sub forma unui organism cu structuri proprii. O atitudine similară a fost adoptată privitor la crearea, în februarie 1934, a Înțelegerii Balcanice, cu participarea României, Iugoslaviei, Greciei și Turciei. Aceste organisme erau privite ca o reacție la politica revizionistă promovată de alte țări din această parte a continentului.
(140) Mizând pe unele divergențe între dictatorii fasciști de la Berlin și Roma, la conferința anglo-franco-italiană de la Stresa, din aprilie 1935, s-a încercat izolarea Germaniei pe seama creșterii rolului Italiei în Europa Centrală și a revizuirii clauzelor militare impuse statelor învinse, apropiate acesteia, cum erau Austria, Bulgaria și Ungaria.
(141) La 15 mar. 1939, Germania ocupat și restul Cehoslovaciei, iar la începutul lui aprilie Italia a invadat Albania. Situația politică europeană cunoștea o agravare bruscă (...).
(142) Între timp, guvernul francez se raliase celui britanic în acordarea de garanții, în martie–mai 1939, pentru Polonia, România, Grecia și Turcia. Dar lipsa de eficiență reală a acestor garanții era evidentă pentru toată lumea.
(139) Franța a continuat să fie un partener politic de prim ordin pentru statele mici și mijlocii din centrul și Sud-Estul Europei, interesate în menținerea păcii și stabilității internaționale. Diplomația franceză a sprijinit activ reorganizarea, în februarie 1933, a Micii Înțelegeri, alcătuită din Cehoslovacia, România și Iugoslavia, sub forma unui organism cu structuri proprii. O atitudine similară a fost adoptată privitor la crearea, în februarie 1934, a Înțelegerii Balcanice, cu participarea României, Iugoslaviei, Greciei și Turciei. Aceste organisme erau privite ca o reacție la politica revizionistă promovată de alte țări din această parte a continentului.
(140) Mizând pe unele divergențe între dictatorii fasciști de la Berlin și Roma, la conferința anglo-franco-italiană de la Stresa, din aprilie 1935, s-a încercat izolarea Germaniei pe seama creșterii rolului Italiei în Europa Centrală și a revizuirii clauzelor militare impuse statelor învinse, apropiate acesteia, cum erau Austria, Bulgaria și Ungaria.
(141) La 15 mar. 1939, Germania ocupat și restul Cehoslovaciei, iar la începutul lui aprilie Italia a invadat Albania. Situația politică europeană cunoștea o agravare bruscă (...).
(142) Între timp, guvernul francez se raliase celui britanic în acordarea de garanții, în martie–mai 1939, pentru Polonia, România, Grecia și Turcia. Dar lipsa de eficiență reală a acestor garanții era evidentă pentru toată lumea.
Leon Blum
(159) Între 1936-1959, o campanie calomnioasă declanșată de ziarul bulgar Zora a susținut că Blum s-ar fi născut la Vidin și că l-ar fi chemat Karfunkelstein. La 18 septembrie 1959, o sentință judecătorească, pronunțată după o sesizare a instanței de către urmașii săi, a spulberat această născocire.
(159) Între 1936-1959, o campanie calomnioasă declanșată de ziarul bulgar Zora a susținut că Blum s-ar fi născut la Vidin și că l-ar fi chemat Karfunkelstein. La 18 septembrie 1959, o sentință judecătorească, pronunțată după o sesizare a instanței de către urmașii săi, a spulberat această născocire.
Charles de Gaulle
(167) La origine avînd un scop esențialmente militar, Franța liberă devine un organism politic recunoscut în octombrie 1941 de (….), în noiembrie de Grecia, Iugoslavia, (…).
(167) La origine avînd un scop esențialmente militar, Franța liberă devine un organism politic recunoscut în octombrie 1941 de (….), în noiembrie de Grecia, Iugoslavia, (…).
Rene Coty
(181) Respectă recepțiile necesare și are invitați iluștri, printre care (...) regele și regina Greciei, mareșalul Tito, (...).
(181) Respectă recepțiile necesare și are invitați iluștri, printre care (...) regele și regina Greciei, mareșalul Tito, (...).